Rezultatele obţinute de cercetătorii de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi relevă faptul că peştele din Dunăre nu este cu mult mai sănătos decât peştele marin, cunoscut pentru cantităţile mari de metale grele pe care le conţine. Consumul peştelui de captură pe termen lung ar putea fi dăunător sănătăţii noastre, din cauza acumulării de metale grele.

Sănătatea celor care consumă produse de pescărie, mai ales cele de captură, poate fi pusă în pericol pe termen lung, substanţele nocive fiind cauza unor afecţiuni oncologice sau neurologice. Informaţiile au fost făcute publice de către prof. univ. dr. ing. Lucian Georgescu, rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, la DC News.

Peştele din Dunăre „are şi metale grele, în special mercur”, a confirmat Lucian Georgescu.

„Vorbesc de Dunărea care ajunge la noi în România. Nu la noi în Galaţi, ci la noi în România. Dunărea adună din amonte, din multe ţări, toate mizeriile şi revin la ideea mea precedentă, când o să putem circula cu nava şi o să putem face măsurători, atunci o să putem pune pe masă rezultatele şi o să putem determina şi originea poluării. Toată mizeria este pe Dunăre. Apa din Dunăre nu este filtrată deloc. Peştii trec prin bronhii cantităţi imense de apă, ca să scoată oxigenul, deci tot ce este poluant rămâne în organismul lor. La ora actuală, pe determinările pe care le-am făcut pe mai mult de 30 de specii de peşti, cea mai mare parte peşti de Dunăre, care sunt şi în crescătorii şi o parte peşti de import. Cea mai mare concentraţie de metale grele, cadmiu, nichel, mercur, arsen, este un nemetal arsenul, dar intră în categoria asta, de poluanţi foarte toxici, acestea se găsesc în fructele de mare şi peşti care sunt pescuiţi fie în Dunăre, fie în Marea Neagră. Peştii de crescătorie, pentru că apa trece prin nişte sisteme de filtrare inclusiv biologice, la intrarea în crescătorie, apa de acolo este filtrată. Asta duce la reducerea poluanţilor, deci la reducerea cantităţii pe care peştii o reţin în toate cazurile şi speciile pe care le-am întâlnit”, a declarat rectorul Lucian Georgescu.

Despre cum ne afectează sănătatea metalele grele ingerate a explicat medicul Alexandru Nechifor, prorectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi:

„Problema metalelor grele în organismele acvatice, dar mai ales în organismele noastre, ale tuturor, este că acestea se acumulează în timp, ele nu intră în contact şi nu le eliminăm în mod natural. Acumularea metalelor se face în timp, iar dacă acest lucru îl facem din copilărie, vorbim de mai multe afecţiuni. În primul rând copiii nu se mai pot dezvolta normal, au întârzieri de dezvoltare neurologică, probleme psihiatrice chiar din copilărie. Mercurul, pentru că este cel mai cunoscut, dizolvat în apă devine un compus care se numeşte metil mercur şi este uşor de trecut din peşte, din fructele de mare în mod special pe care le mâncăm cu toţii cu mare savoare, în organismul uman se acumulează, iar afecţiunile pe care le determină mercurul, dar şi celelalte metale grele, sunt din nefericire, de foarte multe ori, foarte greu de tratat. Aş putea să enumăr de la cancer, despre care toată lumea discută în zilele noastre, în mai multe forme, a tubului digestiv, hepatic, pulmonar, la afecţiuni cardiace, afecţiuni neurologice, toate sunt foarte frecvent întâlnite şi din nefericire, repet, aceste metale grele se acumulează în organismul uman, iar efectele se văd în timp. Recomandarea nu este una rea în teorie, să consumăm cât mai des peşte şi fructe de mare, dar trebuie să fim foarte atenţi la calitatea acestor produse pentru că peştele, în special cel marin, dar iată că şi cel din râurile pe care le avem în această ţară, conform cercetărilor făcute la Universitate, este contaminat cu aceste metale grele, iar aceste metale grele se acumulează în organismul uman şi afecţiunile oncologice se datorează probabil, în mod frecvent şi datorită acestor acumulări de metale grele”, a spus medicul Nechifor.

„Să vă spun asta cu metalele grele, cu Mercurul în mod special. Am început deja să lucrăm şi pe acumularea din ţesutul uman pe ce putem noi să facem. Noi putem testa acum nivelul de Mercur din păr, asta este simplu, se ia o şuviţă, iar acumularea cea mai mare este pe ţesut static. Am avut 20 de oameni pe care i-am testat, iar dintre aceştia, trei mănâncă numai peşte de o bună bucată de vreme, de la un an la cinci ani. Mercurul din părul celor care mănâncă numai peşte este de zece ori mai mare decât limita normală. Toţi au mers la clinici, au făcut analize de sânge, pentru că noi testăm doar părul, atât, nu şi lichidele biologice. Aceştia au mai făcut analize, dar nu au testat mercurul. Au făcut analize pe lichide biologice, în laboratoare foarte bune, şi au descoperit că au concentraţii mult peste limita normală”, a precizat Lucian Georgescu, la DC News.

Publicat în Eveniment

O descoperire întâmplătoare la o vie din Portugalia a dus la dezgroparea celor mai timpurii dovezi ale otrăvirii cu mercur la oameni. Cercetătorii au descoperit concentraţii moderate până la mari ale elementului letal în oasele a 120 de persoane îngropate în Peninsula Iberică între epoca neolitică şi antichitate - o perioadă care se întinde pe aproximativ 5.000 de ani, relatează David Bressan. Cele mai ridicate niveluri de mercur au apărut în oase datate de la începutul epocii cuprului (aproximativ 2900-2600 î.e.n.).
După cum scrie echipa în Jurnalul Internaţional de Osteoarheologie, indivizii au fost probabil expuşi la mercur prin cinabru, un mineral toxic de sulfură de mercur care dă o pulbere roşie strălucitoare atunci când este pulverizat. În perioada studiată, cinabru a fost folosit pentru decorarea camerelor megalitice, a figurinelor şi a trupurilor morţilor. Unii cercetători susţin că oamenii au ingerat intenţionat cinabru ca drog în timpul ceremoniilor religioase, dar această ipoteză rămâne nedovedită.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat 370 de indivizi îngropaţi în 23 de situri arheologice din Portugalia şi Spania - „cea mai mare prelevare efectuată vreodată pentru contaminarea osului uman prin dovezi arheologice”, potrivit studiului. Nu toate oasele au prezentat niveluri ridicate de mercur, dar ratele înregistrate au fost mai mari decât se aştepta.
Autorul principal Steven Emslie, biolog la Universitatea din Carolina de Nord Wilmington, spune revistei Smithsonian că a descoperit tendinţa neaşteptată în mare parte din întâmplare. În 2012, a vizitat o podgorie din sudul Portugaliei, care s-a întâmplat să aibă un muzeu de arheologie pe teren. (Proprietarii locaţiei au dezgropat un complex ceremonial mare datat din Neoliticul târziu şi Epoca cuprului în timp ce arău pentru o nouă podgorie în 1996; au construit muzeul pentru a găzdui artefacte şi rămăşiţe umane găsite la faţa locului.) Intrigat, Emslie s-a oferit să analizeze izotopii stabili ai oaselor în speranţa de a obţine informaţii despre dietele oamenilor preistorici.
„Acest proiect a apărut din dragostea mea pentru vin şi dintr-o analiză întâmplătoare”, spune Emslie. El adaugă că a fost surprins să descopere niveluri ridicate de mercur în oase, deoarece „poluarea cu mercur nu a fost problema de astăzi [în timpul epocii cuprului] şi doar mercurul de fond natural ar fi păstrat în ţesuturi la valori foarte scăzute”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră că nivelurile de mercur de 1 sau 2 părţi per milion (ppm) sunt normale pentru părul uman. (Oamenii care mănâncă peşte în fiecare zi pot avea niveluri mai apropiate de 10 ppm, notează OMS.) Conform unei declaraţii, unele dintre eşantioanele incluse în studiu au avut niveluri mai mari de 400 ppm. Un total de 31 de indivizi au avut niveluri mai mari de 10 ppm.
Spania a fost cândva gazda celei mai mari mine de mercur din lume. Acum, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, tezaurul de cinabru din Almadén a fost exploatat pentru prima dată în perioada neolitică, cu aproximativ 7.000 de ani în urmă, relatează Yasemin Saplakoglu pentru Live Science.
Mineritul a continuat pe amplasament în vremurile moderne.
Într-o declaraţie oferită Institutului Smithsonian, echipa de cercetare spune: „Utilizarea intensă a cinabrului de-a lungul epocii cuprului este indicată de aplicarea sa generoasă în morminte de înaltă calitate, în unele dintre cele mai mari situri ale acestei epoci din Iberia. De exemplu, la Mega-situl Valencina din sudul Spaniei, mormântul Montelirio, bogat decorat, avea un strat gros de cinabru aşezat peste plăcile mari de piatră care aliniază pasajul şi camerele mormântului. Toţi indivizii (majoritatea femei) îngropaţi în acel mormânt erau acoperiţi cu cinabru sub formă de pudră şi au fost însoţite de o gamă incredibilă de artefacte, multe dintre ele fin lucrate şi realizate din materii prime exotice precum chihlimbar, cristal de stâncă, silex, fildeş sau aur”.
Utilizarea (şi abuzul) de cinabru a scăzut dramatic în timpul epocii bronzului, spune Emslie, dar a crescut din nou sub vechii romani, care au folosit mineralul în picturile murale.

Publicat în Sanatate
Vineri, 06 Noiembrie 2015 11:00

Reţinut pentru trafic cu mercur

Poliţiştii Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi au efectuat  ieri o percheziţie domiciliară la locuinţa unui bărbat de 55 de ani, din Galaţi, bănuit că deţinea ilegal mercur. „În urma percheziţiei efectuate, poliţiştii au ridicat din garajul imobilului aproximativ 3 kilograme de mercur alb. Din cercetări a rezultat faptul că bărbatul deţinea cantitatea de mercur de la o societate comercială din Galaţi din anul 2009, de pe vremea când acesta avea calitatea de angajat al respectivei societăţi, şi intenţiona să o comercializeze contra sumei de 3.000 euro”, a precizat cms. Ştefan Gohoreanu, de la IPJ Galaţi. Faţă de cel în cauză s-a luat măsura reţinerii pentru 24 de ore, fiind încarcerat în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al IPJ Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de produse sau substanţe toxice, urmând să fie prezentat Judecătoriei Galaţi cu propunere de arestare preventivă. 

 

Publicat în Eveniment