Washingtonul este oraşul spionilor. Spionii din tabăra americană au creat o industrie de mai multe milioane de dolari. De cealaltă parte a baricadei, se află spioni oficiali sau informali care, din ambasade străine, acţionează pentru a afla secrete care nu sunt la îndemâna oricui, scrie EFE într-un reportaj.
„Spionajul este peste tot la Washington: serviciile secrete spionează ambasadele, iar ambasadele încearcă să obţină pe canale confidenţiale informaţii despre SUA, chiar dacă-i vorba de (ambasade) prietene sau duşmane. Este un talmeş-balmeş complicat”, explică pentru EFE scriitorul şi ziaristul Jeff Stein, de la Newsweek, care de 35 de ani scrie despre spionajul din capitala SUA.
Potrivit unui alt scriitor, Marc Ambinder, FBI a demontat în mai multe rânduri antene de interceptare ale telefoanelor mobile care fuseseră instalate pe acoperişurile din Washington şi care emiteau informaţii către ambasade, lucru pe care Biroul Federal de Investigaţii nu-l confirmă, dar care permite să se întrevadă jocul discret care se desfăşoară zilnic în Washington D.C.
„Şi în plin Război Mondial se foloseau antene îndreptate spre misiunile diplomatice, dar acum se spionează mai mult ca oricând, în parte şi pentru că tehnologia este mai accesibilă şi ţări care înainte nu erau foarte active, recurg acum” la această tehnologie, explică Stein.
Printre aceste ţări se detaşează net China. Noua ambasadă, inaugurată în 2009 în cartierul Van Ness, este un exemplu al faptului că faţadele din Washington ascund ceva mai mult decât o mână de diplomaţi care participă la inaugurări, dejunuri sau pun vize pe paşapoarte.
Edificiul chinez cu alură de buncăr are mai multe nivele în subteran decât la suprafaţă, potrivit datelor unei anchete a asociaţiei de ingineri Deep Foundations Institute. Pentru construcţia sa, Beijingul a adus din China sute de muncitori care s-au ocupat de delicata lucrare, fără să dezvăluie secrete şi fără să permită ca vreun zugrav mai isteţ să instaleze echipamente de supraveghere în pereţi. Chiar şi aşa, serviciile de informaţii americane au încercat în mai multe rânduri să-i convingă să vorbească pe muncitorii care erau cazaţi într-o hotel aflat în imediata apropiere a noii ambasade chineze. În plus, între 2006 şi 2009, elicopterele americane au survolat construcţia pentru a afla detalii ale edificiului, problemă pe care chinezii au rezolvat-o rapid, protejând construcţia cu panouri uriaşe.
Însă puţini sunt cei care cunosc acest mediu paranoic şi de neîncredere constantă mai bine decât diplomaţii Secţiunii de Interese a Cubei, o clădire fără steag, aflată sub protecţia ambasadei Elveţiei, unde guvernul preşedintelui Raul Castro îşi are reprezentanţa. Din 2001, niciunul dintre membrii acreditaţi ai acestei legaţii nu se mai poate deplasa pe o rază mai mare de 25 de mile (40 de kilometri), punctul din care se face calculul acestei distanţe fiind Casa Albă. Măsura a fost adoptată de administraţia preşedintelui republican George W. Bush, după un scandal de spionaj în favoarea Cubei în care s-a presupus că era implicat un analist american din domeniul apărării.
„N-am nici cea mai mică îndoială că ei ştiu unde ne aflăm în orice clipă din cauza ăstuia”, spune un diplomat cubanez, arătând spre telefonul mobil, într-o discuţie purtată într-o cafenea situată în apropiere de Casa Albă.
Se spune că spionajul este a doua cea mai veche profesie din lume şi, aşa stând lucrurile, s-a tot perfecţionat de-a lungul timpului, comentează EFE. Jade Daggett, fondatorul unei companii californiene care vinde dispozitive de spionaj prin satelit şi care a fost acuzat în 1996 că a vândut echipament de spionaj telefonic mai multor ambasade străine la Washington şi unor ţări precum Mexicul, cunoaşte foarte bine această lume ascunsă.
„Într-o vreme, Brazilia a fost unul dintre cei mai buni clienţi ai noştri (...) cumpărau de la noi, pentru poliţia lor, o cantitate foarte mare de aparatură de interceptare a telefoanelor mobile pentru uz intern”, îşi aminteşte acest expert în tehnologia de supraveghere. Într-o discuţie cu EFE, Daggett a explicat că mai continuă să lucreze în acest domeniu doar pentru că „cererea de tehnologie orientată către spionaj şi supraveghere este mult mai mare decât pentru orice alt tip de aplicaţii”, atât în SUA, cât şi în afara lor.
