Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în aceasta zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.

În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (care-l închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului) pe sub care toată lumea trece, până în după-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul altar şi este aşezat pe sfânta masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului. Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi, potrivit crestinortodox.ro.

Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserică. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era obiceiul că preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, în trecut, pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum, că să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori şi intrând, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.

În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul vă fi mănos, iar dacă nu, nu vă fi roditor. Unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în acesta zi vor fi sănătoşi tot anul. Femeile nu umplu borş în acestă zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu arda mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbească; nu teş, nu torc, nu spală, pentru a nu o supară pe Sfânta Vineri; afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru că gângăniile şi dihaniile să nu se apropie de casă şi de pomi. Copiii adună flori de pe câmp şi le duc la biserică.

Înălţătoare zi de doliu, tăcere şi meditaţie, Vinerea Mare este cinstită mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului.

Publicat în Comunitate

Străzile Galaţiului au fost invadate de colindători. Peste 400 de colindători din mai multe judeţe ale ţării, Republica Moldova şi Ucraina au defilat într-o paradă a obiceiurilor de Crăciun. Au fost scoase la lumină tradiţii şi obiceiuri ştiute doar de bătrâni şi păstrate din generaţie în generaţie. Capre, pluguri, mascaţi, mocănaşi, moşoaie şi jieni au deschis sărbătoarea Naşterii Domnului. Totul s-a întâmplat în cadrulş Festivalului de Tradiţii şi Obiceiuri, devenit de acum el însuşi o tradiţie la Galaţi. După ce au primit binecuvântarea arhiepiscopului Casian Crăciun, colindătorii au început un adevărat regal de datini şi obiceiuri. Aşa au fost scoase la lumină, din negura timpului, datini ca ţiganul, mascaţii, căiuţii, ciorile, plugul cu babele, colindiţa, ursul, jienii, moşoaiele... 

„Este o tradiţie la noi, la Luncaviţa, în Tulcea. Moşoaiele se numesc. Sunt flăcăi mascaţi şi cu tălăngi care vin la gospodari să anunţe urătorii. Chiar dacă gospodarul doarme, tălăngile îl trezesc”, a spus Gheorghe Trandafir de la Tulcea. 

Vecinii din Vaslui au venit şi ei la Galaţi cu tot felul de datini, dar mai ales cu un colind de ceată bărbătească. Colindele sunt partea cea mai frumnoasă a tradiţiilor noastre din zonă. De la Pogoanele, din Vaslui, am venit şi mai ales special este colindul de ceată bărbătească, care este cuprins în patrimoniul cultural UNESCO”, a spus Dumitru Andrei din Vaslui. 

Au fost topt felul de urşi şi capre, dar copiii colindători din Agăş, Bacău, îmbrăcaţi în costumele lor de urşi, au luat ochii spectatorilor adunaţi în piaţa din faţa Catedralei. 

„Noi ţinem tradiţia asta, de a juca ursul, din bătrâni. Costumele sunt din pădure, de la vânătorii care ne dau pieile urşilor vânaţi”, a spus unul dintre copiii colindători, care nu păreau deloc deranjaţi de blănile grele de urs care le alcătuiau costumele. 

Tocmai de la Reni, din Ucraina, a sosit şi un grup de colindători condus de profesorul Ion Stroia. „Deşi noi ţinem pe rit vechi sărbătorile, am venit aici, la Galaţi, acum, să arătăm care sunt datinile noastre. Avem nişte colinde speciale pentru zona de sud a Basarabiei, pe care o şi reprezentăm“, a spus Ion Stroia. Apoi a urmat marşul prin oraş. Colindele, caprele, steaua şi sorcova au atras atenţia trecătorilor şi au scos la balcoane şi la porţi localnicii atraşi de vacarmul de pe stradă, iar pentru turişti a fost o surpriză de neuitat. Pentru gălăţeni, care s-au declarat încântaţi, a fost o zi de sărbătoare. S-au auzit buhaiuri şi pocnete din bici în atmosfera unui Crăciun poposit cu câteva zile mai devreme. Alaiul de colindători s-a oprit apoi în faţa Dramaticului Gălăţean, unde au încins horă mare.

Publicat în Eveniment
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi în parteneriat cu Primăria comunei Suhurlui, Asociaţia Culturală pentru Tradiţie, Istorie şi Justiţie Socială „Casa Rurală Ion Avram Dunăreanu” şi  Şcoala Gimnazială nr. 1 Suhurlui rganizează joi, 17 decembrie, la ora 11.00, la Casa Rurală „Ion Avram Dunăreanu” din comuna Suhurlui, judeţul Galaţi, cea de a VI-a ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri Populare „Sfânta Noapte de Crăciun”. Festivalul îşi propune aducerea în scenă a unui program de colinde străvechi din zona judeţului Galaţi, completat de scenete tematice referitoare la Naşterea Domnului. De asemenea, participanţii la manifestare vor prezenta un scurt moment artistic, alcătuit din cântece şi dansuri populare caracteristice sărbătorilor de iarnă. 
Publicat în Eveniment
Centrul Cultural “Dunărea de Jos” Galaţi va organiza în parteneriat cu Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Primăria Municipiului Galaţi, duminică 20 decembrie, Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou “Tudor Pamfile”, ediţia a XXV-a, manifestare ce va începe la ora 12.00 în faţa Catedralei Arhiepiscopale, de unde, după ce vor primi binecuvântarea Înalt Preasfinţiei Sale dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul „Dunării de Jos”, colindătorii vor prezenta un scurt program cu cele mai reprezentative obuceiuri din zonă, apoi se vor deplasa pe esplanada din faţa Teatrului Dramatic Fani Tardini, în jurul orei 14.00, unde va avea loc ”Hora din străbuni, la care vor participa toate formaţiile invitate la festival. Festivalul euroregional reuneşte anul acesta cele mai reprezentative formaţii de colindători din judeţul Galaţi, dar şi din Brăila, Vaslui, Vrancea, Tulcea,  Bacău şi din Republica Moldova şi Ucraina, însumând aproximativ 380 de participanţi şi se doreşte a fi un eveniment cultural ce promovează şi încurajează autenticul în creaţia populară. 
Publicat în Eveniment
Luni, 28 Septembrie 2015 00:00

Acţionăm sau reacţionăm?

E o întrebare ce ne poate schimba efectiv viaţa, dacă îi înţelegem cu adevărat importanţa. Şi asta pentru că peste 90% dintre noi doar reacţionează la ce li se întâmplă, deşi cu puţină disciplină ar putea să îşi ia viaţa în mâini şi să facă ceva din vreme pentru a-şi proteja sănătatea, familia sau siguranţa financiară. De câte ori nu auzim la cei din jur „dacă aş fi făcut asta sau ailaltă, nu s-ar mai fi întâmplat asta”. Oamenii conştientizează că îşi fac singuri rău, dar rămân prizonierii propriilor obiceiuri. Românii fac parte din categoria celor care rămân ultimii să stingă lumina. Chiar dacă primesc din vreme semnale că lucrurile încep să intre pe o pantă periculoasă, nu fac nimic ca să îşi îngrijească sănătatea sau să îşi găsească un alt job. Abia când treaba devine disperată, încep să caute soluţii. Asta înseamnă doar să reacţionezi şi e cea mai proastă manieră de a-ţi trăi viaţa. Am fost şi eu mult timp prizonierul acestor convingeri limitative, dar am schimbat macazul de ceva vreme şi rezultatele sunt vizibile. Cea mai mare problemă este ieşirea din zona de confort, ce îţi aduce liniştea de care fiecare dintre noi are nevoie. În acest caz este însă o linişte falsă, ce îţi poate paraliza temporar simţurile. Câţi dintre noi nu caută un job călduţ la stat, pe un salariu de mizerie, dar sigur, care să le ia de pe umeri grija zilei de mâine? Odată eşuaţi acolo, îşi vor trăi viaţa prin ochii altora, până când realitatea îi va lovi direct în faţă. O restructurare la instituţia unde lucrează îl va pune în situaţia de a a-şi găsi un loc de muncă la 50 sau 60 de ani, ceea ce în ziua de azi echivalează cu o moarte lentă şi dureroasă. Ceea ce nu s-a înţeles încă este că într-o democraţie sănătoasă nu există joburi sigure. Există şi excepţii, dar regula de bază este că siguranţa financiară ţi-o clădeşti singur, căutând permanent cele mai bune variante pentru tine şi familia ta, astfel încât dacă apare o problemă, să ai în faţă câteva opţiuni viabile. Ideea tătucului comunist, care asigura oricui dorea un job, îi băntuie încă pe mulţi dintre noi şi este probabil cel mai mare rău care ni se poate întâmpla în momentul de faţă. Mulţi dintre noi au înţeles o realitate crudă, respectiv că în ţară nu vor putea să trăiască la un nivel civilizat, aşa cum şi-ar fi dorit, astfel că au luat drumul pribegiei. Cel puţin în momentul de faţă, este o soluţie, atât timp cât statul, prin cei care îl reprezintă, s-a dovedit incapabil să atragă investiţii prin crearea de facilităţi fiscale şi nu numai, ce ar fi condus la crearea de locuri de muncă. Este însă o variantă de lucru, mult mai sănătoasă decât cea în care să stai cu mâna întinsă toată ziua şi să te aştepţi să îţi cadă ceva din cer. Au trecut 25 de ani de încercare democratică şi, din păcate, puţini dintre noi au înţeles cu adevărat ce înseamnă democraţia şi un număr şi mai mic au acceptat să joace după regulile ei. Prin urmare, atât timp cât vom rămâne cuprinşi de nostalgia trecutului, nu vom face altceva decât să reacţionăm la ce ni se întâmplă.

 

Publicat în Editorial