Siguranţa şi varietatea sunt principalele elemente pe care agenţiile de turism le au în vedere în ofertele lor pentru vacanţa de iarnă 2014-2015. Confruntate cu bugete tot mai mici rezervate vacanţelor şi cu o conjunctură politică sau sanitară care poate şterge destinaţii turistice de pe hartă de pe o zi pe alta, tour-operatorii s-au văzut obligaţi să se adapteze şi să inoveze. Ei se pliază acum cu mai multă uşurinţă la cerere, sunt mai flexibili, oferă destinaţii lipsite de probleme, fără să abandoneze însă programele de vis. Site-ul lefigaro.fr a reţinut cinci mari tendinţe pentru iarna 2014-2015, aşa cum a reieşit de la Salonul de turism IFTM (International French Travel Market) Top Resa, care se desfăşoară în fiecare toamnă la Paris, când agenţiile specializate propun destinaţii pentru lunile următoare.
Prima dintre ele o constituie croazierele. Amatorii de croaziere lungi pot pleca, din Franţa, din portul Marsilia, într-un tur al planetei pe două rute: una de 114 zile spre America Latină, cu escale la Capul Horn, în Chile, Insula Paştelui, Tahiti, Australia, Insula Mauritius, Africa de Sud, Capul Verde, iar cealaltă, de 108 zile, tot spre America de Sud, va ajunge în Tahiti, Australia, India, Dubai, Canalul Suez, Italia. Croazierele costă circa 20.000 de euro de persoană, în cameră dublă cu balcon.
O altă agenţie propune trei noi croaziere tematice pe "drumul vinului" - Franţa, Italia, Spania şi Tunisia. În timpul escalelor se fac excursii pe domenii viticole, iar la bordul vaselor au loc degustări şi conferinţe susţinute de specialişti. O săptămână la bord costă în jur de 1.200 de euro de persoană, în cameră dublă cu balcon, iar vasele pleacă din Marsilia şi Genova.
Cei care rezistă mai bine la frig pot alege în această iarnă o expediţie în Antarctica, cu plecare din Ushuaia (Argentina). De la bord vor coborî bărci cu care turiştii se vor apropia de gheţuri şi de coloniile de pinguini. Un loc într-o astfel de excursie costă între 8.000 şi 12.000 de euro.
O a patra croazieră poate fi făcută cu trei veliere, replici ale unor vase din trecut, la bordul cărora turiştii pot învăţa să facă noduri marinăreşti, urca pe catarg, practica yoga şi diferite forme de meditaţie şi învăţa din tainele navigaţiei pe un vas cu pânze, orientându-se după stele. Amatorii se vor îmbarca din Caraibe, iar excursia costă între 1.600 şi 1.900 de euro, fără biletele de avion până la locul de îmbarcare.
O a doua tendinţă este reprezentată de insulele Canare, numite şi "insulele soarelui", considerate a fi la originea mitului grec al Grădinii Hesperidelor. Ele au fost denumite "canare" (din latinul "canis", câine) datorită numărului mare de foci, numite "câini de mare", ce existau în insule. Arhipelagul spaniol, detronat un timp de Marea Roşie ca destinaţie de iarnă, revine în forţă în iarna 2014-2015. Insulele Canare sunt o destinaţie perfectă pentru cine vrea să nu meargă prea departe, să fie în deplină siguranţă, să se bronzeze şi să vadă uimitoare peisaje vulcanice. Printre excepţionalele atracţii turistice din Canare se numără El Teide, cel mai înalt con vulcanic din Spania (3.718 m), impresionant prin peisajele sale cu aspect selenar şi unde s-a turnat filmul "Planeta maimuţelor"; oraşul Santiago del Teide , cu cea mai mare expoziţie europeană de perle şi Loro Parque, cel mai mare parc din Europa (135.000 mp), cu cele mai bogate colecţii de papagali, pinguini, crocodili, lei, tigri, spectacole cu delfini şi lei de mare. Un sejur de o săptămână pe Gran Canaria, cu tot confortul şi pensiune completă, costă în jur de 1.000 de euro. Agenţiile propun şi sejururi ceva mai ieftine, pe Fuerteventura, una din cele mai sălbatice din Insule Canare, turiştii putând face plajă şi baie într-una din cele patru piscine ale hotelului în care sunt cazaţi. O săptămână într-un hotel de patru stele, cu pensiune completă, porneşte de la 799 de euro.
Şi schiorii se bucură de multă atenţie din partea agenţiilor de turism, care le propun noi senzaţii. "Sensations" este numele unui nou sat de vacanţă din Val-Thorens (Savoia, Alpii francezi), cea mai înaltă staţiune de schi din Alpi şi din Europa. Cu cei peste 600 km de pistă ai săi, Val-Thorens constituie cea mai vastă arie de schi cu piste conectate din lume. Este şi staţiunea de schi cea mai cosmopolită din Franţa, 70% dintre turişti fiind străini. Val-Thorens a fost votată în 2013 cea mai bună staţiune de schi din lume la World Ski Awards. Un sejur de o săptămână, cu pensiune completă, abonament la instalaţiile de schi şi posibilitatea de a face picnic pe pistă, costă 1.590 de euro.
A treia şi a patra tendinţă a iernii sunt legate tot de schi, dar în America. Staţiunea Vail găzduieşte între 2 şi 15 februarie a 43-a Cupă Mondială la schi alpin şi în fiecare an o etapă a Campionatului Mondial se desfăşoară la Birds of Pray din Munţii Stâncoşi. Preţul unui sejur de şapte zile cu diverse servicii incluse se ridică la câteva mii de euro.
A cincea tendinţă este dată în această iarnă de companiile aeriene din Golful Persic. Emirates (Dubai), Qatar Airways (Qatar), Etihad (Abu Dhabi) şi Oman Air (Oman) se implică serios în organizarea vacanţelor de iarnă pentru europeni. Cei care vor să ajungă în Thailanda, Vietnam, Seychelles sau Bali apelează de preferinţă la ele, aşa încât turiştii pot profita de escale sau pot face din monarhiile petroliere destinaţii în sine. Călătoria lor originală ar putea cuprinde oraşe ale viitorului cu arhitecturi spectaculoase, sejururi în deşert, plaje imense şi cumpărături. Sultanatul Oman oferă o săptămână cu târguri autentice, observarea a mii de delfini, peisaje deşertice şi hoteluri de lux în capitala Muscat. În funcţie de programul ales, un sejur costă între 1.500 şi 3.000 de euro. Omanul a fost considerat de PNUD în 2010 ţara cu cel mai înalt grad de îmbunătăţire din ultimii 40 de ani la nivel global, fiind în prezent pe locul 45 în topul celor mai paşnice state. Pe teritoriul sultanatului se găsesc patru obiective trecute în Patrimoniul mondial al UNESCO - fortificaţia Bahla (1987), fortificaţia Bat, cu două aşezări preistorice (1988), zona cu arbuşti de tămâie din Wadi Dawkah şi centrul comerţului cu tămâie din Dhofar (2000), precum şi sistemul hidrotehnic de la Aflaj (2006).
