Vernisată în 3 aprilie, expoziţia “Roşu.Monocrom” îşi propune o incursiune în istoria artei româneşti, cu o tematică pe care curatorul Liliana Tofan o descrie astfel: “Monocrom nu speculează temele identitare ale unei epoci de ideologie socială, politică şi economică, ci se prezintă într-o interpretare selectiv-grafică în care linia şi simbolul, binomul text/ imagine arhitecturează ideal spaţiul expoziţional, prezervând în acelaşi timp valoarea documentativă specială a afişului de patrimoniu”.
Evenimentul a fost deschis oficial de noul director al muzeului, profesorul Gheorghe Miron, împreună cu artista şi muzeografa Liliana Tofan, invitatul special fiind scriitorul Adi George Secară.
Grafica de afiş se încadrează într-o ramură extrem de delicată a artei vizuale, un pod de legătură între creatori şi consumatorii de imagine, plasându-se după cum comenta filosoful Gilles Deleuze, înspre “Ideea lui Nietzsche este că lucrurile şi acţiunile sunt deja interpretări” şi că apare “o redescoperire a prematurului, acea dimensiune care se distinge atât de filosofia clasică în întreprinderea ei atemporală”, cât şi de filosofia dialectică în înţelegerea istoriei.
Până în secolul al XIX-lea, erau obişnuite afişele cu text, imprimate prin gravură pe lemn, iar ascensiunea afişelor picturale sau sofisticate grafic, a avut loc spre mijlocul secolului XX, odată cu perfecţionarea tehnicii de tipărire.
Colecţia de afişe a Muzeului de Artă Vizuală Galaţi prezintă preocupările globale, gusturile populare, evoluţiile artistice şi tehnologice de-a lungul a minim 80 de ani.
Liliana Tofan scrie că “Din 1958 iniţiativa către concizie grafică, simbol şi metaforă plastică aparţine lui Iosif Molnar care se remarcă ca promotor al acestor iniţiative, punând accentul pe simplitate, expresivitate plastică şi finalitate publicitară. Dupa 1960, la 10 ani de la înfiinţarea prin decret a Uniunii Artiştilor Plastici, apar afişele pentru saloanele de grafică, pentru bienale şi alte manifestări culturale ale genului, înregistrate de celebrul Oficiu pentru organizarea expoziţiilor de artă, instituţie bugetară. Tema evenimentului cultural, majoritară în selecţia prezentată, se alătură fără dificultate propagandei, prin înaintarea elementului grafic, a simbolului, ce transcende ideologia. „Roşu.Monocrom” nu speculează temele identitare ale unei epoci de ideologie socială, politică şi economică, ci se prezintă într-o interpretare selectiv-grafică în care linia şi simbolul , binomul text/ imagine arhitecturează ideal spaţiul expoziţional, prezervând în acelaşi timp valoarea documentativă specială a afişului de patrimoniu”.
Alăturându-se artiştilor vizuali, acest om al condeiului care este Adi G. Secară adaugă şi augumentează critic: “Desigur, „afişele Lilianei” sunt cât se poate de vizibile, ne spun o poveste sau câte vreţi, sunt „cărţi de… vizită”, cu o singură filă: fiecare are sugestia sa, unele poezia lor, altele proza lor, pot fi simboluri ale unor lumi, galaxii, dar toate ne aduc aminte cât de mică este distanţa dintre fiinţă şi nefiinţă, ceea ce în limba română ne permite să ne jucăm cu facilul joc de cuvinte A fi...şşş sau „a (nu) fiş”, apropo de ce l-a făcut pe Victor Cilincă să scrie „Sic transit gloria mundi”!”.
Galerie de imagini, mai jos!
