Cum a fost şi dezlegare la peşte, dar şi Moş Nicolae, gălăţenii au primit de la Primărie şi cea mai mare ciorbă de peşte făcută vreodată în oraşul de la Dunăre. S-au făcut 3.000 de porţii, dintr care o parte au fost gătite, demonstrativ, în aer liber, la ceaune, iar celelalte au fost aduse de la bucătăria unui restaurant. „E ciorbă pescarească făcută tradiţional. Aici avem pentru 1.000 de porţii, restul sunt aduse de la restaurant. Am pus legumele întâi, am aşteptat să fiarbă, apoi am pus restul după reţetă, oţetul, la urmă peştele, apoi spre final am pus uleiul şi am stins ciorba cu leuştean. Peştele şi apa tot din Dunăre au fost aduse”, a spus Petrică Enache, bucătar.
Înainte de a începe împărţirea, animatori costumaţi în cocoş, şoarece sau iepure invitau lume la ciorbă. Doritorii nu au lipsit şi chiar dacă era ciorbă pentru toată lumea, la început evident că nu a lipsit obişnuita îmbulzeală între gălăţeni şi cei care asigurau ordinea. După aceea, lucrurile s-au calmat şi oamenii şi-au luat porţiile de mâncare şi s-au aşezat la mese. „A fost dezlegare la peşte şi Primăria Galaţi le-a oferit gălăţenilor 3.000 de porţii de ciorbă de peşte, cele mai multe gătite vreodată în Galaţi. Pentru cel mai mare borş de peşte gătit la Galaţi, Primăria Municipiului a pregătit 300 de kilograme de crap, ştiucă şi de caras, o jumătate de tonă de morcov, o jumătate de tonă de ceapă, o jumătate de tonă de verdeţuri şi aproape 500 de litri de borş. 25 de bucătari au pornit focul înainte de prânz, iar ciorba s-a împărţit pe esplanada din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor”, a spus Mihai Costache, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi.
Pentru unii a fost singura masă a zilei
Vârstnicii au fost primii care au aşteptat şi 2 ore pentru ca ciorba de peşte să fie gata. Unii de nevoie, deoarece nu aveau nimic de mâncare acasă. „Asta e toată mâncarea mea astăzi. Mi-am pus ciorba în borcan şi o mănânc acasă. Sunt tare amarâtă şi azi nu mâncam nimic dacă nu era ciorba asta”, a spus Elena Sava. La fel de amărătă era şi Maria Băbuţă: „Eu ciorba o duc unui invalid, o rudă, care stă la mine. Eu acasă nu am ciorbă de peşte, numai pâine şi o ciorbă de zarzavat”. Alţi bătrâni au aşteptat ciorba ca să o savureze acolo deoarece nu aveau putere să-şi facă acasă şi poate nici bani. „Noi am stat aici să mâncăm aşa, ceva bun, că noi pe acasă nu aveam. Hai noroc, să dea Dumnezeu sănătate!”, spunea Ioniţă Popa. La 87 de ani, Victoria Samuilă a avut puterea să stea peste 2 ore ca să aştepte ciorba şi apoi a plecat victorioasă cu un pahar de vin fiert, dat şi el tot de Primărie, şi cu caserola cu ciorbă.
