Joia trecută am făcut ceva ce nu mai făcusem de multă vreme: am profitat de faptul că şedinţele ordinare (a se citi lunare, deşi... au fost de-a dreptul ordinare) ale Consiliului Judeţului şi Consiliului Local au avut loc în aceeaşi zi, în aceeaşi locaţie şi consecutiv şi am mai ieşit şi eu din birou. Am, în ultima vreme, tot mai dese accese de „dor de fugă”. Rutina - atât cât poate fi vorba de rutină în presă - te erodează şi îţi toceşte instinctele. Aşadar, cum ziceam, având în vedere că simţeam cum adie prin oraş un alizeu prevestitor de campanie electorală, am decis să mă extrag din birou şi să ies în lume, să văd cu ochii mei şi să aud cu urechile mele ce se întâmplă, pentru că ceva nu-mi ieşea la socoteală: mai e mai bine de un an până la alegerile locale şi deja parcă ne aflam în campanie. „Mă înşel” - mi-am zis... Ei bine, după ziua de joi sunt în măsură să raportez: nu m-am înşelat! Ura! N-am luat-o razna! Nu eu. Alţii, însă...
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi participat la o şedinţă a aleşilor locali sau judeţeni. Dacă nu sunteţi din presă, din politică sau din administraţie, banuiesc eu că nu prea v-a pasionat acest aspect. Ei bine, rău aţi făcut. Să vă spun sincer, mie cele vreo trei ore (cam atât estimez că au durat, efectiv, cele două şedinţe de joi, că restul a fost „frecare de mentă” şi socializare) mi s-au părut un adevărat spectacol. Marţi seară fusesem la o piesă de teatru regizată de Ştefan Bănică jr. care durase cam tot atât, cu pauza de rigoare dintre acte, asemeni pauzei dintre cele două şedinţe de joi. Drept să vă spun, m-am distrat la fel de bine la ambele spectacole, doar că cel de marţi a fost pe bani şi am râs cu poftă, pe când la spectacolul oferit gratuit de aleşii noştri am râs amar. Da, am râs. Ar fi fost de plâns, dar am râs. Dacă ne-am pune mintea cu politicienii noştri, am fi toţi nişte trişti... Norocul nostru că românul ştie să facă haz de necaz...
Despre circul din CJ şi despre mascarada din CL au tot scris colegii mei. Nu ştiu cât aţi înţeles dumneavoastră, dacă v-a interesat cât de cât subiectul. Eu cred că nu aţi înţeles mare lucru. De asta am scris aceste rânduri, ca să fac puţină lumină. Nu, nu vreau să dezvălui dedesubturile acestor scandaluri, pentru că o fac ceilalţi colegi ai mei. Un lucru trebuie însă să înţelegeţi, şi nu e vorba de mizele acestor scandaluri între legiuitorii locali şi judeţeni, ci de un lucru banal: spectacolul oferit de ei trebuia să ajungă la dumneavoastră pentru a vă induce ideea că ei sunt implicaţi şi preocupaţi peste poate de bunul mers al comunităţii care i-a votat. Presa era acolo prezentă în păr, câtă frunză şi iarbă, cum s-ar zice, şi au profitat pentru a se face văzuţi şi auziţi, ca nu cumva să-i uite lumea... că vin ele alegerile mâine-poimâine şi atunci imaginea e pe bani, nu ca acum. În plus, trebuie să se asigure încă de pe acum că, la anul pe vremea asta, când se vor face listele de candidaţi la partid, nici nu se va pune problema să nu fie puşi pe poziţii eligibile. E campanie. Una mascată şi cu bătaie lungă. Dacă mai adăugăm şi interesele economice ale aleşilor noştri - Doamne, iartă-mă, ce prostii spun şi eu... de unde interese economice... - avem tabloul complet al politicii locale gălăţene. Ai noştri nu-s nici mai cinstiţi şi nici mai patrioţi ca ai altora, să nu vă faceţi iluzii. Văd că unii au parte de vorbitor doar o dată pe săptămână. Din ce în ce mai mulţi...
