Studiul IriS Global Health, coordonat în România de către ISRA Center, arată că hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat, afecţiunile cardiace, diabetul şi astmul sunt printre cele mai răspândite patologii cronice la nivel mondial.
Deşi, în medie, este cea mai răspândită afecţiune, incidenţa hipertensiunii arteriale în ţările investigate se dovedeşte a fi foarte variat raportată. Astfel, în ţări precum Ungaria, Germania, Finlanda, Franţa, Canada şi Thailanda, răspândirea patologiei este raportată ca fiind mai ridicată (19-27 la sută), iar în Ucraina, Irlanda, Columbia, Indonezia, Malaezia, India şi Egipt incidenţa declarată este mult mai mică (patru - şase procente).
În România, 10 la sută din populaţia urbană declară că se confruntă cu hipertensiune arterială, în condiţiile în care rapoartele medicale arată că în jur de 40 la sută din populaţia adultă are în realitate această afecţiune.
În contextul acestei diferenţe importante între ţări, se poate deduce că variaţiile de raportare dintre ţări sunt legate mai mult de gradul de informare, de importanţa acordată afecţiunii sau de realizarea screeningului medical corespunzător, potrivit autorilor studiului.
Hipercolesterolemia, diabetul şi astmul sunt menţionate ca fiind probleme cu care persoanele intervievate se confruntă mai ales în Canada, Thailanda, Finlanda şi Olanda, iar cea mai scăzută prezenţă declarată ale acestor patologii se înregistrează în Ucraina, Irlanda, Lituania, Indonezia, Malaezia, India, Pakistan şi Egipt. În România, doar 4-5 la sută dintre adulţii din mediul urban se declară suferind de una dintre aceste afecţiuni, diferenţa între răspunsurile populaţiei şi realitatea medicală fiind destul de importantă, mai rezultă din studiu.
Rezultatele cercetării au mai arătat că românii cheltuie, în medie, 100 de lei lunar pentru afecţiuni cronice, suma variind între 75 de lei pentru cei cu vârsta între 20 şi 29 de ani şi 110 lei pentru cei cu vârsta între 50 şi 60 de ani, iar pentru afecţiuni uşoare sau acute (răceală şi gripă, migrene, indigestii etc.) plătesc în medie 23 de lei lunar.
În ceea ce priveşte bolile mentale, în 20 din cele 28 de ţări participante la studiu mai mult de unu din cinci persoane au recunoscut că au avut, într-un fel sau altul, o experinţă cu astfel de situaţii, fie direct, fie indirect, prin intermediul unei persoane apropiate. "Experimentarea directă sau indirectă a acestor afecţiuni" este admisă în mai mare măsură în ţări cum ar fi Chile, Australia, Finlanda, Marea Britanie şi Canada, în timp ce în România valorile declarate sunt sub 10 la sută. Autorii studiului menţionează că deşi incidenţa contactului raportat cu afecţiunile mentale (directe sau indirecte) variază de la o ţară la alta, percepţia asupra răspândirii acestor boli este ridicată în aproape toate ţările investigate. "Astfel, în 23 dintre ţările în care s-a desfăşurat studiu, şase din 10 respondenţi cred că afecţiunile mentale sunt răspândite în zilele noastre. În România, 81 la sută dintre cei care au răspuns consideră că afecţiunile mentale sunt răspândite în ţara noastră", se menţionează în studiu.
În majoritatea celor 28 de ţări investigate s-a constatat că cea mai mare parte a populaţiei a mers în ultimul an cel puţin o dată la medicul de familie.Un procent de vizitare mai ridicat al medicului de familie (80 la sută sau peste) se întâlneşte în Rusia, Slovenia şi Germania, iar procente sub 30 la sută sunt în Egipt, Indonezia, SUA şi Finlanda. În România, 73 la sută dintre cei care au răspuns la studiu au mers cel puţin o dată la medicul de familie în ultimul an.
Satisfacţia faţă de serviciile oferite de medicul de familie este ridicată în cele mai multe ţări, dar sunt şi state, cum ar fi Columbia, Chile, Rusia, Egipt şi Ucraina, unde doar aproximativ jumătate dintre cei care au răspuns sunt mulţumiţi de relaţia cu medicul de familie. "În România, 87 la sută din cei care au răspuns sunt mulţumiţi de medicul lor de familie. Coroborând această informaţie cu satisfacţia faţă de sistemul medical (care este de doar şase la sută în România), se poate spune că mai degrabă este criticat sistemul decât calităţile oamenilor care lucrează în acest sistem", se mai arată în studiu.
Accesul la specialiştii din sectorul public este mai limitat în ţări cum ar fi Irlanda, Thailanda, Chile, Indonezia, Marea Britanie şi România, unde doar 35 la sută din populaţia investigată a mers la un specialist în sistemul public în ultimul an. Printre ţările unde medicii specialişti din zona publică sunt mai solicitaţi se numără Turcia, Rusia şi Germania (peste 70 la sută). Serviciile specialiştilor din sectorul privat sunt utilizate într-o măsură mai mică în majoritatea ţărilor participante la studiu, cel mai puţin accesate fiind în Olanda, Canada, Ucraina, Indonezia, China, Irlanda, Thailanda, Lituania, Franţa, România (17 la sută) şi Germania. În Chile, Pakistan şi Turcia, aproximativ jumătate dintre cei care au participat la studiu au mers la un medic specialist din sectorul privat în ultimul an.
Atunci când sunt întrebaţi despre implicarea pacientului în deciziile de tratament, respondenţii din cele mai multe state (18 din 28) preferă o colaborare între medic şi pacient pentru a lua împreună decizia de tratament cea mai bună, România făcând însă parte dintre ţările în care pacienţii se bazează mai mult pe medic pentru a lua decizia de tratament pentru ei.
Din studiu mai rezultă că şi farmacistul joacă un rol important în sistemul de sănătate din anumite ţări, rolul său fiind central în ţări precum: Franţa, Turcia, Lituania, Olanda, Grecia, Germania, Canada, SUA, India şi Egipt, unde peste 50 la sută din populaţie a accesat serviciile farmacistului cel puţin o dată în ultimul an. Rezultatele ISRA Center arată că în România 47 la sută dintre cei chestionaţi au folosit serviciile unui farmacist în ultimul an.
Datele au fost colectate în perioada august - octombrie, folosindu-se un chestionar similar în toate ţările participante. În România au fost realizate 1.100 de chestionare, folosindu-se metoda de colectare face to face, la domiciliul respondentului. Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia între 20 şi 60 de ani, din localităţile urbane de peste 50.000 de locuitori şi are o eroare maximă de eşantionare de plus/minus 2,9 la sută la un nivel de probabilitate de 95 la sută.
