Cei care s-au născut înainte de ultima Revoluţie nu au cum să uite magnificile realizări mediatizate de televiziunea Română, singura de atunci, când lozinca „cincinalul făcut în patru ani şi jumătate”, era mereu în prime time. Atunci anunţau că la recoltele agricole ori la producţia de oţel, de fapt la orice, planurile făcute pe 5 ani erau deja îndeplinite în patru ani şi jumătate. Şi acest slogan nu se aplica doar în producţie, ci era valabil în mai toată societatea. Toţi aveau un plan pe următorii cinci ani şi puteau spune că l-au făcut mai repede. Numai că totul era mai mult pe hârtie sau „pe sticlă”.
Chiar dacă au trecut zeci de ani, dovada că istoria se repetă este, evident, şi acum de actualitate. A dispărut, ce-i drept, perioada de cinci ani în care trebuia să se realizeze ceva măcar „pe hârtie”, dar nu au dispărut raportările optimiste făcute doar pentru a da bine în faţa electoratului. Iar, din păcate, şi acum, ca şi atunci, falsele ştiri pozitive despre economie şi societate nu aduc decât foame şi sărăcie şi toate relele care pleacă de aici. Recent, chiar cel care e acum premier anunţa ce bine ne merge, economic vorbind. Era vorba tot despre un „cincinal în patru ani şi jumătate”, adaptat la noile condiţii democratice. Sau alte şi alte ştiri optimiste despre care, fără a fi mare specialist, ştii pe propria piele că nu sunt adevărate.
Numai că se pare că slăbiciunea de a alege prost nu s-a schimbat în România nici în 20 de ani şi nu se va schimba nici într-o sută de ani. Ştiu că veţi spune că de multe ori nici măcar nu a fost opţiunea noastră, ci că alţii au decis destinul, dar aş vrea să amintesc faptul că, nici când a fost altfel, alegerile nu au fost mai bune. Şi nici nu cred că vor fi mai bune, de vreme ce în peste 20 de ani calitatea celor care candidează pentru tot felul de funcţii, de la cea de preşedinte al unei ţări până la cea de primar ori parlamentar, e din ce în ce mai scăzută de la un an la altul. Este oarecum logic, de vreme ce rar un om cinstit şi care este şi calificat se bagă în mizeria numită politică. Iar oamenii pe care i-am lăsat să ne conducă nu sunt atât de şcoliţi încât să fi auzit vreodată că cei care uită trecutul vor repeta, inevitabil, greşelile acestuia.
