Sistemul de pensii private din România nu este expus la riscuri semnificative care ar putea afecta stabilitatea financiară, în condiţiile în care activele totale ale fondurilor de pensii private sunt încă la un nivel redus, în raport cu restul sistemului financiar, arată Raportul asupra stabilităţii financiare, publicat de Banca Naţională a României.
Fondurile de pensii private au continuat procesul de acumulare de contribuţii şi de participanţi în perioada parcursă de la precedentul raport, în timp ce obligaţiile de plată s-au situat la un nivel redus. Astfel, activele nete au sporit pentru Pilonul II cu 45,6 la sută, iar pentru Pilonul III cu 34,2 la sută, din luna iunie 2012, până în iunie 2013. La sfârşitul anului trecut, activele totale ale fondurilor de pensii administrate privat şi cele ale fondurilor de pensii facultative reprezentau 1,64 la sută, respectiv doar 0,1 la sută din PIB. Contribuţiile brute lunare virate către Pilonul II au avut o evoluţie pozitivă în perioada analizată, cu o cvasistagnare în a doua jumătate a anului 2012, pe fondul încetinirii creşterii economice, principalii factori favorabili fiind extinderea numărului de participanţi pentru care au fost plătite contribuţiile şi majorarea cotei de contribuţie la 4 la sută în ianuarie 2013, arată raportul.
Structura portofoliilor de investiţii indică un profil de risc scăzut, având în vedere ponderea ridicată a titlurilor de stat. Performanţele fondurilor de pensii s-au îmbunătăţit în anul 2012 datorită evoluţiilor favorabile pe plan intern, în timp ce ponderea expunerilor faţă de pieţele externe în total active financiare a urmat un trend descendent. Fondurile de pensii private au continuat procesul de acumulare de contribuţii şi de participanţi în perioada parcursă de la precedentul raport, în timp ce obligaţiile de plată s-au situat la un nivel redus.
Din punct de vedere al diversificării portofoliilor de investiţii ale fondurilor de pensii private, ponderea titlurilor de stat s-a menţinut ridicată atât în cazul Pilonului II, cât şi al Pilonului III, înregistrându-se o creştere uşoară în luna iunie 2013 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Pe lângă plasamentele în titluri de stat, fondurile de pensii administrate privat au preferat să investească noile contribuţii acumulate preponderent în depozite bancare, în timp ce fondurile de pensii facultative au înclinat spre majorarea deţinerilor de acţiuni, având în vedere randamentele superioare oferite de acestea faţă de instrumentele pieţei monetare, potrivit raportului.
Astfel, fondurile de pensii au încercat să obţină un echilibru între un nivel satisfăcător al randamentului total şi menţinerea unui profil de risc scăzut. În acelaşi timp, expunerea faţă de evoluţiile adverse ale pieţelor financiare externe a continuat să se reducă, în principal datorită scăderii ponderii plasamentelor în obligaţiuni emise de companii din state membre ale UE.
Potrivit raportului, toate categoriile de instrumente financiare în care au investit fondurile de pensii private au înregistrat randamente pozitive în anul 2012, plasamentele în acţiuni şi titluri de participare la Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare (OPCVM) trecând de la randamentele negative din anul 2011 la câştiguri semnificative datorită evoluţiei cumulate pozitive a pieţelor de capital. Totodată, creşterea randamentelor oferite la titlurile de stat a contribuit la îmbunătăţirea performanţelor totale ale fondurilor de pensii, comparativ cu anul precedent.
În timp ce scadenţa medie a instrumentelor cu venit fix deţinute de fondurile de pensii private a rămas la aproape şase ani, maturitatea medie a depozitelor bancare a continuat să scadă de la 35 de zile, în anul 2011, la 32 de zile, în 2012. În categoria instrumentelor cu venit fix, obligaţiunile corporative au, în cea mai mare parte, scadenţe de peste 10 ani, însă aproximativ 95 la sută din titlurile de stat au maturităţi sub acest prag ca urmare a unui volum redus de titluri emise pe termen lung până în prezent. Stocul important de instrumente financiare pe termen scurt şi mediu limitează capacitatea fondurilor de pensii de a gestiona mai eficient obligaţiile viitoare de plată a pensiilor, relevă raportul BNR.
