Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi aduce la cunoştinţa contribuabililor faptul că, în Monitorul Oficial al României nr. 703/9.09.2016 a fost publicat OPANAF nr.2.546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formulare, intrat în vigoare la momentul publicării.
Acest act normativ clarifică situaţiile în care organele fiscale competente pot institui măsuri asigurătorii împotriva contribuabililor, în cadrul procedurilor de control sau inspecţie fiscală la care sunt supuşi aceştia. Astfel, se statuează faptul că aceste măsuri se pot institui doar în cazuri excepţionale, când există riscul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanţelor fiscale.
Măsurile asigurătorii prevăzute de acest act normativ nu sunt măsuri de executare silită, ci doar unele de prevenire a eventualelor situaţii de sustragere de la control, la care ar putea recurge debitorii. Practic, luarea măsurilor asigurătorii trebuie raportată la o anumită atitudine de rea-credinţă a debitorului, care încearcă să-şi sustragă, ascundă sau distrugă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici eforturile organelor fiscale de a executa creanţa fiscală. Astfel, măsurile asigurătorii nu sunt o etapă obligatorie care precede orice executare silită fiscală, ci se aplică doar în cazurile limitate în care există indicii că executarea va fi îngreunată prin atitudinea necorespunzătoare a debitorului.
Potrivit actului normativ mai sus menţionat, situaţiile în care pot fi aplicate astfel de măsuri sunt:
• în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar- fiscal sau vamal;
• pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale sau a verificării fiscale personale, până la finalizarea acţiunii, când se vor comunica rezultatele acesteia;
• în timpul sau ca urmare a unui control inopinat;
• în timpul acţiunilor de control, când se constată o “suspiciune rezonabilă” cu privire la săvârşirea unor fapte penale, până la stabilirea diferenţelor de impozite şi taxe prin acte administrativ-fiscale ;
• în situaţia în care au fost aplicate amenzi contravenţionale sau au fost déj? dispuse confiscări de bunuri sau sume de bani.
Actul normativ invocat face referire la următoarele patru măsuri asigurătorii ce pot fi dispuse de organul fiscal:
• sechestrul asigurător pentru bunurile imobile;
• sechestrul asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare şi bunurile mobile necorporale;
• poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către un terţ, cunoscută ca procedura terţului poprit;
• poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.
Totodată, se stabileşte şi valoarea la care vor fi stabilite măsurile asigurătorii, şi anume în limita a 150% din valoarea sumei pentru care se dispune măsura. Dacă valoarea bunurilor pentru care s-a dispus măsura asigurătorie nu acoperă 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, iar ulterior comunicării deciziei de instituire a măsurilor sunt identificate alte bunuri sau venituri urmăribile, organul de executare va institui sechestrul asigurător cu respectarea limitei de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite sau va înfiinţa poprirea asigurătorie, după caz.
De asemenea, ordinul reglementează şi ordinea tipurilor de bunuri asupra cărora vor fi dispuse măsurile asigurătorii. Astfel, atunci când un debitor deţine mai multe tipuri de bunuri, măsurile asigurătorii se dispun în următoarea ordine:
• bunuri mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce generează principala sursă de venit a debitorului;
• bunuri ce nu sunt destinate desfăşurării activităţii ce constituie principala sursă de venit;
• bunuri mobile şi imobile destinate să fie folosite la terţi (date cu chirie, concesiune, contracte de arendă, de împrumut, de leasing);
• ansamblul de bunuri ce împreună cu altele pot fi valorificate mai avantajos ;
• maşini unelte, utilaje,materii prime şi materiale,alte bunuri mobile şi imobile ce participă la realizarea principalei surse de venit ;
• produse finite;
• bunuri degradabile sau perisabile;
• bunuri deţinute în comun de către debitori cu alţi terţi, pentru cota parte proprietate a debitorului.
În conformitate cu prevederile acestui act normativ, măsurile asigurătorii încetează în următoarele situaţii:
- în momentul în care încetează motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii;
- atunci când debitorul prezintă o garanţie. Potrivit Codului de Procedură Fiscală, garanţiile pe care le poate aduce debitorul sunt: scrisoarea de garanţie bancară sau o poliţă de asigurare emisă de o societate de asigurare. Pot fi de asemenea garanţii ipoteci asupra unor bunuri imobile, gajul asupra bunurilor mobile sau consemnarea unor sume de bani la trezoreria statului;
- în situaţia în care în termen de cel mult 2 zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, de la instituirea măsurilor asigurătorii , în situaţia în care nu au fost emise titluri de creanţă şi nu au fost sesizate organele penale.
Important: Măsurile asigurătorii dispuse de la 1 ianuarie şi până la 9 septembrie vor continua potrivit noului ordin.
