Lumini purpurii, verzi sau de un alb fantasmatic dansează pe cerul arctic în nopţile senine. Sunt „luminile Nordului”, pe care cei mai norocoşi turişti le vor putea vedea în timpul iernii, potrivit site-ului hola.com.
Pentru vikingi, erau reflexe ale strălucitoarelor armuri ale walkiriilor trimise de zeul Odin (zeul suprem în mitologia nordică). Unii le considerau suflete poznaşe ale copiilor care mureau la naştere, iar potrivit altor povestiri nordice, sclipirile ar fi provocate de cozile vulpilor arctice care ating zăpada în goana lor.
Ştiinţa, mai puţin poetică, tranşează originea aurorelor boreale spunând că sunt cauzate de explozii solare în cursul cărora astrul-rege lansează enorme cantităţi de particule încărcate cu energie care sunt atrase de câmpul magnetic al polilor Pământului şi, la intrarea în contact cu atmosfera acestuia, se transformă în acele vâlvătăi supranaturale. Indiferent de explicaţia pentru care optează, turiştii care au privilegiul de a admira aurora boreală nu vor putea decât să admită că este vorba despre una dintre cele mai emoţionante capodopere ale Naturii.
Noaptea, în singurătatea unui peisaj ce dă fiori de gheaţă, ceea ce la început se vede ca o suavă perdea strălucitoare se va mări, cu puţin noroc, până ce va deveni o vâlvătaie verde sau purpurie, portocalie, de un roşu intens sau de un alb fantasmatic, împăunându-se în înaltul cerului într-un dans hipnotic de o eterică şi neasemuită frumuseţe. Poate rămâne aproape fixă sau îşi poate schimba forma în fiecare clipă, poate dura ore în şir sau numai câteva secunde, jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu publicul care, rezistând unei respectabile cantităţi de grade sub zero, o aşteaptă. Singurul lucru sigur este că niciodată nu vor exista două aurore egale şi că incertitudinea cu privire la apariţia fenomenului face parte din farmecul său.
Norvegia, ţara unde ai mari şanse să admiri „luminile Nordului”
Deşi „luminile Nordului” apar în realitate pe parcursul întregului an şi, desigur, şi la greu accesibilul Pol Sud, sunt perceptibile pentru ochiul omului numai când există condiţii prielnice. Sunt capricioase şi, chiar dacă ne-am afla în momentul şi locul potrivit, niciodată nu vom putea avea garanţia absolută că le vom putea admira până ce nu le vom vedea gravitând literalmente deasupra capului. În extrem de rare situaţii, acest emoţionant fenomen astronomic a putut fi admirat în zone geografice sudice precum cele din Spania. Cel mai frecvent se poate vedea în împrejurimile Polului Nord geografic, între 60 şi 75 de grade latitudine.
Norvegia este unul dintre aceste teritorii privilegiate în care turiştii pot ieşi în întâmpinarea aurorei boreale. Pe măsură ce se apropie de sfârşit lunile în care „soarele de la miezul nopţii” luminează cerul, aurorele preiau ştafeta pentru lungile nopţi polare. Dacă activitatea solară a fost suficient de însemnată şi nu se întrezăresc nori şi precipitaţii, „luminile Nordului” se pot vedea între echinocţiul de toamnă şi cel de primăvară, adică între 21 septembrie şi 21 martie, mai probabil între orele 18:00 şi 01:00, în zone cu slabă poluare luminoasă, ceea ce include în acest caz luna.
Deşi uneori aurorele boreale ajung să fie văzute în întreaga ţară, cele mai bune locuri pentru a le admira se află dincolo de Cercul Polar Arctic, cu scene stupefiante precum insulele muntoase Lofoten, mult mai sălbatice sub mantia de zăpadă din timpul iernii decât în cursul verii, sau foarte frumosul dar mai puţin cunoscutul arhipelag Vesteralen. Sau, înainte de a ajunge la Capul Nord, în stepele împânzite de reni ale Laponiei norvegiene, unde de peste 11.000 de ani locuiesc samii. Acolo, turiştii pot aştepta aurorele boreale adăpostiţi în hoteluri făcute din blocuri de gheaţă precum cele care în fiecare sezon se ridică în apropiere de orăşelele Kirkenes şi Alta, sau pot porni în căutarea lor într-o expediţie cu snowmobilul, cu o sanie trasă de câini husky sau echipaţi doar cu schiuri ori cu rachete de zăpadă.
Site-ul hola.com le recomandă turiştilor să nu rateze ocazia de a merge prin localităţile sami Karasjok şi Kautokeino, de a conduce prin infinitele stepe înzăpezite ale regiunii lapone Finnmark, de a participa la un safari cu snowmobilul sau la o expediţie cu sania trasă de câini, cu atât mai spectaculoasă cu cât durează mai mult şi trece prin locuri mai singuratice, de a ajunge pe platourile pe care renii îşi petrec iarna, de a vedea arta rupestră din Alta, înscrisă de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial, sau de a atinge cel mai nordic punct al Europei continentale, Capul Nord.
Turiştii pot savura dulciurile, peste care tronează delicioasele tarte de casă cu fructe de pădure. Pot degusta, de asemenea, delicatese precum adevăratul somon sălbatic, păstrăv pregătit în cele mai diverse forme, carne de vânat, inclusiv carne de elan şi de ren.
În Norvegia, sezonul aurorelor este cuprins între 21 septembrie şi 21 martie, dar lunile care, în principiu, oferă mai multe posibilităţi de a le vedea sunt octombrie, februarie şi martie.
