În ciuda numeroaselor arestări şi condamnări pentru corupţie, aleşii noştri nu se potolesc. Este o chestie aproape organică, care le depăşeşte capacitatea de a se abţine să nu încalce legea. Fostul prefect Emanoil Bocăneanu nu s-a putut abţine să plece din Galaţi, deşi cunoştea consecinţele. Care sunt motivele pentru care a făcut-o... justiţia va stabili finalmente acest lucru. Acum scenariul se repetă, se pare, şi cu preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Brăila. Gheorghe Bunea Stancu riscă să ajungă din nou după gratii dacă se dovedeşte că a luat legătura cu unul dintre suspecţii din dosarul în care este acuzat de fapte de corupţie. Cu ceva ani în urmă, Ion Banaş, fost arhitect al Primăriei Galaţi, ajungea la mititica din aceleaşi motive. Iar lista poate continua.
Explicaţiile pot fi multe, pornind de la ideea naivă că anchetatorii nu te urmăresc, ca să verifice dacă respecţi condiţiile impuse printr-o măsură restrictivă de drepturi, şi până la aroganţă dusă la extrem. Legea le permite poliţiştilor, mai nou, să intre în orice locuinţă fără acordul proprietarului doar pentru a verifica dacă respectivul se găseşte acolo, cum este cazul arestului la domiciliu. Sunt chestiuni cu siguranţă ştiute de cei care au intrat sub radarul DNA, dar pe care protagoniştii preferă să le ignore pentru că asta ştiu ei să facă cel mai bine: să ocolească legea sau să o încalce pur şi simplu. Nu ar fi o mare problemă dacă respectivii ar fi cetăţeni obişnuiţi, dar când vorbim de persoane care ocupă cele mai importante funcţii într-un judeţ, situaţia este cu totul alta. Nu vorbim, deocamdată, de corupţie, cel puţin până când instanţele nu se vor pronunţa definitiv, cu toate că nu am văzut pe nimeni achitat până acum pentru acuzaţii de calibrul ăsta, dar încălcarea unor măsuri stabilite de judecători spune multe despre ce fel decurg lucrurile la nivel instituţional. Grav este că şi după condamnare şi chiar şi după ispăşirea pedepsei aceşti oameni nu pricep că nu este în regulă să calci în picioare legea când şi cum vrei. Dovada vie este fostul premier Adrian Năstase, proaspăt eliberat din închisoare, care ţinea prelegeri din poarta penitenciarului Jilava despre ce fel ar trebui modificat Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, ca să nu mai vorbim de „sfaturile” date judecătorilor. Prin glumele ironice făcute la adresa justiţiei şi presei, Năstase a dovedit încă o dată că nu a învăţat nimic din cele două condamnări pentru corupţie. Grav este că acelaşi tipar se va menţine, cel mai probabil, şi în cazul baronilor locali şi altor persoane cu funcţii de conducere la nivel judeţean. În loc să pună cep la gândirea de tipul „noi nu furăm, doar ne descurcăm mai bine ca alţii”, încearcă să găsească duşmani în propria ogradă, care chipurile i-ar fi turnat la DNA. O eventuală condamnare îi va schimba cu siguranţă. Când judecătorii îi vor întreba dacă regretă faptele, vor spune fără ezitare că nu vor mai ajunge niciodată într-o asemenea situaţie. Nu pentru că nu vor mai încălca legea, ci pentru că îşi vor acoperi mai bine urmele.
