Cu mâini delicate şi o voce care aducea linişte, a ştiut să planteze seminţele cunoaşterii în minţile tinere, seminţe care au crescut şi au înflorit în caractere nobile, în oameni care astăzi mulţumesc cerului pentru privilegiul de a o fi avut drept educatoare.
În clasa ei, timpul avea altă măsură. Orele nu se scurgeau în monotonia unui ceas; ele se împlineau prin râsete, prin descoperiri, prin momente de epifanie ale copiilor care învăţau să scrie, să viseze. Doamna Carp a fost un arhitect al copilăriei, unul care a construit turnuri de învăţătură din cărămizi de dragoste şi răbdare.
Satul Blăgeşti a fost scena pe care ea şi-a jucat rolul de pedagog, dar şi de prietenă, de confidentă. În fiecare dimineaţă, clopoţelul şcolii nu anunţa doar începutul orelor, ci şi începutul unei noi aventuri în lumea cunoaşterii, sub privirea blândă şi încurajatoare a doamnei Luminiţa. Aici, în acest colţ de lume, a lăsat o moştenire, cultura și bunul simț, care va dăinui prin amintirile celor care au avut norocul să o cunoască.
Ne amintim acum de ea cu recunoştinţă pentru că a fost una dintre acele fiinţe care a dat sens şi frumuseţe vieţii noastre. Ne amintim de zâmbetul ei luminos, de ochii care străluceau când un copil invata prin ludic primele forme si culori, de felul în care ne-a învăţat să vedem frumuseţea în cea mai simplă poezie. În amintirea ei, vom păstra acea lumină, aşa cum ea a păstrat-o mereu pentru noi.
Cerul şi-a deschis porţile pentru a o primi, noi, cei care am fost elevii, prietenii, familia ei, ne-am adunat în jurul unei flăcări de veşnică recunoştinţă. Îţi mulţumim, doamna educatoare Carp Luminiţa, pentru tot ce ai fost şi vei rămâne în inimile noastre.
Sufletul tău blând să găsească pacea veşnică în îmbrăţişarea divină, iar noi, cei rămaşi, vom continua să-ţi cinstim memoria prin fiecare act de bunătate, prin fiecare zâmbet oferit unui copil, printr-o lume mai bună pe care încercăm să o construim, inspirându-ne din exemplul tău.
Cu dragoste veşnică şi recunoştinţă, fiica sa Ilona Maria Ivas
