Se moare tot mai mult în România

Lungimea şi bunăstarea vieţii sunt strâns legate de condiţiile materiale, de nivelul traiului. Sau, mai româneşte, de sărăcie. Acest lucru este mai mult decât vizibil în ţara noastră. De altfel, omul modelează locul, iar o regiune este săracă pentru că locuitorii ei sunt săraci. Există o dependenţă totală între om şi locul în care trăieşte. Iar acest lucru se vede în viaţa omului, în lungimea vieţii, în cât de mult trăieşte. Cu cât locul este mai sărac, cu atât se moare mai mult şi mai timpuriu, cu atât rata mortalităţii este mai ridicată. Econtext a realizat o radiografie neagră a României. Mai exact, cum a evoluat rata mortalităţii în ultimii douăzeci de ani. E vorba de rata mortalităţii, adică numărul deceselor la mia de locuitori. Dar nu doar situaţia actuală. Pentru a creşte relevanţa unei astfel de statistici, este nevoie să fie prezentată într-o notă comparatistă, adică rata mortalităţii din ultimii douăzeci de ani, din 1990 şi până în 2010.
Pe ansamblu, situaţia s-a înrăutăţit în 2010 faţă de 1990. Cu alte cuvinte, se moare mai mult acum decât în urmă cu douăzeci de ani. Acest lucru se întâmplă aproape în toată ţara. Mai precis, în 38 de judeţe. Doar în trei judeţe s-a înregistrat o ameliorare a ratei deceselor, iar într-un judeţ nu a avut loc nicio variaţie (Timiş).
Pe prima poziţie, cu cea mai mare înrăutăţire a ratei deceselor, se află Teleorman, cu un avans al deceselor de 3,8 la mia de locuitori în perioada precizată, de la 13,4 decese la mia de locuitori în 1990, până la 17,2 decese la mia de locuitori în 2010. Urmează câteva judeţe moldave (Bacău, Vaslui, Neamţ), ceea ce arată că în aceste judeţe a rămas preponderent populaţie îmbătrânită, acesta fiind motivul central pentru o rată în creştere a deceselor. Doar în trei judeţe se constată o ameliorare a mortalităţii. Acestea sunt Bihor, Ilfov şi Arad. De exemplu, în Arad, rata mortalităţii era în 1990 de 14,5 decese la 1.000 de locuitori, pentru ca, în 2010, această rată să coboare la 13,5 decese.