Sfântul Ilie este considerat în credința populară făcător de minuni și aducător de ploi. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit de creștini pe data de 20 iulie. În tradiția populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că tot el este cel care poate provoca furtuni puternice. În România, sărbătoarea de Sfântul Ilie este una importantă, mulți români celebrându-și onomastica.

Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie

Potrivit tradiției, în dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere și piatră. E considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană În ajunul zilei, când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. Și tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuințate la vrăji și farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. Tot de Sfântul Ilie se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare și se împart de pomană.

Superstiții de Sfântul Ilie

Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie și e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună. Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici ușile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului. În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul sărbătorii de Sfântul Ilie, femeile își pun hainele de sărbătoare și merg să secere câțiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul și îl fierb pentru a-l consuma cu miere. În alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică. Se spune că acela care mușcă din măr înainte de a fi sfințit va avea parte după moarte numai de mere și, când va dori să le atingă, vor dispărea. Merele sfințite vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).

Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Ilie

Potrivit statisticilor de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, de Sfântul Ilie, aproape 130.000 de români își serbează onomastica. Dintre aceștia, peste 110.000 sunt bărbați, iar peste 15.000 sunt femei. Cei mai mulți dintre sărbătoriți poartă numele de Ilie, urmați de Iliuță și Lică. Cui îi spunem La Mulți Ani de Sfântul Ilie: Ilie; Ilinca; Lică; Iliuță; Ilia; Lia; Elias; Eliana; Eliade; Ilieș; Iliuș; Iliev; Liana.

Publicat în Comunitate

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tot pe 24 iunie, credincioşii creştin ortodocşi sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele îşi au originea într-un stravechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară“. În imaginaţia populară, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, dansând.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc“.
În preajma Sânzienelor, fetele tinere care îşi căutau sortitul aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat.
O altă tradiţie presupune ca cununa să fie aruncată pe colţul casei. Fata venea să o ia a doua zi dis-de-dimineaţă. Ea ducea cununa în ocolul vitelor şi, cu ochii închişi, o dădea de mâncare unei vite. După cum arăta această vită avea să arate şi viitorul soţ.
În noaptea de 23 iunie, fetele obişnuiesc să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei. În ziua de Sânziene nimeni nu are voie să lucreze.
În multe zone din ţară, în ziua de Sânziene se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene. (sursa digi24.ro)

Publicat în Comunitate
Buna Vestire sau Blagoveştenia este sărbătorită miercuri, 25 martie 2021, şi este ziua în care Fecioara Maria a primit vestea că-l va naşte pe Iisus. De asemenea, este prima sărbătoare din postul Paştelui în care este dezlegare la peşte, dar şi ziua în care, potrivit tradiţiei, oamenii nu trebuie să se certe, pentru a nu avea necazuri tot anul. Este una dintre cele patru mari sărbători închinate Maicii Domnului. Credincioşii sărbătoresc Buna Vestire, cu nouă luni înainte de Crăciun, momentul naşterii lui Isus. În această zi, Fecioara Maria a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Locul unde se crede că Fecioara Maria a primit vestea că va naşte pe Iisus este în prezent ocupat de o impunătoare biserică, Bunavestire din Nazaret.   Sărbătoarea Bunei Vestiri întâmpină şi sosirea rândunelelor, dar şi primul cântat al cucului, zi numită în calendar Ziua Cucului. De Buna Vestire se crede că sosesc rândunelele, iar cucul cântă prima oară în an, de aceea sărbătorii i se mai spune şi Ziua Cucului.   Cucul anunţă sosirea efectivă a primăverii. Primul său cântec trebuie să fie aşteptat de toţi oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare. Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele. Numărul ar putea fi câţi ani mai avem de trăit. Dacă primul cântec al cucului este auzit pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, este semn de rău augur. Pe de altă parte, conform obiceiului, flăcăii şi fetele îl întreabau pe cuc lucruri care îi interesau, precum: „Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pân’ m-oi însura (mărita)?”. Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de aşteptare. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli. Mai mult, la auzul cântecului cucului, e bine să aruncăm un bănuţ în direcţia din care se aude glăsuirea păsării, pentru a avea noroc tot anul.   Tradiţia mai spune că, în această zi, oamenii nu au voie să se certe, pentru că altfel vor avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare, ca hrană pentru îngeri.   În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se „ameninţau” cu toporul şi se stropeau cu ţuică. Tot de Buna Vestire, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele de Noaptea focurilor, este practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori.   Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.   Se spune că, dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşte. Dacă de Buna Vestire se află şi frunza verde, atunci anul va fi cu belşug. Dacă în ziua praznicului e ceaţă, primăvara va fi plăcută, călduroasă şi fără multe zile mohorâte.
Publicat în Comunitate

Străzile Galaţiului au fost invadate de colindători. Peste 400 de colindători din mai multe judeţe ale ţării, Republica Moldova şi Ucraina au defilat într-o paradă a obiceiurilor de Crăciun. Au fost scoase la lumină tradiţii şi obiceiuri ştiute doar de bătrâni şi păstrate din generaţie în generaţie. Capre, pluguri, mascaţi, mocănaşi, moşoaie şi jieni au deschis sărbătoarea Naşterii Domnului. Totul s-a întâmplat în cadrulş Festivalului de Tradiţii şi Obiceiuri, devenit de acum el însuşi o tradiţie la Galaţi. După ce au primit binecuvântarea arhiepiscopului Casian Crăciun, colindătorii au început un adevărat regal de datini şi obiceiuri. Aşa au fost scoase la lumină, din negura timpului, datini ca ţiganul, mascaţii, căiuţii, ciorile, plugul cu babele, colindiţa, ursul, jienii, moşoaiele... 

„Este o tradiţie la noi, la Luncaviţa, în Tulcea. Moşoaiele se numesc. Sunt flăcăi mascaţi şi cu tălăngi care vin la gospodari să anunţe urătorii. Chiar dacă gospodarul doarme, tălăngile îl trezesc”, a spus Gheorghe Trandafir de la Tulcea. 

Vecinii din Vaslui au venit şi ei la Galaţi cu tot felul de datini, dar mai ales cu un colind de ceată bărbătească. Colindele sunt partea cea mai frumnoasă a tradiţiilor noastre din zonă. De la Pogoanele, din Vaslui, am venit şi mai ales special este colindul de ceată bărbătească, care este cuprins în patrimoniul cultural UNESCO”, a spus Dumitru Andrei din Vaslui. 

Au fost topt felul de urşi şi capre, dar copiii colindători din Agăş, Bacău, îmbrăcaţi în costumele lor de urşi, au luat ochii spectatorilor adunaţi în piaţa din faţa Catedralei. 

„Noi ţinem tradiţia asta, de a juca ursul, din bătrâni. Costumele sunt din pădure, de la vânătorii care ne dau pieile urşilor vânaţi”, a spus unul dintre copiii colindători, care nu păreau deloc deranjaţi de blănile grele de urs care le alcătuiau costumele. 

Tocmai de la Reni, din Ucraina, a sosit şi un grup de colindători condus de profesorul Ion Stroia. „Deşi noi ţinem pe rit vechi sărbătorile, am venit aici, la Galaţi, acum, să arătăm care sunt datinile noastre. Avem nişte colinde speciale pentru zona de sud a Basarabiei, pe care o şi reprezentăm“, a spus Ion Stroia. Apoi a urmat marşul prin oraş. Colindele, caprele, steaua şi sorcova au atras atenţia trecătorilor şi au scos la balcoane şi la porţi localnicii atraşi de vacarmul de pe stradă, iar pentru turişti a fost o surpriză de neuitat. Pentru gălăţeni, care s-au declarat încântaţi, a fost o zi de sărbătoare. S-au auzit buhaiuri şi pocnete din bici în atmosfera unui Crăciun poposit cu câteva zile mai devreme. Alaiul de colindători s-a oprit apoi în faţa Dramaticului Gălăţean, unde au încins horă mare.

Publicat în Eveniment
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi în parteneriat cu Primăria comunei Suhurlui, Asociaţia Culturală pentru Tradiţie, Istorie şi Justiţie Socială „Casa Rurală Ion Avram Dunăreanu” şi  Şcoala Gimnazială nr. 1 Suhurlui rganizează joi, 17 decembrie, la ora 11.00, la Casa Rurală „Ion Avram Dunăreanu” din comuna Suhurlui, judeţul Galaţi, cea de a VI-a ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri Populare „Sfânta Noapte de Crăciun”. Festivalul îşi propune aducerea în scenă a unui program de colinde străvechi din zona judeţului Galaţi, completat de scenete tematice referitoare la Naşterea Domnului. De asemenea, participanţii la manifestare vor prezenta un scurt moment artistic, alcătuit din cântece şi dansuri populare caracteristice sărbătorilor de iarnă. 
Publicat în Eveniment

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi în parteneriat cu Şcoala Gimnazială nr. 25 Galaţi organizează luni, la ora 13.00, la la Muzeul „Casa Cuza Vodă”, expunerea cu tema „Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Dumitru”, susţinută de muzeograf Ionela Daniela Antohe. Cunoscut în lumea creştină şi sub denumirea de Dimitrie sau „Izvorâtorul de mir”, Sfântul Dumitru, originar din Salonic (Grecia), a trăit în perioada împăraţilor romani, Diocleţian şi Maximian, autorii persecuţiilor asupra creştinătăţii. Pe lângă practica religioasă a credincioşilor creştini, la români, de această zi sunt legate şi o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, care ţin de registrul folcloric, popular.

Astfel, în credinţa populară, anul calendaristic este împărţit în două anotimpuri: vară şi iarnă. Pe când Sfântul Gheorghe aduce la viaţă întreaga natură, „încuind” iarna, Sfântul Dumitru, dimpotrivă, usucă toate plantele de câmp, scutură copacii de frunze, fiind considerat patronul iernii pastorale.

„De Sâmedru, denumirea populară a zilei de 26 octombrie, se practicau şi încă se mai practică în unele zone ale ţării, tot felul de tradiţii şi obiceiuri. Dintre acestea, cel mai cunoscut este „focul lui Sâmedru”, care se desfăşoară în ajunul acestei sărbători şi la care participă întreaga comunitate. El simbolizează, printre altele, sănătate pentru copii, căsătorie pentru cei tineri şi „încălzirea” celor decedaţi peste iarnă.

Publicat în Eveniment