Europarlamentarul Corina Creţu a vorbit despre Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), subliniind neregulile pentru care România este criticată şi pentru care Comisia Europeană cere explicaţii.

"Am văzut un articol în presa germană, unde se spunea că e o problemă foarte delicată cu România, foarte multe costuri, cheltuieli care nu sunt corelate între ele. Astea sunt şi informaţiile mele de la Comisie. Să vă dau un exemplu. În PNRR, într-un document pentru modernizarea secţiilor de Terapie Intensivă pentru nou-născuţi se cer 71 de milioane de euro, în acelaşi docment, la altă pagină, se cer 80 de milioane de euro. Am înţeles că la autostrăzi sunt diferenţe, de la o pagină la alta, şi de peste 50 de milioane. Nu se ştie la ce curs valutar s-a calculat, nu sunt corelate cheltuielile. Un training pentru câteva ore facturat la 133.000 de euro. Acum, suntem în perioada în care Comisia Europeană cere clarificări", a spus Corina Creţu, la DCNews TV.

Aceasta explica, de curând, faptul că riscăm să primim mai târziu banii dacă nu va fi aprobat curând proiectul, lucru ce este în defavoarea ţării noastre.

"Vreau să fie foarte clar - nu e vorba despre o competiţie între ţări, ci am în vedere ceva mult mai pragmatic: faptul că timpul trece în defavoarea noastră. Primii bani vor veni cel mai devreme la finalul acestui an, deci am pierdut cel puţin şase luni. Pentru că termenul de finalizare a implementării este acelaşi pentru toată lumea. În calitate de Membră a Comisiei pentru Control Bugetar a Parlamentului European (CONT), am reuşit extinderea termenelor de finalizare a proiectelor prin PNRR până în 2026, dar angajarea sumelor trebuie să se realizeze până în 2024. Aşadar, grav este că România începe cu cel puţin o jumătate de an mai târziu folosirea banilor prin PNRR. Şi când ne amintim că în luna mai Guvernul folosea un ton atât de optimist privind PNRR-ul”, declara Corina Creţu.

Publicat în Politica

Pe 10 martie 2021, micuţa Pia, în vârstă de 7 ani, a fost pur şi simplu răpită din sala de clasă de funcţionari ai Serviciului german de Asistenţă Socială pentru copii. Motivul? Fetiţa era „prea ataşată de mamă”! Cazul este cu atât mai halucinant cu cât, cu doar două zile în urmă, o instanţă de judecată din Freiburg stabilise că fetiţa trebuie să rămână cu mama ei, relatează deputatul AUR, Lilian Scripnic.
Atât poliţia, cât şi autorităţile judiciare au recunoscut că s-a produs o eroare, însă fetiţa continuă să fie ţinută cu forţa în plasament, deşi au trecut deja patru luni de la incident. Atitudinea scandaloasă a autorităţilor vine pe fondul influenţei exercitate de tatăl fetiţei, un cetăţean german cu multe relaţii şi cunoştinţe în peisajul local.
”Ne solidarizăm cu durerea Mihaelei Seiler, cetăţean român stabilit în Freiburg, şi vom lupta pentru ca fetiţa ei să fie recuperată din mâinile autorităţilor. (...) Statul român nu are absolut nicio reacţie în faţa acestui abuz incalificabil. Astfel, micuţa Pia continuă să fie supusă zilnic unei traume oribile, iar drepturile ei fundamentale sunt încălcate brutal şi tiranic de o societate care se pretinde a fi apărătoarea drepturilor umane fundamentale. Nu putem rămâne indiferenţi la o asemenea nedreptate, pentru că Familia şi Libertatea sunt nepreţuite în inima noastră! Este un drept constituţional şi o datorie morală de a ne solidariza împotriva nedreptăţilor şi abuzurilor. Sperăm ca statul german să îndrepte eroarea cât mai repede cu putinţă”, a mai afirmat Lilian Spripnic.

Publicat în Politica
Luni, 31 August 2015 00:00

Cât de costisitor e să fii prost

Fără doar şi poate, România a ajuns ţara unde aleşii, fie ei locali sau parlamentari, sunt plătiţi din ce în ce mai bine, deşi economia merge din ce în ce mai prost. Este de-a dreptul stupefiant să constaţi că a fi habarnist este o calitate indispensabilă în politică, iar cu cât eşti mai aerian la ce faci, cu atât eşti mai bine plătit. De zeci de ani ne pleacă medicii în afară, ca să muncească mai rău ca sclavii pe plantaţie, pentru că statul român este incapabil să le plătească măcar nişte salarii decente. Când a venit vorba să le majoreze lefurile, onor Guvernul nu a putut scoate mai mult decât 25%, adică fix nimic, dacă e să ţinem cont de veniturile mizere pe care le au medicii, în special cei aflaţi la început de carieră. În acelaşi timp, printr-o simplă ridicare de mână, parlamentarii şi-au dublat salariile, pe care oricum nu le meritau nici măcar în proporţie de 1%. Nu mă surprinde prea mult acest lucru, ţinând cont că acesta este cel mai penal Parlament de după Revoluţie, iar dacă mai adăugăm şi turnătorii care s-au aciuat în Casa Poporului, cred că orice alt comentariu e de prisos. O statistică efectuată recent a scos la iveală faptul că numărul de membri pe care partidele îl au este cu mult mai mic decât se crezuse, surpriza cea mai mare venind în ceea ce priveşte PSD-ul, despre care se credea că numără milioane de membri. Nimic nu este mai departe de adevăr, iar asta demonstrează că societatea civilă a pus umărul atâţia ani la construcţia şi întreţinerea acestui mecanism putred, care este incapabil să se schimbe, darămite să mai şi genereze schimbare acolo unde ne arde mai tare. Acum avem explicaţia tărăgănării la infinit a legii privind votul prin corespondenţă, pentru că, aşa cum s-a văzut, diaspora chiar poate face diferenţa. Oamenii nu pot fi duşi de nas aşa de uşor, cum se întâmplă cu românii de pe meleagurile noastre. În cele mai multe cazuri sunt preocupaţi doar de însănătoşirea economiei, pentru a putea spera că într-o zi se vor putea întoarce acasă. E mult mai bine să îi ţii la cozi interminabile, în speranţa că unii dintre ei se vor sătura şi nu vor mai vota sau să ceri să fie gazaţi, pentru a pleca din faţa secţiilor de votare. Numai că orice lucru are şi un sfârşit, iar clasa politică va afla acest lucru cât de curând. Nici românii din ţară nu mai sunt doar o masă amorfă de votanţi şi pe ici, pe colo încep să se vadă semnele înjghebării unei societăţi civile, capabilă să facă o schimbare profundă. Violul de la Vaslui e doar un mic exemplu şi nu cred că acesta va rămâne doar o chestie izolată. Oamenii încep să devină din ce în ce mai conştienţi că dacă doresc o schimbare, oricât de mică ar fi ea, trebuie să fie ei capabili în primul rând să se schimbe. Cei din clasa politică care nu se vor alinia acestui trend, vor păţi acelaşi lucru ca în Grecia. După doar câteva luni de guvernare, Executivul a renunţat la putere, pentru că tot populismul din lume nu te poate salva de realitatea economică, pe care cu toţii trebuie să o înfruntăm. 

 

Publicat în Editorial