„Stimată redacţie, din motive de siguranţă, mă voi adresa folosind doar iniţialele de la numele meu, şi anume J.D., pentru a vă prezenta un fapt care s-ar putea întâmpla şi altor cetăţeni ai oraşului Galaţi. (...) În data de 1 aprilie 2012 mă aflam în Piaţa Ancora, pentru a face câteva cumpărături zilnice. Am dat peste un vânzător ambulant de scrumbie, care îşi vindea marfa pe o bancă aflată vizavi de o covrigărie, chiar la intrarea în Piaţă (dai de covrigărie cum vii în Piaţă dinspre staţia de autobuz). L-am abordat întrebându-l dacă l-ar interesa să-mi vândă 50 de kg de scrumbie, la preţul de 10 lei per kg, în loc de 12 lei, cât vindea el în mod obişnuit. Aveam nevoie de o asemenea cantitate nu pentru a o recomercializa, ci pentru a face marinată din ea. A fost de acord ca a doua zi să mă sune şi să-mi furnizeze cantitatea dorită. Lunea trecută, persoana respectivă (un tip brunet, micuţ de statură, cu părul negru, uşor cârlionţat) m-a sunat şi mi-a comunicat că fratele său urma să vină să-mi aducă peştele. Acesta mi-a spus că are în sac 46 de kg de scrumbie (proaspătă, aşa cum îi cerusem la telefon!). Am convenit să o cântărim mai întâi: în sac erau doar 33 de kg. Deşi intenţia sa de a mă păcăli era vizibilă, mi-a arătat ulterior o scrumbie proaspătă. I-am plătit 330 lei, după care am plecat acasă să pun scrumbia la congelator. Când am scos scrumbia din sacoşă, doar la suprafaţă erau 2-3 kg de scrumbie de Dunăre, proaspătă, restul era scrumbie de mare puţin dezgheţată, veche, crăpată, cu viscerele ieşite din burţile peştilor. L-am sunat pe individul întâlnit duminică (...) şi i-am explicat ce s-a întâmplat. Mi-a replicat că nu ştie nimic, că nu îl interesează, ba chiar mi s-a adresat destul de vulgar când i-am propus să găsim o soluţie amiabilă ca să fiu şi eu mulţumit, în caz contrar urmând să merg la Poliţie.
Aceşti indivizi ar putea păcăli şi pe alţi oameni, care ar crede, aşa cum am crezut şi eu, că fac o afacere pentru buzunarul familiei”.
Aceste rânduri ne-au parvenit pe mail-ul redacţiei iar cititorul nostru, deşi nu şi-a dezvăluit numele, ne-a lăsat numărul său de telefon şi chiar şi numărul „comerciantului”. De interes este însă păţania domnului J.D., care e o lecţie pentru orice amator de chilipir în această perioadă.
Aceşti indivizi ar putea păcăli şi pe alţi oameni, care ar crede, aşa cum am crezut şi eu, că fac o afacere pentru buzunarul familiei”.
Aceste rânduri ne-au parvenit pe mail-ul redacţiei iar cititorul nostru, deşi nu şi-a dezvăluit numele, ne-a lăsat numărul său de telefon şi chiar şi numărul „comerciantului”. De interes este însă păţania domnului J.D., care e o lecţie pentru orice amator de chilipir în această perioadă.
