Paleontologii americani au reuşit să identifice o nouă specie de dinozaur cu pene, care semăna cu o găină uriaşă şi care trăia în America de Nord, în urmă cu 66 milioane de ani, cu ajutorul a trei schelete fosilizate. Având o înălţime de 1,5 metri până la şold, o lungime de 3,5 metri şi o greutate cuprinsă între 200 şi 300 de kilograme, acest dinozaur, denumit Anzu Wyliei, avea un gât foarte lung, un cioc lipsit de dinţi şi o creastă rotundă pe cap precum aceea a cazuarilor, o pasăre alergătoare din Noua Zeelandă înrudită cu struţul. Coada sa era relativ scurtă şi deasă, iar animalul avea gheare puternice la capătul unor picioare lungi şi fine.
Descoperirea celor trei schelete, anunţată miercuri, elucidează astfel misterul care înconjura acest grup de dinozauri de aproape un secol. Oamenii de ştiinţă dispuneau până la noua descoperire doar de câteva fragmente osoase. Fosilele au fost găsite la sfârşitul anilor '90 în formaţiunea stâncoasă Heel Creek din Dakota de Nord şi Dakota de Sud, două state americane. De atunci, cercetătorii au încercat cu înverşunare să reconstituie dinozaurul.
Noua specie, denumită caenagnathidae, aparţine familiei dinozaurilor oviraptosaur, cunoscuţi graţie unor fosile adeseori bine conservate găsite în Mongolia şi în China. Scheletul reconstituit a fost botezat "Anzu Wyliei" - "Anzu", pentru asemănarea cu o divinitate sumeriană demonică, reprezentată sub forma unui vultur cu cap de leu, şi "Wyliei", după numele nepotului unui administrator al Muzeului de Istorie Naturală Carnegie din Pittsburgh, unde se află cele trei schelete. "Anzu este de departe exemplarul de caenagnathidae cel mai bine conservat descoperit vreodată. După un secol de cercetări, am găsit într-un final fosile care ne prezintă cum arătau aceste creaturi, din cap până în picioare", a explicat Matthew Lamanna, paleontologul care a coordonat acest studiu, publicat în revista americană PLOS ONE.
Descrierea detaliată a lui Anzu, care era probabil omnivor, a putut fi realizată pe baza a trei specimene fosilizate care, împreună, au permis reconstituirea unui schelet aproape complet. Oamenii de ştiinţă au putut astfel să îi studieze anatomia şi relaţiile sale pe scara evoluţiei în raport cu alte caenagnathidae, un grup rămas multă vreme misterios, ce făcea parte din clasa dinozaurilor theropozi. "Anzu era un fel de prădător uriaş, cu un cap de găină, probabil înzestrat cu pene. Trebuie să fi fost terifiant", a spus Emma Schachner de la Universitatea Utah, coautoare a studiului. "Această descoperire este extraordinară, pentru că Anzu este cel mai mare oviraptosaur descoperit în America de Nord. Acest grup de dinozauri este strâns înrudit cu păsările", a adăugat ea. Cercetătoarea consideră, totodată, că Anzu "este unul dintre cei mai recenţi oviraptosauri, în condiţiile în care acesta trăia într-o epocă foarte apropiată de extincţia dinozaurilor", atribuită prăbuşirii unui asteroid pe Terra, în urmă cu 65 milioane de ani.
Descoperirea de oviraptosauri în Asia şi în America de Nord nu este surprinzătoare, întrucât aceste continente au fost în mod frecvent unite în era mezozoică (în urmă cu 251 milioane de ani - 65,5 milioane ani). "Totuşi, ţinând cont de puţinele fosile de caenagnathidae descoperite până acum, această specie era de departe cea mai enigmatică din rândul oviraptosaurilor şi unul dintre principalele grupuri de dinozauri mai puţin cunoscuţi", a spus Hans-Dieter Sues, conservator la departamentul de paleontologie a vertebratelor de la Muzeul Smithsonian de Istorie Naturală din Washington.
Reconstituind înfăţişarea şi modul de viaţă al speciei, paleontologii spun că aceasta semăna, ca aspect, cu o uriaşă pasăre nezburătoare, cu gât şi picioare lungi (ca un struţ) şi se hrănea cu plante, mici vertebrate şi ouă, având totuşi caracteristici „ameninţătoare”, care îi permiteau să se apere de prădători mai mari. Două dintre cele trei schelete găsite prezentau urme de răni, ceea ce indică faptul că Anzu wyliei era o specie „bătăioasă”, luptătoare. Dacă rănile au fost provocate de lupte între indivizi de aceeaşi specie sau de atacul unui prădător mai mare, nu se ştie încă.
Analiza lui Anzu reafirmă faptul că dinozaurii caenagnathidae alcătuiau într-adevăr un grup din rândul oviraptosaurilor. În plus, analizele paleontologilor au confirmat o ipoteză recentă, potrivit căreia gantoraptorul, descoperit în Mongolia în 2005, cel mai mare oviraptosaur cunoscut, care avea o greutate de cel puţin 1,5 tone, aparţinea la rândul său din familia caenagnathidae. Acest fapt demonstrează că dinozaurii caenagnathidae erau foarte diversificaţi, cu specii ale căror mărimi variau de la aceea a unei curci şi ajungeau până la aceea a impresionantului gigantoraptor.
