Ce efect are radiaţia nucleară asupra unui organism pe termen lung? O echipă americană a început să descifreze genomul câinilor fără stăpân din jurul fostei centrale electrice ucrainene.
În aprilie 1986, a avut loc cel mai mare dezastru nuclear al vremii. La zece zile după explozia reactoarelor 4 şi 5 ale centralei nucleare de la Cernobîl, aerul din Europa şi până în Statele Unite era încă saturat cu cesiu-137, iod-131 şi alţi radionuclizi eliminaţi din focarul radioactiv. Ecologia regiunii a fost evident modificată profund, determinând crearea unei zone de excludere de 2600 km pătraţi în jurul dezastrului. Părăsită de ocupanţii săi umani, această zonă extrem de radioactivă, continuă totuşi să fie locuită de fauna sa abundentă. Cu ce consecinţe asupra animalelor?
Până nu de mult, efectul radiaţiilor din mediu a fost studiat doar asupra şoarecilor locali. Dar niciodată nu s-a efectuat un studiu genetic asupra mamiferelor mari. O enigmă pe care Timothy Mousseau şi Elaine Ostrander, împreună cu o echipă americană, şi-au propus să o rezolve. După ce au lucrat pe termen lung la genetica şi distribuţia câinilor din aria Cernobîl-ului, ei îşi publică primele rezultate în „Science Advances”.

300 de probe colectate

Totul a început în 2017 cu un proiect de cercetare constând în prelevarea de probe de sânge de la câinii fără stăpân din vecinătatea dezastrului. Pe parcursul a doi ani, trei clinici situate în regiune au colectat aceste eprubete cu sânge. Una dintre ele este situată în apropierea centralei, zonă ocupată în prezent doar de muncitorii care lucrează la moloz. Alta se află în oraşul Cernobîl, aflat la 15 km distanţă, în mare parte abandonat. A treia este situată la 45 km mai departe în oraşul Slavutytch, construit după accidentul nuclear pentru a găzdui populaţia din Cernobîl şi împrejurimile sale iradiate.
Deşi Ministerul de Interne ucrainean a dat ordin la scurt timp după dezastru de a sacrifica toate animalele fără stăpân sau abandonate pentru a evita contaminarea radioactivă, îndeajuns de multe au scăpat de împuşcare, pentru a forma numeroase haite în toată regiunea.

Trei populaţii diferite genetic

Autorii studiului au efectuat analize genetice asupra acestor trei populaţii canine situate la 45 km, 15 km şi chiar în epicentrul exploziei. Analizele au arătat că proximitatea acestor animale faţă de fosta centrală electrică, cu atât mai mult urmele de iradiere, cum ar fi depozitele de cesiu-137 (un radioelement toxic) - sunt mai abundente în organismul lor; o rată de peste 200 de ori mai mare pentru câinii care rătăcesc în apropierea fostei centrale electrice decât pentru cei care locuiesc la zece kilometri distanţă, în oraşul Cernobîl.
Relevant este că aceste trei populaţii se dovedesc a fi diferite din punct de vedere genetic. Analiza ADN-ului a dezvăluit cercetătorilor că unii câini prezintă un amestec al liniilor genetice din cele trei populaţii.
Pentru Christophe Hitte, de la echipa Dog Genetics, acest studiu este foarte important: „Acum, că au descris perfect zonele de distribuţie a câinilor, structura genetică a diferitelor populaţii, echipa de cercetare are un instrument adecvat pentru a merge mai departe şi, de exemplu, pentru a analiza efectul radiaţiilor asupra acestor populaţii pe parcursul a treizeci de ani. Ce a permis acestor câini să reziste bolii de iradiere sau imunodepresiei aferente? Personal, cred că genele implicate în repararea ADN-ului lor trebuie să fi fost mai eficiente într-o situaţie ostilă decât pentru un câine obişnuit, care nu ar fi supravieţuit”.
Lucrările vor continua  şi acesta este doar începutul unui proiect genetic gigantic, care îi aşteaptă pe savanţi. Pentru un om de ştiinţă, această situaţie oferă o oportunitate unică: „O colonie de câini relativ izolaţi care s-au reprodus timp de 30 de ani într-un mediu atât de mutagen, este pentru geneticieni un material de cercetare rarisim”. *fotografie: Sergei SUPINSKY/AFP

Aparatele cu emisie ultravioletă folosite pentru a usca şi fixa pe unghie manichiura cu gel ar putea reprezenta o problemă de sănătate mai mare decât se credea până acum.
Cercetătorii de la University of California San Diego au studiat aceste lămpi care emit lumină ultravioletă (UV) şi au descoperit că utilizarea lor duce la moartea celulelor şi la mutaţii la nivelul ADN-ului uman, potrivit phys.org.
Aceste dispozitive sunt prezente în toate saloanele de manichiură şi, în general, folosesc un anumit spectru de lumină UV (340-395 nm) pentru a întări substanţele chimice utilizate în manichiura cu gel. În timp ce aparatele de bronzare utilizează un spectru diferit de lumină UV (280-400nm), despre care studiile au dovedit în mod concludent că este cancerigen, spectrul utilizat în uscătoarele de unghii nu a fost bine studiat.
„Dacă vă uitaţi la modul în care sunt prezentate aceste dispozitive, ele sunt comercializate ca fiind sigure, fără niciun motiv de îngrijorare”, a declarat Ludmil Alexandrov, profesor de bioinginerie, precum şi de medicină celulară şi moleculară la UC San Diego, şi autor corespondent al studiului publicat în Nature Communications. „Dar, din câte ştim noi, nimeni nu a studiat până acum aceste dispozitive şi modul în care acestea afectează celulele umane la nivel molecular şi celular.”
Cercetătorii au descoperit că utilizarea acestor dispozitive care emit raze UV pentru o singură repriză de 20 de minute a dus la moartea a între 20 - 30% din celule, în timp ce trei expuneri consecutive de 20 de minute au provocat moartea a între 65 şi 70% din celulele expuse.
Expunerea la lumina UV a provocat, de asemenea, leziuni mitocondriale şi ale ADN-ului în celulele rămase şi a dus la mutaţii ce pot fi observate în cazul cancerului de piele.
„Am observat mai multe schimbări: în primul rând, am văzut că ADN-ul este deteriorat”, a spus Alexandrov. „Am văzut, de asemenea, că o parte din daunele aduse ADN-ului nu se repară în timp şi duce la mutaţii după fiecare expunere la un astfel de aparat cu raze UV. În cele din urmă, am văzut că expunerea poate provoca disfuncţii mitocondriale, ceea ce poate duce, de asemenea, la alte mutaţii.”
Cercetătorii avertizează că, deşi rezultatele arată efectele nocive ale utilizării repetate a acestor dispozitive asupra celulelor umane, ar fi necesar un studiu epidemiologic pe termen lung înainte de a afirma în mod concludent că utilizarea acestor aparate duce la un risc crescut de cancer de piele. Cu toate acestea, rezultatele studiului au fost clare: utilizarea frecventă a acestor aparate este dăunătoare pentru celulele umane.
Maria Zhivagui, cercetător în cadrul Laboratorului Alexandrov şi primul autor al studiului, obişnuia să fie ea însăşi o fană a manichiurii cu gel, dar a renunţat la această tehnică după ce a văzut rezultatele.
„Am auzit pentru prima dată de manichiura cu gel, când eram studentă. Am zis că este foarte avantajos deoarece rezistă mai mult decât oja normală. Am fost atrasă să încerc mai ales în contextul în care lucrez într-un laborator experimental în care îmi pun şi scot frecvent mănuşile”, a declarat Zhivagui. „Aşa că am început să folosesc periodic manichiura cu gel timp de mai mulţi ani. Odată ce am văzut efectul radiaţiilor emise de dispozitivul de uscare, am fost surprinsă. Mi s-a părut foarte alarmant şi am decis să nu mai folosesc.”

De-a lungul istoriei au fost formulate diverse teorii, precum apariţia oamenilor-cyborg sau chiar preluarea totală a planetei de către roboţi. Chiar dacă aceste ipoteze încep să fie demonstrate treptat, viitorul nostru rămâne, însă, unul destul de nesigur.

Mai jos vă prezentăm cinci schimbări care vor avea loc asupra oamenilor în următorii ani:

5. Vârsta tot mai ridicată a persoanelor active sexual

Există mitul conform căruia persoanele înaintate în vârstă au o viaţă sexuală inexistentă. Nimic mai fals. Studii recente arată că tot mai mulţi indivizi sunt prolifici în această privinţă, pe o perioadă tot mai îndelungată de timp. Acest fapt se datorează selecţiei naturale, în urma căreia rămân indivizi cu o structură ADN din ce în ce mai rezistentă.

Specialişti în domeniul ştiinţelor neurologice au arătat că, de-a lungul timpului, omul a devenit din ce în ce mai activ sexual. Odată cu progresul fulminant al tehnologiei şi, deci, cu creşterea speranţei de vârstă, am început să fim activi sexual la o vârstă tot mai înaintată.

4. Este posibil să ni se dezvolte ţepi, iar dinţii vor fi mult mai uşor de înlocuit în felul acesta

Să nu ne imaginăm că vom arăta toţi precum Spyke, personajul din seria X-Men. Nicidecum. Totuşi, în interiorul cavităţii bucale este posibil să dezvoltăm o serie de ace asemănătoare celor ale peştelui fugu, care, deşi este extrem de toxic, este consumat, în mod cât se poate de inconştient, de japonezii amatori de senzaţii tari.

Cercetătorii Universităţii din Sheffield au găsit o oportunitate în procesul de creştere al acelor respectivei specii de peşti, pentru a remedia, în acest fel, problema căderii dinţilor la om. În acest sens, specialiştii cred că modul în care acele peştelui fugu se regenerează şi se solidifică ar putea fi transpuns la nivelul organismului uman. Astfel, singura structură osoasă a corpului nostru care nu se regenerează ar avea o şansă de a se înnoi.

3. Oamenii-roboţi

Este inevitabil să vorbim despre viitorul umanităţii fără a pune în ecuaţie importanţa pe care o are tehnologia. Aceasta este din ce în ce mai prezentă în vieţile noastre, iar, după părerea unora, ne-ar putea acapara întreaga existenţă.

Una dintre cele mai vehiculate teorii referitoare la viitorul nostru high-tech este cea a transformării minţii umane în adevărate super-computere. În acest fel, ne-am putea îmbunătăţi constant memoria prin transferarea de informaţii, în mod artificial, către creierul nostru. Internetul wirelless, prezent din ce în ce mai mult în vieţile noastre, va constitui singura noastră modalitate de a comunica, fără a mai fi nevoiţi să folosim limbajele clasice ale interacţiunii verbale şi nonverbale. Mai mult decât atât, au fost formulate ipoteze conform cărora umanitatea va fi înlocuită în mod complet de către roboţi, în următorii 100 de ani.

2. Vom putea alege structura genetică a copiilor noştri

Acest lucru este posibil chiar şi în zilele noastre, chiar dacă procedeul se află în primele faze de implementare. Dezbaterile au început încă din momentul în care se vehicula această idee. Putem vorbi de un precedent în acest sens o dată cu succesul primei inseminări in vitro, în anul 1978.

Discuţiile continuă mai ales pe tema moralităţii acestei tehnici. Va putea societatea să accepte astfel de oameni? Va exista o legislaţie privind reglementarea modului în care vor fi concepuţi copiii? Aceste întrebări îşi vor afla, cu siguranţă, răspunsul în timp.

1. Vom aparţine cu toţii aceleiaşi rase

Ne este atât de cunoscut fenomenul globalizării. Acesta tinde să cuprindă, încetul cu încetul, întreaga noastră existenţă şi, se pare, că nu se va mai sfârşi niciodată. Popularizarea ideii de egalitate se răspândetşe în toate domeniile. Astfel, diferiţi oameni de ştiinţă sugerează că, în viitor, nu numai drepturile şi obligaţiile noastre vor deveni egale, ci şi modul în care ne vom comporta şi vom arăta. Acest lucru este posibil, cred cercetătorii, prin faptul că rasele umane actuale se întrepătrund din ce în ce mai des, până în momentul în care se va forma o singură rasă, cu caracteristici biologice unice.