Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva plantează circa 2 milioane puieţi forestieri în campania de împăduriri de toamnă, regenerând 2.697 hectare fond forestier, din care 1.548 hectare prin regenerări naturale şi alte 1.149 hectare prin regenerări artificiale, adică prin lucrări de împăduriri.
Tot în campania de împăduriri de toamnă vor fi efectuate lucrări de completări curente pe 392 hectare şi lucrări de refaceri ale plantaţiilor afectate de calamităţi pe alte 275 hectare.
Programul din acest an de regenerare a pădurilor de stat administrate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prevede lucrări pe 12.670 hectare fond forestier, din care regenerarea naturală pentru 8.037 hectare şi regenerări artificiale, prin lucrări de împăduriri, pe 4.633 hectare fond forestier.
Menţionăm că în cursul campaniei de împăduriri de primăvară au fost efectuate lucrări de regenerare pe 10.420 hectare fond forestier administrat de Romsilva, din care 6.846 hectare au fost regenerate natural şi 3.574 regenerate artificial. Tot în cursul campaniei de împăduriri de primăvară au fost efectuate lucrări de completări pe 1.582 hectare şi lucrări de refacere a plantaţiilor pe 215 hectare. În total, în cursul campaniei de împăduriri de primăvară, au fost plantaţi 21.875.000 puieţi forestieri.
În ultimii cinci ani, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a regenerat 75.401 hectare fond forestier proprietatea publică a statului, din care 48.163 hectare regenerate natural şi 27.238 hectare prin lucrări de împăduriri, plantând în acest interval de timp 151,66 milioane puieţi forestieri.
Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile ţării, şi asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate.
Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% deţin certificarea managementului forestier în standard internaţional, informează Romsilva prin intermediul unui comunicat de presă.

Publicat în National

Pe baza faptelor (copacii captează dioxid de carbon pentru a crește), inițiative de reîmpădurire din ce în ce mai masive înfloresc, deoarece sunt considerate mijloace de limitare a încălzirii globale. Dar ecuația este de fapt mai complexă. De când au fost identificate schimbările climatice actuale, rolul nociv al gazelor cu efect de seră, emise în special de activitatea umană și care contribuie mecanic la încălzirea atmosferei, a fost în centrul dezbaterilor. În special cea a celor mai faimoase și abundente dintre ele, dioxidul de carbon (CO2).

În timp ce obiectivul comun acceptat este acum de a reduce proporția acestui tip de gaz prezent în aer, orice mijloc de captare și captare a CO2 pare de luat în calcul. Și ce înseamnă mai natural decât copacii, care folosesc acest gaz în mod masiv în procesul lor de creștere, făcându-i niște absorbante de carbon notorii?

Dovezi puse la îndoială de știință

Prin urmare, raționamentul a devenit evident: plantând un copac, contribuim la lupta împotriva încălzirii globale. O premisă simplă înțeleasă direct de mulți factori economici și politici, care s-au angajat în proiecte de reîmpădurire, pentru a compensa o parte din emisiile lor de gaze cu efect de seră sau pur și simplu pentru a acționa în favoarea mediului. În 2019, Uniunea Europeană, de exemplu, și-a anunțat intenția de a planta 3 miliarde de copaci până în 2024.

După cum a arătat elocvent revista științifică franceză Epsiloon în numărul său din august, realitatea este totuși mai complexă decât ecuația liniară „un copac plantat = mai puțin CO2 în atmosferă”. Mai multe studii științifice privind inițiativele de reîmpădurire lansate în ultimii ani arată că impactul general al acestora asupra schimbărilor climatice este altfel decât se aștepta.

Pădurile, rezervoare de carbon pe cale de dispariție

Prima întrebare vine atunci când analizăm cu atenție potențialul de absorbţie a carbonului din păduri și modul în care efectele încălzirii globale limitează deja acest potențial. Incendiile de pădure gigantice care s-au înmulțit în ultimii ani pe tot globul au eliberat într-adevăr cantități considerabile de CO2, într-o asemenea măsură, indică Epsiloon, încât bilanțul de carbon al acestor imense zone împădurite a devenit uneori deficitar, de exemplu în vestul  Americii de Nord și Siberia.

Riscurile legate de climă nu sunt bine luate în considerare în inițiativele de reîmpădurire, în timp ce ar trebui să fie o prioritate, judecă William Anderegg, biolog la Universitatea din Utah. Este posibil ca impactul climatic să fie drastic reducând capacitatea de absorbție de carbon a pădurilor lumii, modelele teoretice  nu sunt încă de acord pe acest subiect. Dacă copacii plantați pentru a răci atmosfera ajung să sfârşească în fum, există riscul de a obține opusul efectului dorit.

Uneori inițiative contraproductive

Alți factori pot face operațiunile de reîmpădurire contraproductive. Epsiloon evocă astfel problema pusă de „coniferele de culoare închisă” care „absorb mai multă radiație solară decât solul mai deschis din jur” și a căror plantare poate provoca încălzirea locală! „Acest fenomen este foarte marcat în regiunile aride și semiaride, al căror sol reflectă multă lumină. Cu toate acestea, nu este luat în considerare deloc în inițiativele de reîmpădurire”, regretă Christopher Williams de la Universitatea Clark, coautor al unui studiu pe acest subiect.

Problema alegerii zonelor de reîmpădurit este așadar acută, iar în multe cazuri inițiativele de reîmpădurire se dezvoltă spontan, indiferent de consecințele viitoare pentru terenul pe care sunt plantați copacii. Un studiu britanic menționat în dosarul Epsiloon arată că plantațiile masive de mesteacăn din landa scoțiană au avut ca efect destabilizarea florei microbiene prezente în aceste soluri, eliberând în cele din urmă emisii de carbon mai mari decât câștigul realizat prin copaci.

Când reîmpădurirea obligă la tăierea copacilor

În mod paradoxal, reîmpădurirea se poate face așadar în detrimentul ecosistemelor deja existente pe care se presupune că le revitalizează, când este vorba, de exemplu, de a impune o monocultură de pini sau eucalipt pe soluri improprii. Multe ecosisteme funcţionează mai bine fără copaci, spune Diana Davis de la Universitatea din California. Toate aceste hărți ale potențialului de reîmpădurire și inițiative majore care implică 1000 de miliarde de copaci se bazează pe o neînțelegere a ecologiei.

Atât de mult încât aceste acțiuni de reîmpădurire se pot transforma uneori în rateuri totale, necesitând defrișări colaterale! „Impunerea plantațiilor i-ar putea deranja pe fermieri și îi poate conduce către părți defrișate ale pădurilor native”, explică Eric Lambin, geograf la Stanford: Ultimele noastre studii au arătat și o deviere în sistemele de subvenții acordate pentru reîmpădurire, care duce uneori la distrugerea iniţială a pădurii naturale înainte de replantare.

Spre un model mai echilibrat de restaurare a ecosistemelor?

În fața tuturor acestor capcane, o abordare mai echilibrată a întrebării pare esențială. „Trebuie să nu mai vedem copacii ca o soluție universală la vasta și complexa problemă a schimbărilor climatice, chiar dacă plantarea copacilor este bună pentru moral”, pledează Caroline Lehmann, cercetător la Universitatea din Edinburgh. După cum subliniază revista științifică, ar putea fi astfel dezvoltate „alte rezervoare de carbon prea des neglijate”, precum mangrovele, pajiștile sau chiar mlaștinile de turbă, care pot stoca cantități considerabile de CO2.

Luând mai mult în considerare aceste alternative  dar și urmărind inițiative de reîmpădurire atent studiate, este posibilă apariţia unui impact pozitiv asupra schimbărilor climatice. O echipă de la Universitatea din Oxford a lucrat la un model mai echilibrat de conservare și restaurare a ecosistemelor și a solurilor, care ar putea duce, la „o reducere de 0,3 °C în temperatura globală până în 2085”.

Publicat în Mozaic