Succesiunea, cunoscută și sub denumirea de moștenire, reprezintă ,,procesul” prin care bunurile, datoriile și obligațiile unei persoane decedate sunt transferate către moștenitorii săi legali sau testamentari.
Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, iar locul este reprezentat de ultimul domiciliu al defunctului, astfel cum prevede art. 954 Cod civil. Dovada ultimului domiciliu se face, după caz, cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Moștenirea poate fi legală, atunci când defunctul nu a lăsat un testament, iar bunurile sale sunt distribuite conform ordinii stabilite de lege (soțului supraviețuitor, descendenților, ascendenților și colateralilor acestora, după caz) sau testamentară, conform voinței exprimate de defunct prin testament.
Care sunt condițiile generale ale dreptului de a moșteni?
O condiție esențială a dreptului la moștenire este reprezentată de capacitatea de a moșteni, ceea ce înseamnă că o persoană poate moșteni numai dacă există la momentul deschiderii moștenirii.
Pentru a putea moșteni, este necesar ca o persoană să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată prin testament de către defunct.
Art. 958 Cod civil prevede la alin. (1) situațiile în care o persoană este nedemnă de drept de a moșteni: ,,a) persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea; b) persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului”. În cazul în care autorul faptei decedează înainte de a fi condamnat, sau intervine prescripția răspunderii penale, ori amnistia, nedemnitatea operează numai dacă faptele au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
În ceea ce privește nedemnitatea judiciară, Codul civil prevede la art. 959 alin.(1) cazurile în care o persoană poate fi declarată nedemnă de a moșteni: a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Termenul în care poate fi solicitată declararea nedemnității judiciare este de un an de la data deschiderii moștenirii. La fel ca în cazul nedemnității de drept, în cazul în care autorul faptei decedează înainte de a fi condamnat, sau intervine prescripția răspunderii penale, ori amnistia, nedemnitatea operează numai dacă faptele au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
Ce se întâmplă în situația în care o persoană este declarată nedemnă de a moșteni?
Nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară. Efectele nedemnității pot fi înlăturate prin testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea, astfel cum prevede art. 961 Cod civil.
Andreea Fleșter - colaborator al C.I.Av.,,Tănase Ioan Mihai”
Sursa foto: pexels.com
