Licenţiat în Educaţie Fizică şi Sportivă la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, în 2014, Cristian Ciocan (28 de ani) este unul dintre cei mai temuţi boxeri de categorie grea din lume. Adversarii îl ştiu de Hammer sau Ciocanul. În prezent studiază Educaţie fizică şcolară şi management sportiv - anul II, Master, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
Majoritatea oamenilor au o reţinere înainte să vorbească cu Cristian Ciocan, dar imediat ce îl cunosc, îşi schimbă atitudinea. ”Poate consideră că majoritatea boxerilor nu au prea multă şcoală şi se aşteaptă să fiu un tip agresiv. Eu am căutat să-mi continui şi studiile, să-mi urmez şi pasiunea pentru box. După ce ajung să discute cu mine, li se spulberă prejudecăţile şi îşi schimbă la 180 de grade părerea. Eu ăsta sunt şi, atât timp cât pot studia, voi continua să învăţ. Sunt conştient că şcoala te modelează în cel mai frumos şi bun mod cu putinţă”, a declarat Cristian Ciocan pentru ugal.ro. Pentru pugilistul gălăţean, anul 2006 a însemnat un moment de cotitură, ce i-a marcat evoluţia. „Cred că nu poţi trăi ceva mai frumos decât să câştigi un titlu de campion mondial. Pentru mine a fost o experienţă foarte frumoasă, nu am cum să o uit. Sportul de performanţă cere multe sacrificii, fără ele nimeni nu poate ajunge departe. Totul a fost o joacă la început, antrenorii mi-au descoperit talentul şi, treptat, m-au ajutat să ajung unde sunt. Tuturor profesorilor mei le sunt recunoscător”, susţine Cristian Ciocan.
„Experienţele pe care le avem cu oamenii pe care-i întâlnim îşi spun cuvântul”
S-a născut la Pechea şi va fi, totdeauna, legat sufleteşte de acele locuri. „Locurile natale nu avem cum să le uităm niciodată. Acolo am familia, acolo este o parte din sufletul meu. Mă antrenez în Germania, dar mă bucur că pot face cinste ţării mele”, recunoaşte pugilistul. Este conştient de presiunea care apasă pe umerii lui, dar este pregătit să se ridice la nivelul aşteptărilor. „Câteodată nu e deloc uşor, lumea aşteaptă să câştigi tot timpul, dar sunt momente în viaţă, nu numai în sport, când nu poţi doar să câştigi. Ne batem cu cei mai buni. Ştiţi cum e, e greu să ajungi în vârf, dar e şi mai greu să te menţii. Visul meu cel mai mare este să ajung cel mai bun în box. Nu e simplu, sportul de performanţă implică eforturi foarte mari. Noi, sportivii de performanţă, încercăm să facem cinste ţării, oamenii să se mândrească cu noi, şi ne bucurăm că putem fi exemple bune pentru cei din jur. În ceea ce mă priveşte, eu întotdeauna mi-am făcut antrenamentele în plin, nu am nimic să-mi reproşez şi, cu siguranţă, voi ajunge cel mai bun”, declară Cristian Ciocan.
Experienţele de viaţă l-au întărit, iar oamenii de valoare pe care i-a întâlnit l-au adus mai aproape de ceea ce vrea să devină ca om şi ca sportiv. „În ring, în momentele decisive, sunt conştient că trebuie să fiu tare pentru toţi, pentru ţara mea, pentru familie şi pentru mine. Reuşesc acest lucru lucrând foarte mult pe partea psihologică. M-am obişnuit, ştiţi cum e, ce nu te doboară te face mai puternic. Experienţele pe care le avem cu oamenii pe care-i întâlnim îşi spun cuvântul. Făcând sport de performanţă întâlneşti oameni tari, oameni de calitate. Lucrând cu ei, am ce învăţa. Tot timpul avem de învăţat, de la oricine”, afirmă ”Hammer”.
„Cei şapte ani de acasă sunt cei mai importanţi, sunt fundaţia oricărui om”
Cristian Ciocan nu uită de unde a plecat şi ce a învăţat de la părinţi. „Cei şapte ani de acasă sunt cei mai importanţi, sunt fundaţia oricărui om. Şi dacă nu ai o fundaţie stabilă, nu cred că poţi ajunge cineva. Mama m-a învăţat să fiu cinstit, să muncesc, să-mi fac treaba cât mai bine şi să am bun simţ. Când eram mic mai luam bătaie de la mama când nu salutam pe stradă. Poate că atunci nu înţelegeam exact, dar acum ştiu cât de important e să respecţi oamenii”, afirmă boxerul.
A învăţat să lase deoparte ura şi disputele mărunte şi îi învaţă şi pe prietenii lui să facă la fel. „Comunicarea între oameni e cea mai importantă. Trăind în societate, ar trebui să mai lăsăm deoparte ura, ura asta ne omoară. Le spun şi prietenilor mei, ar trebui să iertăm mai mult, viaţa e scurtă şi nu are rost să ne duşmănim. Stai certat cu cineva pentru ce? Pentru nimic. Greşeala e omenească, important e să comunicăm. Mulţi greşesc şi rămân cu o ranchiună nejustificată şi nu mai comunică mai departe. Dacă sunt două caractere identice, niciunul nu lasă de la el. Cred că ar trebui să învăţăm să mai lăsăm de la noi şi să mergem mai departe. Viaţa e scurtă, trebuie să profităm de ea”, declară campionul român.
Are un mesaj şi pentru tineri, în special pentru cei care stau foarte multe ore pe calculator: „Tinerii ar trebui să aibă legătură mai multă cu sportul. Să meargă în sălile de sport, să se dedice sportului, să mai lase tabletele. Eu nu sunt adeptul Internetului. Internetul e bun doar pentru a culege informaţii. Timpul care ne-a rămas e din ce în ce mai puţin şi e păcat să-l risipim. Tinerii să lase ţigările, drogurile şi să facă sport. O alergare înseamnă foarte mult pentru corpul uman. În ziua de azi este greu să mai aduci un copil în sala de sport. Părinţii greşesc în momentul în care, ca să scape de ei, le dau copiilor tablete şi îi lasă să stea foarte mult pe Internet. E ok să culegi informaţii, devii mai inteligent, dar mi se pare exagerat să stai câteva ore în faţa unui calculator. Poţi sta o oră, să-ţi iei informaţii, iar apoi să faci orice altceva, în aer liber. Dar cinci ore la calculator e mult”. Acestea sunt vorbele unui viitor tată. „Luna viitoare voi deveni tată. Voi încerca să îi dedic fiului meu cât mai mult timp. Eu provin dintr-o familie de la ţară, suntem patru fraţi. Mama nu a fost niciodată de acord să fac box. Cu timpul a înţeles pasiunea mea, dar cred că dacă i-aş zice că renunţ la box s-ar naşte a doua oară. Nu cred că va avea copilul meu copilăria pe care am avut-o eu, însă voi încerca să îl ţin cât mai aproape de sport. Făcând sport am convingerea că nu suntem doar sănătoşi, sportul ne şi educă”, remarcă pugilistul.
