În ultimii aproximativ 100 de ani, omenirea a făcut progrese tehnologice uluitoare într-un ritm copleşitor. Este posibil ca aceste progrese în ştiinţă şi tehnologie să ne fi făcut viaţa mai uşoară, dar deşeurile lăsate în urmă sunt pur şi simplu îngrozitoare. Poluanţii de toate felurile - chimici, nucleari, gunoi casnic, deşeuri electronice - ne-au ruinat grav mediul. Multe locaţii au fost afectate atât de drastic încât să trăieşti în ele este aproape imposibil. Cernobîl, Ucraina este unul din exemple, oraşul fiind martorul celui mai grav accident nuclear din istoria omenirii, transformat atunci într-un un oraş fantomă nelocuit.

Deşi această listă nu conţine niciun loc din Statele Unite, zone otrăvite există şi acolo. Au apărut serie de situri care au fost declarate extrem de toxice, cum ar fi Canalul Love (New York), Tar Creek (Oklahoma) şi Canalul Gowanus (New York). Un exemplu recent alarmant este o practică numită Fracturare hidraulică sau Fracking, care este un exemplu perfect de metode moderne care au consecinţe în poluarea apei şi a aerului. Îndepărtarea vârfului de munte este o altă practică controversată despre care se ştie că afectează apa şi fauna locală.

Alături de cele zece locuri din imagini - VEZI GALERIA DE IMAGINI! ↓, iată şi alte locuri toxice din lume care merită o menţiune (dez)onorabilă:

- Linfen, China: Smogul din Los Angeles ar fi considerat o „zi bună” în comparaţie cu poluarea aerului din Linfen şi este considerat „cel mai poluat oraş din lume”. Motivul din spatele poluării este atribuit producţiei industriale şi poluării auto. Aerul de aici este aparent atât de rău încât  hainele spălate proaspăt, puse  la uscat la aer devin negre!

- The Great Pacific Garage Patch: constând în principal din deşeuri de plastic, o insulă de peste două ori mai mare decât suprafaţa Texas-ului şi adânc de peste treizeci de metri care pluteşte în Oceanul Pacific.

- Rondonia, Brazilia: Aceasta este cea mai defrişată regiune din pădurea amazoniană. Copacii de pe o suprafaţă de mii şi mii de kilometric pătraţi au fost tăiaţi şi arşi. Zona verde de altădată a fost acum înlocuită cu ferme zootehnice.

- Râul Yamuna: Deşi guvernul a făcut încercări serioase de a-l curăţa, râul Yamuna din India continuă să fie afectat de deşeuri. Numai oraşul New Delhi contribuie cu peste 3000 tone  de ape uzate pe zi. O cantitate prea mare pentru a putea fi gestionată de unităţile de tratament subfinanţate.

- La Oroya, Peru: Topitoria din acest oraş, condusă de o companie nord-americană, este responsabilă pentru cantităţile uriaşe de plumb care au poluat oraşul. Cam toţi copiii care locuiesc în zonă au fost testaţi şi s-a găsit plumb în sângele lor, la nişte niveluri inacceptabile.

- Lacul Karachay, Rusia: Cantitatea de radiaţii de la depozitarea deşeurilor nucleare este atât de puternică încât o persoană poate primi o doză letală în decurs de o oră când se află în zonă. Cancerul este o problemă uriaşă în rândul lucrătorilor din instalaţia nucleară. Există multe cazuri de defecte congenitale şi leucemie în aria înconjurătoare. De asemenea, persistă o îngrijorare majoră cu privire la răspândirea radioactivităţii în aer şi ape spre zone mai îndepărtate.

- Spaţiul cosmic: Omul a lăsat şi o urmă uriaşă de poluare în spaţiu-peste 4 milioane de kilograme de diverse rămăşiţe spaţiale libere orbitează în prezent în jurul pământului. Acest lucru a stârnit îngrijorări uriaşe cu privire la potenţialele accidente care pot duce la eşecul sateliţilor şi a comunicaţiilor.

Publicat în Mozaic

Potrivit datelor APIA, primii cei mai mari 20 de proprietari de terenuri din România deţin în total o suprafaţă de 248.683 de hectare (circa 2,5% din suprafaţa arabilă totală a României), adică cât un judeţ întreg. Cei mai mari proprietari de terenuri arabile sunt arabii (compania Al Dahra), care deţin ferma Agricost din Brăila, care au concesionate 57.000 de hectare de teren agricol, adică toată suprafaţa agricolă din Insula Mare a Brăilei. În top 20 de proprietari de terenuri sunt jumătate români şi jumătate străini.
În domeniul tranzacţiilor imobiliare se ştie că există o cerere mare din partea marilor proprietari să cumpere teren. În prezent, vânzarea de terenuri e blocată din cauza legislaţiei, dar există înţelegeri tacite.
”Realitatea cruntă cu care ne confruntăm este că arabii de la Al Dahra, antreprenori danezi şi italieni sunt printre cei mai mari proprietari de terenuri agricole din România. Şi ne mai mirăm de ce nu avem produse româneşti, de ce importăm mâncare, de ce România, care era grânarul Europei, a ajuns să cumpere până şi grâu din import? Ăsta e unul dintre motive! Pământul nostru a ajuns să fie cumpărat de străini! Ce face ministrul agriculturii? Care e strategia lui în acest sens? Din păcate, nimeni nu are nicio strategie! Ba mai mult de atât, vor să permită prin lege ca străinii să poată cumpăra nestigheriţi şi mai mult pământ! Străinii vor ajunge să deţină tot pământul românesc!”, a declarat Cristian Dima, preşedintele Consiliului Naţional ALDE.

 

Publicat în Politica

Apa este a doua substanţă ca răspândire din Univers, fiind de o importanţă vitală pentru orice tip de organism viu. Ea este binecunoscută pentru faptul că acoperă aproximativ 70% din suprafaţa Terrei şi face parte din structura corpului uman, în proporţie de 75 de procente.

Cu toate acestea, nici acum, în secolul XXI, proprietăţile apei nu sunt îndeajuns de cunoscute, găsindu-se, încă, noi modalităţi pentru a o utiliza. 

Până de curând, se credea că substanţa amintită făcea parte din categoria celor patru elemente „primordiale”, printre care se mai numără aerul, pământul şi focul. Abia în veacul al XVIII-lea, chimistul francez Antoine Lavoisier a descoperit că apa era compusă din două elemente: hidrogen şi oxigen. Astfel, s-a putut determina formula chimică a apei, H2O, constând, aşadar, în două molecule de hidrogen şi una de oxigen.

Proprietăţile extraordinare ale apei vin, tocmai, din legăturile de hidrogen, care se formează şi reformează între oxigenul încărcat negativ şi hidrogenul încărcat pozitiv. Datorită acestor legături, moleculele de apă se atrag între ele mai puternic decât orice altă substanţă. Aceste legături de hidrogen determină punctul ridicat de fierbere a apei, foarte ridicat în comparaţie cu alte substanţe, cum este, de exemplu, hidrogenul sulfurat (H2S). Această caracteristică a apei dă corpului uman posibilitatea de a elibera o cantitate însemnată de căldură în timpul transpiraţiei.

Legăturile de hidrogen sunt responsabile şi pentru proprietăţile de solvent ale apei. Astfel, faptul că aceasta are polii încărcaţi negativ şi pozitiv, i-a conferit renumele de „solvent universal”. În acest sens, apa poate fi folosită pentru dizolvarea unor substanţe cum sunt sărurile, zaharurile, acizii sau chiar gaze precum dioxidul de carbon. Acestor substanţe li s-a dat denumirea de „hidrofile”, tocmai pentru faptul că pot fi dizolvate atât de uşor în apă. În mod contrar, există molecule care nu sunt miscibile cu apa, precum grăsimile sau uleiurile. Ele se numesc „hidrofobe”.

Una dintre cele mai interesante proprietăţi ale apei este faptul că, în momentul în care trece din stare lichidă în stare solidă, moleculele acesteia se multiplică. Acest fenomen este singurul de acest gen cunoscut în mediul natural. În funcţie de temperatură şi umiditate, moleculele de apă îngheaţă diferit. Se explică, astfel, de ce fiecare fulg de zăpadă are o formă unică.

De asemenea, apa este o substanţă foarte dinamică, formând un ciclu continuu, compus din fenomenele evaporării, condensării şi precipitării. Acest proces se regăseşte la nivelul fiecărui organism, în momentul realizării fotosintezei şi al respiraţiei. La nivelul corpului uman, de fiecare dată când se rupe o moleculă de glucoză, se constituie şase molecule de apă. Acest proces are loc de aproximativ 624 ori pe zi.

Datorită faptului că nu toată apa de pe Terra este potabilă (doar 3 procente din cantitatea totală) şi a consumului tot mai ridicat al acesteia, substanţa necesară existenţei organismelor vii a devenit din ce în ce mai importantă. Se estimează că, până la sfârşitul acestui secol, preţul apei va fi mult mai ridicat decât cel al petrolului, de exemplu.

Publicat în Mozaic
Marți, 18 August 2015 00:00

Suntem sau nu extratereştri?

Apariţia vieţii pe Pământ este unul dintre cele mai dificile puzzle-uri pe care oamenii de ştiinţă nu au reuşit să le dezlege. Mulţi dintre ei încep să se întrebe, însă, dacă Pământul este locul în care a luat naştere viaţa. Astrobiologii continuă să găsească indicii care sugerează că viaţa a apărut în altă parte a galaxiei şi a fost adusă pe Terra de meteoriţi şi comete, în urmă cu 4 miliarde de ani - teorie cunoscută drept panspermie sau pangeneză. Spre exemplu, molecule organice şi apă au fost descoperite la suprafaţa cometelor care traversează sistemul nostru solar, aspect care indică faptul că materialele necesare apariţiei vieţii pe Pământ provin din spaţiu. Unii merg mai departe şi spun că viaţa în sine a apărut în altă parte şi a fost adusă pe Terra unde a găsit un mediu propice pentru a se dezvolta.

Pangeneza nu este o teorie nouă. Aceasta a apărut în 1871, însă a început să se răspândească recent, odată ce astronomii au început să descopere numeroase componente organice în Univers. Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle crede că Marte ar putea fi un ”candidat” bun ca origine a vieţii de pe Pământ. În opinia sa, dacă cercetătorii vor reuşi să găsească dovezile care arată că viaţa de pe Pământ este extraterestră la origine, numeroase credinţe religioase şi ştiinţifice vor fi date peste cap.

Publicat în Mozaic

Astronomii care fac parte din misiunea Kepler au descoperit o nouă exoplanetă, numită Kepler-452b, despre care susţin că este remarcabil de asemănătoare cu Terra. Deşi a fost numită "vărul mai mare al Pământului", viaţa pe Kepler-452b ar fi, totuşi, foarte diferită de viaţa pe Terra. Un grup de cercetători a reuşit să explice cum ar arăta viaţa pe această exoplanetă.

Kepler-452b se află la o distanţă de 1.400 de ani lumină şi gravitează în jurul propriei sale stele, care se află la o distanţă cu 5% mai mare decât se află Terra de Soare, astfel că o rotaţie completă are loc în 385 de zile. Kepler-452b e cu 60% mai mare decât Terra şi probabil de cel puţin cinci ori mai masivă, deci gravitaţia sa ar fi considerabil mai mare decât cea cu care sunt obişnuiţi oamenii. Potenţialii exploratori s-ar simţi, deci, de două ori mai "grei" decât se simt pe Pământ, spun cercetătorii, citaţi de space.com.

"Iniţial, ar fi o provocare", a spus Jon Jenkins, membru al misiunii care a descoperit exoplaneta. "Posibilii vizitatori ar putea, însă, face faţă acestei provocări. Până la urmă, şi pompierii sau cei care urcă pe munte cu rucsacul în spate cară greutăţi, imitând efectul gravitaţiei de pe Kepler. Dacă am ajunge acolo, am deveni mai puternici. Oasele noastre ar deveni mai puternice, ar fi ca şi cum ai merge la sală în fiecare zi. Pe termen lung, gravitaţia de pe această planetă ar duce la schimbări semnificative în corpurile potenţialilor colonişti", a adăugat John Grunsfeld, fost astronaut.

Alte caracteristici ale exoplanetei le-ar fi, totuşi, mai familiare potenţialilor colonişti umani. De exemplu, Kepler orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, aflată aproximativ la aceeaşi distanţă.

Celelalte aspecte ale vieţii pe Kepler necesită, însă, mai multă imaginaţie, în lipsa unor date concrete. Cercetătorii au declarat că vărul Terrei are mari şanse să fie o planetă telurică, cu zone stâncoase, vulcani activi şi apă, însă masa şi compoziţia acesteia nu au fost încă determinate.

Echipa de cercetare mai speculează că steaua în jurul căreia orbitează exoplaneta e mai bătrână decât Soarele nostru (6 miliarde de ani, comparativ cu 4,5 miliarde). Acest lucru înseamnă că suprafaţa acestei planete ar putea deveni, în timp, asemănătoare celei de pe Venus, care primeşte o cantitate de lumină semnificativ mai mare, comparativ cu Pământul. Acest scenariu nu se va întâmpla, însă, mai devreme de 500 de milioane de ani (în condiţiile în care estimările asupra mărimii planetei şi a stelei sale ar fi corecte). "Nu ştim cu exactitate cum ar fi. E fascinant să îţi imaginezi, acest lucru îţi dă prilejul să te gândeşti la propriul nostru ecosistem, la propria noastră planetă. Suntem norocoşi să ne aflăm într-o zonă propice vieţii", a conchis Jenkins.

 

Vaticanul exclude probabilitatea unei întâlniri de gradul trei

 

Orice descoperire a unei noi planete şi, cu atât mai mult, descoperirea de către NASA a planetei Kepler 452b, această exoplanetă similară Pământului, constituie "o veste bună", a declarat pentru AFP José Funes, un iezuit de origine argentiniană, ca şi Papa Francisc. Însă "până în prezent nu există nicio dovadă a existenţei vieţii şi cu atât mai puţin a vieţii inteligente" pe Kepler 452b. "Există probabilitatea (ca acolo) să existe viaţă şi, de ce nu, chiar viaţă inteligentă, însă nu vom avea cum să aflăm cu certitudine niciodată" din cauza distanţei enorme dintre Pământ şi Kepler 452b, a explicat el.

Cu tehnologia din prezent ar fi nevoie de 11 milioane de ani pentru ca o navă sau sondă trimisă de pe Pământ să ajungă la Kepler 452b, situată la 1.400 de ani lumină.

Posibilitatea existenţei vieţii extraterestre nu complică însă mesajul biblic. "Descoperirea vieţii (extraterestre) inteligente nu înseamnă neapărat că mai există încă un Iisus" sau că Dumnezeu şi-a trimis acolo Fiul, asigură părintele Funes. "Încarnarea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment unic în istoria umanităţii şi a Universului", a explicat părintele Funes, diplomat în teologie şi doctor în astronomie. "Dumnezeu s-a întrupat în Iisus doar pe planeta noastră, în Palestina, acum 2.000 de ani. Şi El nu a ales un francez, un italian sau un argentinian, ci un evreu", a subliniat el zâmbind şi adăugând că vorbeşte în nume personal şi nu al bisericii pe care o reprezintă, care nu a adoptat o poziţie oficială asupra acestor subiecte. Însă, "în ipoteza existenţei vieţii inteligente (pe o altă planetă) eu nu văd nicio contradicţie cu credinţa creştină", a susţinut el, declarându-se însă, cu titlu personal, "foarte sceptic" cu privire la această eventualitate. "Eu nu cred ... S-ar putea ca mâine să fiu contrazis, însă nu cred că vom ajunge în ziua în care să ne întâlnim cu un Mister Spock" (personaj extraterestru celebru din seria "Star Trek"), a glumit el.

Publicat în Mozaic

Oamenii de ştiinţă americani au identificat cel mai răspândit profil planetar din rândul corpurilor cereşti şi au ajuns la concluzia că cel mai "banal" tip de planetă din Univers nu se regăseşte în structura Sistemului Solar, informează site-ul slate.fr.

Sistemul Solar din care face parte Pământul este alcătuit din planete telurice, precum Marte, Venus şi Terra, şi planete gazoase, precum Jupiter şi Saturn, două planete uriaşe, alături de altele de dimensiuni mai modeste. Însă această diversitate ascunde o mare absenţă: planeta cu cel mai banal profil din Univers, potrivit cunoştinţelor actuale ale oamenilor de ştiinţă.

În ultimii ani, informaţiile cunoscute de cercetători despre spaţiul care ne înconjoară au devenit tot mai numeroase. Savanţii au putut să evalueze mărimea şi greutatea planetelor din alte sisteme solare şi au putut să identifice profilul cel mai răspândit în rândul acestora. Astfel, cea mai "banală" planetă din Univers este mai mare decât Terra, dar mai mică decât Neptun, are o structură internă compusă din roci solide şi este înconjurată de o atmosferă ce constă într-un amestec de heliu şi hidrogen. Experţii au denumit aceste planete "super-Terra" sau "mini-Neptun".

Însă care este motivul pentru care această planetă atât de comună în Univers lipseşte din structura actuală a Sistemului Solar? Astrofizicianul şi jurnalistul Ethan Siegel încearcă să ofere un răspuns pentru această întrebare. El afirmă că acel tip de profil planetar a făcut parte din galaxia noastră cu mult timp în urmă.

Factorii care au determinat dispariţia sa din Sistemul Solar sunt numeroşi, spune savantul american. Structura Sistemului Solar a fost multă vreme diferită de starea ei actuală. Planetele gazoase se aflau probabil mai aproape de Soare decât se află în epoca actuală. Forţa de gravitaţie dintre planete şi proximitatea Soarelui ar fi determinat o respingere a acelor planete în afara Sistemului Solar.

Publicat în Mozaic

O planetă şi o stea care se aseamănă cu Jupiter şi Soarele nostru au fost descoperite de oamenii de ştiinţă care cred că într-un astfel de sistem solar ar putea exista şi o planetă similară Pământului.

O echipă de specialişti brazilieni cercetează stele similare Soarelui nostru în speranţa de a găsi sisteme planetare similare cu sistemul nostru. Acum ei au descoperit o planetă care seamănă cu Jupiter şi care orbitează în jurul stele având aceeaşi masă şi aceeaşi vârstă ca Soarele. 

Nu este pentru prima dată când o planetă similară lui Jupiter este descoperită de astronomi, însă, aceasta se deosebeşte de celelalte prin faptul că are o masă similară cu cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, precum şi prin faptul că orbitează la o distanţă similară de steaua sa. Cei mai mulţi astronomi sunt de acord cu faptul că puterea gravitaţională a lui Jupiter a jucat un rol important în formarea sistemului nostru solar şi chiar în ceea ce priveşte apariţia vieţii pe Pământ. Descoperirea lui ”Jupiter 2.0” le dă încredere oamenilor de ştiinţă că ar putea găsi planete similare Terrei chiar în galaxia noastră. ”Căutarea unui Pământ 2.0 şi a unui între sistem solar 2.0 este unul dintre cele mai incitante eforturi din astronomie”, spune Jorge Melendez, autorul studiului. „Jupiter 2.0” a fost descoperită cu ajutorul instrumentului HARPS, montat pe telescopul de 3,6 metri al Observatorul European Sudic din Chile.

Publicat în Mozaic