Noul minister al Educaţiei a dezvăluit propunerile sale de reformă privind ciclul gimnazial. Nu vom intra în detalii (nici nu merită), ci vom prezenta doar propunerile care au atras atenţia. Una dintre ele este în tonul declasării progresive care caracterizează educaţia în limba română de multă vreme: elevii de clasa a V-a, care fac 5 ore de limba română pe săptămână (una pe zi!), vor face de aici înainte numai 4.
De ce ar trebui reduse orele de limba română? Evident, nu ni se oferă nicio explicaţie. În răstimp, constatăm cu toţii că limba vorbită în public, la televiziune, la tribuna Parlamentului şi în toate ocaziile este tot mai săracă, mai trivială, mai deficitară. Cu câţiva ani în urmă, CNA a avut excelenta iniţativă de a mobiliza câţiva universitari pentru a monitoriza felul în care se vorbeşte la TV şi de a aplica sancţiuni pentru greşelile repetate. Din echipa de monitorizare au făcut parte figuri remarcabile ale filologiei româneşti, dar tot ceea ce se întâmplă acum la Ministerul Educaţiei merge exact împotriva acelei inţiative. Noul minister condus de ”tehnocraţi” (cineva va trebui la un moment dat să explice ce înseamnă acest termen) este complet insensibil la fenomenul degradării limbii vorbite şi scrise, semnalată de foarte mulţi intelectuali de primă mărime. Dimpotrivă, ministerul pare încredinţat că se pierde prea mult timp cu studiul limbii materne şi că, în locul ei, ar trebui introduse discipline cum ar fi: ”Educaţie interculturală”, ”Educaţie pentru cetăţenie democratică” şi alte asemenea etichete vagi.
În treacăt fie spus, de ce nu se studiază la şcoală Constituţia, de ce nu se discută anumite articole în corelaţie cu cunoştinţele de istorie modernă şi contemporană? Sau chiar antică? În mod surprinzător, Constituţia nu este considerată materie de studiu, dar sunt inventate în schimb discipline care par scoase mai curând din arsenalul ideologic al corectitudinii politice. În loc să fie dezvoltată gândirea critică, comparativă, ministerul Educaţiei propune o îndoctrinare pe linia stângii progresiste. Iar paradoxul este că o asemenea ”educaţie pentru cetăţenie democratică”, va crea un mare risc pentru democraţie câtă vreme va avea pretenţia că predă ”adevărul” despre societate.
Singura disciplină nouă care vine în întâmpinarea unei nevoi reale este ”Educaţia economică”. Dar ar fi bine să se evite incongruenţele de până acum. La clasa a IX-a, de pildă, se face în prezent ”Educaţia antreprenorială”, în timp ce elementele de bază ale ştiinţei economice se predau abia în clasa a X-a. Elevilor li se spun în prima clasă de liceu tot felul de lucruri care au ca premisă că ei ştiu deja ce este preţul, ce este piaţa, inflaţia etc., dar în realitate ei habar nu au.
În sfârşit - se va spune - ”educaţia pentru cetăţenie democratică” şi celelalte noi discipline tot în limba româna vor fi predate. E adevărat, dar în ce limbă română? Aceasta este întrebarea. Nu cumva într-o nouă limbă de lemn împănată cu anglicisme indigeste şi formulări standardizate, făcute să fie preluate de-a gata?
Suntem pe deplin conştienţi că limba română nu este o limbă de circulaţie mondială şi că lumea de mâine pretinde deschideri care până ieri păreau nu doar inutile, dar şi neverosimile. Omul nu trăieşte doar în cadrul ferecat al naţiunii sale şi, prin urmare, o nouă paideia nu ar trebui să facă prea mult caz de limbile vernaculare. Suntem de acord, cu micul amendament că a vorbi bine limba maternă este echivalentul unei bune autostrăzi care leagă Bucureştiul de Arad traversând munţii, că este asemenea unui excelent mecanism de asistenţă medicală sau a unui nou urbanism care să te facă să fii mândru de oraşul în care trăieşti. Cultivarea limbii române înseamnă cultivarea proximităţii în toate sensurile ei, căci fără o prezenţă îngrijită în lume, niciun individ nu poate exista cu deplină demnitate.
Admiţând totuşi că societatea românească are încă nevoie de o deschidere mai largă către lume, de ce nu au fost înmulţite orele de limbi străine? Ministerul propune reducerea orelor de limba română, dar nu propune în schimb mai multe ore de engleză, germană sau franceză!
Nu în ultimul rând, reformatorii dau o nouă lovitură educaţiei în sensul ei vechi de formaţie umanistă. Singura oră de latină din clasa a VIII-a va fi eliminată. E tot mai clar că ”specialiştii” din acest domeniu sunt de fapt nişte ideologi care urăsc tradiţia şi care vor să extirpe tot ce este legat de genealogie şi de dimensiunea istorică a omului. De ce există o statuie a lui Ovidiu la Tomis? Nici măcar acest lucru nu se va mai şti, dar ce importanţă are câtă vreme portul Constanţa va fremăta de cargouri încărcate cu bunuri de consum până la refuz?
