“Numele meu este Ioana Bouroş, de la Colegiul Naţional Costache Negri, şi anul acesta am obţinut medalia de argint la Olimpiada internaţională de lingvistică Mysuru (India). Este primul premiu de acest gen pe care îl obţin şi mă simt foarte mândră. Lingvistica am descoperit-o acum 3 ani, când m-am şi calificat prima dată la olimpiada internaţională, care s-a desfăşurat la Beijing, unde nu am obţinut niciun premiu, dar am acumulat experienţă care consider că m-a ajutat pentru premiul actual. Şi anul trecut am ajuns până la faza naţională – condiţia de bază pentru a fi calificat la olimpida internaţională fiind să te situezi în primii patru la faza naţională – dar nu m-am situat în primii patru. Deci, în trei ani, m-am calificat de două ori la faza internaţională. Faptul că acum m-am întors cu o medalie de argint este o senzaţie nouă, dar plăcută, mai ales că lingvistica este o combinaţie interesantă între matematică şi gramatică şi deşi când aude, lumea se întreabă dacă trebuie să ştiu toate limbile. Nu este aşa, căci din informaţiile oferite este suficient să afli cum lucrează limba pe acel set de informaţii”.
“Numele meu este Robert Cristian Râclea, am terminat clasa a XII-a la Colegiul Naţional Vasile Alecsandri şi anul acesta am obţinut medalia de aur la Olimpiada internaţională de chimie din Tbilisi (Georgia). Am obţinut medalii de aur şi în clasa a XI-a şi a XI-a, la olimpiada pluridisciplinară Tuymaada, iar pasiunea mea pentru chimie am descoperit-o încă din clasa a VII-a, când am început să studiez această materie şi am realizat că înţeleg problemele de la chimie mult mai bine decât cele de la alte materii”.
În ciuda performanţelor şcolare extraordinare, cei doi olimpici gălăţeni care tocmai s-au prezentat sunt doi tineri modeşti, care nu doresc altceva decât să îşi continue studiile. Din păcate, nu aici, în România. “Am terminat clasa a XII-a şi voi urma Universitatea din Oxford, pe matermatică şi statistiscă. M-ar intrereas să fac ceva pe statistică, poate genetică statistică, sau pe economie... nu sunt încă hotărâtă. Nu pot să spun că nu m-ar interesa să mă întorc în România, după terminarea studiilor, dar mi-ar plăcea să lucrez şi în străinătate. De ce am ales Oxford? A fost visul meu încă de mică…”, spune Ioana.
“Voi studia chimia medicinală la Univeristatea Imperial College din Londra, iar ce voi face după aceea... e prea devreme să spun… N-aş fi realist dacă aş spune de acum ce voi face. Voi veda oportunităţile. Am ales să studiez în străinătate pentru că vreau să fac cercetare în chimie, să contribui la lumea ştiinţifică, la crearea de noi medicamente sau de noi tehnici medicale pentru tratarea maladiilor grave”, spune şi Robert, iar la cât de subfinanţată este cercetarea în România, este clar de ce elevul-fenomen al Galaţiului a ales să studieze în străinătate.
Totuşi, pentru performanţele lor şcolare, primarul municipiului Galaţi Ionuţ Pucheanu, le-a oferit diplome, flori şi câte un cec de 2.000 de lei. Bani care le vor folosi, dar nu pentru plimbări sau vacanţe, ci pentru a acoperi cheltuielile de întreţinere la universităţile din Marea Britanie, cheltuieli estimate la 7.000 de lire pe an. Robert Râclea a găsit o modalitate impresionantă de a-şi acoperi aceste cheltuieli: “Pentru taxa de şcolarizare, care este de 9.000 de lire pe an, am aplicat pentru un împrumut de la guvernul britanic, bani pe care îi voi returna când mă voi angaja şi voi avea un salariu. Pentru taxele de întreţinere nu-mi fac griji, cel puţin nu pe termen scurt, căci am economisit toate premiile în bani pe care le-am câştigat, de-a lungul anilor, la diverse competiţii şi olimpiade şcolare. Toate aceste premii le-am pus într-un cont, nu pot spune exact cât am acolo, dar pentru o perioadă de timp părinţii mei nu vor trebui să îşi facă griji”.
Potrivit legii, la finele anului, Guvernul României premiază olimpicii români de la competiţiile internaţionale, cu premii de aproximativ 8.000 de lei, după care, respectivii elevi primesc, timp de un an, burse lunare la nivelul unui salariu mediu pe economie. Cum Robert a câştigat medalii de aur trei ani la rand la olimpiade internaţionale, tânărul ar putea deţine o sumă acoperitoare pentru cel puţin doi ani de studiat în Anglia. Remarcabilă nu este însă suma strânsă, ci decizia lui Robert, de a nu cheltui aceşti bani, ci de a-i economisi pentru a-I investit tot în propria educaţie.
