Curtea Constituţională a deschis cutia Pandorei prin decizia de a trece SRI-ul pe linie moartă, când vine vorba de interceptări în dosarele penale, la cererea procurorilor. Atâta inconştienţă rar mi-a fost dat să văd, dar asta nu mai surprinde pe nimeni. În dorinţa de a-i lăsa în libertate pe câţiva corupţi, se pune acum în pericol siguranţa naţională. Nu sunt vorbe aruncate în vânt, ci ne aflăm în faţa unei situaţii cât se poate de reale. Nu mai vorbim de miile de tâlhari şi alţi certaţi cu legea, ce îşi pot vedea acum nestingheriţi de treabă. Ce să mai spunem de cazurile ajunse deja în instanţă, unde se profită acum cu tupeu maxim de hotărârea Curţii Constituţionale, cerându-se anularea interceptărilor telefonice, în care „băieţii deştepţi” recunosc cu subiect şi predicat cum au luat sau au dat şpagă în interesul lor sau al clicii pe care o reprezintă? Se încearcă, din nou, prostirea populaţiei, spunându-se că SRI-ul abuzează de puterea sa, deşi orice interceptare telefonică admisibilă într-un dosar penal nu s-a făcut decât cu avizul unui judecător. Să ne lămurim. Este nevoie de un control mai mare al societăţii civile asupra activităţii SRI şi SIE, dar la modul real, nu cum se procedează acum, când deputaţii şi senatorii din comisiile de specialitate înghit ca bebeluşii tot ce li se serveşte din zona „serviciilor”. Asta nu are nimic de-a face cu dorinţa unor cvasipoliticieni de a se pune la adăpost de condamnările pe care ar urma să le primească în dosarele în care au fost inculpaţi. S-a dovedit acum că băieţii ăştia ar face orice pentru a scăpa de Beciul Domnesc. Şochează uşurinţa cu care judecătorii Curţii Constituţionale au lansat această torpilă direct în inima sistemului judiciar din România. De altfel, judecători e prea mult spus, ţinând cont că o bună parte dintre ei nu sunt magistraţi, ci doar persoane numite politic. Aici trebuie schimbate rapid lucrurile, pentru că nu poţi lăsa o responsabilitate atât de mare pe umerii unora care nu ştiu nici măcar cum îi cheamă, darămite să mai dea o interpretare corectă legii fundamentale. E practic un cerc vicios, în condiţiile în care cei care formează momentan actuala clasă politică nu vor nici în ruptul capului ca lucrurile să se schimbe, pentru că le fuge pământul de sub picioare. Majoritatea sunt tributari înţelegerilor de culise la care s-au făcut părtaşi pentru a ajunge în Parlament, iar cei care îi trag de sfori nu au interesul să îşi piardă păpuşile. Ca de obicei, singura posibilitate de a schimba ceva la modul real în ţara asta este o reacţie puternică din partea societăţii civile, care să transmită un semnal clar în ceea ce priveşte direcţia în care vrea să se îndrepte România. Aş fi vrut să spun ceva şi despre preşedintele României, dar chiar nu am ce. Câteodată, uit şi că mai avem un preşedinte. Mi-am imaginat un Klaus Iohannis care tace şi lucrează nemţeşte. Din păcate, actualul rezident de la Palatul Cotroceni doar tace şi ne lucrează „nemţeşte”.
