Orice poţi spune despre România, numai că te plictiseşti, nu. De fiecare dată când crezi că ai auzit una tare, peste câteva zile apare altceva, care te şochează şi te dezgustă şi mai mult. De luni de zile se vorbeşte de premierul nostru penal şi iubit, astfel că plagiatul lui a căzut până mai ieri într-un con de umbră. Vestea că secretara vicepremierului Oprea şi-a plagiat lucrarea de doctorat pare să fie ştirea zilei, dar cea mai tare fază mi se pare de departe decorarea ei de către doi preşedinţi. Când se întâmplă astfel de lucruri, nu mai poţi fi nicidecum surprins de halul în care se găseşte ţara în momentul de faţă. Dacă de la Băsescu nu aveam cine ştie ce pretenţii, de la Iohannis lucrurile stau exact invers, iar decorarea unei fătuci cu ce mai înaltă distincţie, ce i se poate oferi unui civil în România, mi se pare o gafă impardonabilă. Păi medicii de la SMURD, care salvează zilnic sute de vieţi, ce ar mai trebui să primească? Ei bine, salarii de mizerie şi înjurături de la pacienţi.
Preşedintele Iohannis a plecat în primul său mandat cu un capital de încredere uriaş, dar el începe încet, dar sigur, să se desumfle , mai ales după astfel de greşeli. În weekend preşedintele posta pe Facebook - unealta sa favorită de comunicare se pare - o poză cu prof. univ. dr. Ştefan Hell, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 2014 şi membru de onoare al Academiei Române, după ce l-a decorat. Asta înseamnă că şeful statului chiar se uită la cine dă decoraţii, de aici şi surpriza cu duduia vicepremierului Oprea. Trecând peste seria de deplasări aiurea în străinătate şi concedii luate de dragul de a le lua, eu şi alte câteva milioane de români spunem că ar fi timpul ca Iohannis să ne şi arate că este preşedinte. Nu de alta, dar ne-am pierdut de mult răbdarea, iar singurul motiv pentru care a fost ales este să îi gonească cu un şut în fund pe hoţii din Parlament şi administraţiile locale. Cum o face fără să îşi depăşească atribuţiile prezidenţiale, ei bine, asta chiar e treaba lui, pentru că de asta a fost trimis la Cotroceni. Ca neamţ, înţelegem că se porneşte mai greu, dar cred, sper măcar, că are un plan, pentru că într-o ţară cu un premier penal şi un vicepremier acuzaţi de plagiat, oricum ai aduna, dă tot cu minus şi nu mai putem merge aşa nici măcar o lună, darămite până la alegeri.
Cel mai siderant în tot acest tablou este că majoritatea incompetenţilor şi analfabeţilor care se găsesc vremelnic în diverse posturi de conducere în administraţia locală sau centrală nu numai că nu realizează cât de greu o duc semenii lor, ba chiar îşi permit aroganţa de a le da cu tifla, de a le vorbi de sus, de parcă ar fi o binecuvântare cerească doar faptul că respiră acelaşi aer cu noi. Iubesc atât de mult România, încât îşi trimit odraslele la studii numai în străinătate, pe banii noştri, iar apoi îi sfătuiesc să rămână de tot acolo, că aici nu se mai poate trăi. Principala lor vină este că au transformat totul într-o glumă proastă, iar noi i-am ajutat să o facă. Şi uite aşa mă apucă un dor de DNA...
