Nici bine nu am apucat să ne bucurăm că HC Oţelul Galaţi, echipa de handbal fete, s-a calificat din nou într-o cupă europeană, că a venit vestea destrămării echipei. Fetele care ne-au bucurat ani de zile şi ne-au făcut să ne simţim mândri de faptul că suntem gălăţeni urmează să plece la alte echipe pentru că gruparea este practic în faliment. Parcă ne este destinat să păţim astfel de lucruri, să nu apucăm să ne bucurăm niciodată prea mult de performanţele echipelor noastre. Vă amintiţi de CSU Metal, echipa care a câştigat la pas campionatul şi cupa la volei feminin câteva sezoane la rând, jucând cu onoare şi în Liga Campionilor. S-a ales praful de ea, iar autorităţile locale nu au mişcat un deget pentru a salva clubul. S-a invocat atunci faptul că gruparea avea datorii la stat şi Consiliul Local nu poate da bani în asemenea condiţii. Mi se pare doar un pretext, pentru că soluţii s-ar fi putut găsi, iar cea mai la îndemână era preluarea echipei de către autorităţile locale. În majoritatea oraşelor mari din ţară se practică acest lucru de ani de zile, pentru că cei care conduc destinele oamenilor de acolo au înţeles cât este de important este sportul, dar şi continuarea unor tradiţii. Nu poţi lăsa destinele unor echipe pe mâna unor oameni care de cele mai multe ori nu înţeleg fenomenul sportiv sau sunt indiferenţi la acesta. Acum istoria se repetă cu HC Oţelul şi cred că ar fi cazul ca noul primar şi Consiliul Local ce urmează să fie ales să găsească repede soluţii pentru a păstra echipa. Nu putem rămâne impasibili la distrugerea sportului gălăţean şi să ne mirăm apoi de ce nimeni nu mai vine să urmărească un meci de volei sau handbal. Cel mai bun exemplu este Brăila, deşi ştiu că o să vă enerveze. Autorităţile locale din oraşul învecinat le dau clasă la orice oră celor de la Galaţi la orice capitol, fie că vorbim de investiţii private, transport urban sau... sport. Să vorbim de Promenada, cel mai mare mall din zonă, care ar fi trebuit construit la Galaţi, dar pentru că comisioanele cerute erau mult prea mari, iar de bicrocraţie ce să mai vorbim, investitorii au preferat să se ducă la Brăila. De ce? Pentru că vecinii noştri le-au oferit tot ce au cerut fără alte pretenţii, pentru ca acum să încaseze milioane de euro anual la bugetul local numai din taxa de concesiune a terenului. Despre locurile de muncă nici nu mai amintesc, ca să nu mai pomenim nici despre faptul că gălăţenii fac drumul până la Brăila ca să vadă un film. La sport brăilenii ne umilesc şi mai tare, dacă mai e posibil aşa ceva. De vreo şase sezoane încoace suntem efectiv zvântaţi cu bătaia de echipa de handbal fete, culmea, cu jucătoare transferate de la Galaţi. Şi asta pentru că nu s-ar mai fi găsit bani pentru plata salariilor. Ce clişeu! Brăilenii credeţi că nu s-au confruntat cu aceeaşi problemă? Evident că da, însă nu s-au lamentat ca nişte babe, ci au căutat soluţii şi iată, le-au şi găsit. E drept că trebuie să fie şi cineva capabil să ia decizii şi să îşi asume responsabilităţi, dar atât timp cât ne vom crampona de tot soiul de scuze, nu ne vom depăşi condiţia şi zic eu că ne merităm soarta.
