Gălăţeanul Virgil Tănase, pentru că, înainte de a fi şi scriitor francez, disident sau regizor de teatru, el este gălăţean, oferă cititorilor un volum alcătuit din scrisori reale în care îşi manifestă părerea despre limbă, scriere şi teatru. Cartea se numeşte „Scrisori despre literatură şi teatru”, scrisori adresate unor persoane apropiate şi prieteni, „corespondenţe de idei privind literatura şi teatrul”, aşa cum a descris-o directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, Zanfir Ilie. Autorul spune că sunt „scrisori autentice, în situaţii reale, unde aveam de dat nişte indicaţii precise despre părerile pe care le am despre literatură şi teatru”. Dintre destinatarii acestor scrisori fac parte şi nume sonore din mediul cultural gălăţean, precum fostul director al Teatrului Dramatic “Fani Tardini”, Vlad Vasiliu, sau prof. univ. dr. Nicolae Ioana, care a fost prezent la eveniment în calitate de coordonator şi prieten. Cartea trage un semnal de alarmă cu privire la pericolul în care se află identitatea naţională cu tot ce înseamnă ea, civilizaţie, cultură şi limbă română. Scriitorul este convins că asistăm la un totalitarism al vieţii culturale, care pune serios în pericol literatura şi scriitura de calitate.
Lansarea a avut loc sâmbătă în Sala Mihai Eminescu din incinta bibliotecii „V.A. Urechia” şi s-a încheiat cu o sesiune de autografe.
Cine este Virgil Tănase
Un regizor şi scriitor în două limbi, română şi franceză, născut în 1945 la Galaţi, care îşi împarte viaţa între colocviile franceze şi cele româneşti. A fost nevoit să emigreze în perioada ceauşistă, sub ameninţarea directă cu moartea. În cartea sa „Afacerea Tănase. Leapşa pe murite”, vorbeşte fără perdea despre spionaj, răpiri, înscenări cu implicarea directă a celor doi conducători de stat din România şi Franţa de la acea vreme. A debutat în literatura franceză, dar, dacă ar fi avut de ales, nu s-ar fi întâmplat aşa: „A trebuit să-mi câştig existenţa într-o altă limbă pentru că limba română nu mă putea hrăni şi am ajuns să scriu în franceză… nu este de dorit ca un scriitor să ajungă să trăiască în două limbi”.
A scris romane, texte şi teatru, printre care se numără „Apocalipsa unui adolescent de familie”, „România mea”, „Albert Camus”, „Leapşa pe murite”, „Dostoievski”, „De Crăciun după revoluţie”, „Fiarele”. Este posesorul unor distincţii şi premii de recunoaştere internaţionale acordându-i-se Premiul de dramaturgie al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, Premiul de literatură al Uniunii Latine, Ordinul Artelor şi Limbilor în Franţa.
