Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat miercuri, 20 octombrie 2021, după şedinţa de la Palatul Cotroceni cu responsabilii în gestionarea pandemiei, că s-a decis ca toţi elevii să intre în vacanţă două săptămâni, începând de luni, 25 octombrie 2021, şi că tot de luni masca va deveni obligatorie peste tot. De asemenea, va fi restricţionată circulaţia noaptea, excepţie făcând persoanele vaccinate, iar în timpul zilei, la majoritatea activităţilor, accesul va fi permis doar cu certificatul verde. Preşedintele a avertizat că persoanele nevaccinate vor avea o sumedenie de restricţii.
„În mod normal, începând de luni, ar fi vacanţă pentru cei mici. S-a decis ca această vacanţă să fie valabilă nu numai pentru ciclul primar ci şi pentru gimnaziu şi liceu, pentru două săptămâni. Deci, începând de luni este vacanţă şcolară. Când vorbim despre protecţia individuală, nu întâmplător am venit cu mască. Începând de luni masca redevine obligatorie peste tot, şi în interior, şi în exterior, şi la şcoală - unde se mai ţine -, şi în târguri, şi la cinematograf şi dacă vă plimbaţi pe stradă este obligatoriu să aveţi mască. Este regretabil, dar trebuie să instituim restricţii, care vor intra în vigoare de luni. Guvernul va hotărî, în cel mai scurt timp, cel târziu vineri (n.r. - 22 octombrie 2021), foarte concret ce restricţii intră în vigoare, asta după ce Comitetul Naţional şi experţii în materie vor stabili cu toate detaliile aceste norme şi le vor transpune, sigur, şi în limbaj juridic. Vreau să dau doar câteva exemple. Va fi restricţionată circulaţia noaptea, excepţie făcând cei vaccinaţi şi cei care, sigur, cu legitimaţie de serviciu au o treabă legitimă de rezolvat. În timpul zilei, la majoritatea activităţilor, accesul va fi permis numai cu certificatul verde, iar cei nevaccinaţi, din păcate, vor avea o sumedenie de restricţii. Aceste lucruri, sigur, se vor îmbunătăţi pe măsură ce lumea înţelege să se vaccineze şi vom scăpa de această pandemie”, a declarat preşedintele României.

Publicat în National
Vineri, 20 Noiembrie 2015 00:00

Omul din spatele măştii

Mare fericire, mare, noul guvern a depus jurământul, făcându-l fericit pe preşedintele Klaus Iohannis, care se bucura ca un copil că România n-a mai avut aşa un guvern format numai din tehnocraţi. Dacă au jurat drept sau strâmb, asta numai viitorul ne-o va arăta, eu unul rămân totuşi sceptic şi mai aştept să văd ce averi îşi vor declara în următoarele 45 de zile după cum li se cere, chestie pe care iar nu o înţeleg, aşa sunt eu, mai bătut în cap, de ce oare are nevoie un om de o lună şi jumătate pentru a-şi socoti şi declara averea? Sau 45 de zile sunt suficiente pentru a-şi trece averile pe numele verilor, mătuşilor pentru a nu apărea în faţa lumii ca nişte gogoşari plini de bani? Oscar Wilde a spus cândva: „Daţi-i omului o mască şi vă va spune cine este”. Poate că aşa ar fi trebuit să facă cei din comisiile de specialitate atunci când i-au audiat pe cei care urmează să ne conducă destinele de acum încolo. Oare chiar le-ar fi spus cu adevărat cine sunt ei în realitate? Că aşa, probabil că i-au aburit pe ăia cu cât de pricepuţi sunt ei şi cu câte intenţii bune au venit să se cocoaţe în scaunul de guvernant au unei triste ţări. Şi la jurământ ar fi trebuit să poarte aceeaşi mască, poate că atunci când întindea mâna către Biblie s-ar fi răzgândit sau s-ar fi gândit de două ori înainte de a jura. Cum ar fi oare să îl vezi pe Traian Băsescu la vreun post tv, cu masca pe figură, spunându-ne şi nouă adevărul despre cum a condus timp de două mandate România, cu ce foloase s-a ales el din toată tevatura asta şi cu câte găuri prin buzunare am rămas noi românii? Ca să nu mai vorbim de principesa lui, Elena Udrea, cea care mai zilele trecute, deşi avea averea pusă sub sechestru, tot a mai găsit (chipurile pe la prieteni) firmiturile alea de cinci milioane de lei vechi, pentru a-şi plăti cauţiunea, nu de alta, dar o doamnă ca ea nu suportă mizeria din penitenciarele României. Cum ar fi să i se pună blondei ăsteia o mască pe figură şi să fie pusă să povestească ce destrăbălări a făcut pe unde şi-a purtat tocurile şi posteriorul ăla cu care i-a înnebunit pe toţi babalâcii ăia din parlament. După cum zic unii, numai din desfăşurătorul cheltuielilor făcute cu cardul dumneaei, reiese că numai la un magazin de prin Paris sau de prin Londra cheltuia între 300 şi 400 de milioane de lei vechi. Cum de unde, păi dacă numai de la o „afacere” precum cea în care este acuzată mai nou, cea de la Hidroelectrica, ar fi primit şpagă cinci milioane de dolari, ne mai putem întreba oare de unde? Chiar mă întreb, dacă i-ar smulge oare cineva de pe figură masca aceea de femeie fericită şi nevinovată, am putea descoperi oare faţa îmbătrânită şi plină de griji, plină de frica judecăţii de apoi, plină de remuşcări pentru relele făcute? Sau vreun rânjet diabolic care ne spune mai pe şleau: „V-am făcut, fraierilor!”? Sus masca!

 

Publicat în Editorial
Miercuri, 30 Septembrie 2015 00:00

Eu „nu prea ştie să vorbeşte” româneşte

Acum câţiva ani, noi, colegii de presă pe domeniile administraţie şi politică, ne amuzam împreună cu unul dintre politicienii momentului, vorbind despre cei care mergeau departe de România şi cam uitau cum e pe aici. E vorba de actualul consilier judeţean Dan Lilion Gogoncea, la acea vreme preşedinte al Consiliului Judeţului. Gogoncea va rămâne în istoria Galaţiului ca unul dintre primii oameni care au înţeles cât de important este să priveşti spre alte ţări şi să te pregăteşti pentru europenizarea României. Noi, nişte pârliţi de jurnalişti de provincie, l-am privit iniţial cu scepticism, când ne povestea cât de importante vor fi în viitor contactele „afară” şi cât de util ne va fi un departament care să ne promoveze. Am făcut ceea ce ar fi făcut orice jurnalist avid de audienţă: i-am contabilizat plecările în alte ţări, i-am verificat însoţitorii şi i-am analizat cheltuielile. Nu l-am văzut niciodată să se supere pentru ceea ce se scria despre el, cum că stă mai mult prin ţări străine şi toacă banii judeţului. Ne povestea molcom ce a văzut pe unde a fost, ce i-au relatat oamenii cu care a stat de vorbă... şi apoi strecura un „cum se zice la voi, la România...”. Ne amuzam... Gogoncea vorbea, totuşi, absolut corect româneşte, în ciuda deselor plecări afară. 

Am scris rândurile de mai sus ca un preambul, pentru a se înţelege foarte clar ceea ce vreau să spun. Am prieteni mulţi „afară”, unii stau de peste un deceniu în ţări străine. Puţini sunt, însă, cei care stâlcesc limba română. Mai mult se strâmbă, bagă câte un cuvânt în limba străină, să se dea importanţi în faţa noastră, a celor care am rămas „acasă”. Chipurile au uitat „cum se zice la noi, la România” la un lucru sau altul. Sunt şi situaţii în care chiar simt că au folosit involuntar un cuvânt străin, poate pentru că e prea asemănător cu echivalentul în limba română şi, după atâţia ani, e normal să mai confunzi cuvintele. Am văzut, însă, zilele trecute, interviurile acordate de românii stabiliţi în America şi care participau la întâlnirea cu preşedintele României. Vorbeau româneşte absolut corect, fără accent, chiar. Preşedintele Iohannis, însă, m-a dezamăgit. Discursul lui a fost plat, rostit tărăgănat, într-o română stâlcită pe alocuri, din cauza accentelor puse greşit. Şi citea de pe o hârtie... Nu sunt specialist, dar eu cred că acesta e un semn că Iohannis nu gândeşte în limba română, ci în limba sa maternă. Am dezbătut această chestiune într-o discuţie cu una dintre prietenele mele plecate de mult timp „afară”, care mi-a spus că ea vorbeşte (şi i se vorbeşte) 14 ore pe zi în italiană şi petrece alături de familia sa cel mult două ore pe zi, discutând româneşte. „Dar gândesc în limba română!”, mi-a spus. Are un mic accent, mai mult nişte inflexiuni ale vocii pe anumite cuvinte, dar nu cred că mi-a scăpat, de-a lungul a ore întregi de discuţii, mai mult de două cuvinte în italiană. „Sunt româncă! Da, dacă mă întrebi acum, îţi spun clar: nu mă mai întorc în ţară, pentru că nu mai am nimic şi pe nimeni acolo... dar sunt româncă şi nu renunţ la limba mea, cum nu am renunţat la numele meu pur românesc. Ar însemna să renunţ la o bucată din mine”, mi-a spus prietena mea. Şi atunci am înţeles: nu-i putem cere unui membru al unei comunităţi conlocuitoare în România să renunţe la limba sau la numele său, nu-i putem cere să gândească în altă limbă decât cea maternă... Şi cu toate astea, nu mă simt confortabil când îl ascult pe preşedintele MEU vorbind ca un străin abia venit în România. Poate mă voi obişnui, totuşi... 

Publicat în Editorial
Marți, 25 August 2015 00:00

O zi ca oricare alta

Cam aşa s-ar putea spune că au petrecut românii ziua de 23 August, zi care altădată era prilej de mare sărbătoare. Îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune, ieşeam cu mic-cu mare la defilare. Flori, baloane şi uralele ieşite din mii de piepturi creau o atmosferă plină de voie bună, deşi aşteptarea în coloană până la trecerea prin faţa tribunei unde stăteau conducătorii urbei era de cele mai multe ori destul de obositoare. După ce treceau prin faţa tribunei oamenii se duceau grupuri-grupuri la un mic şi o halbă cu bere şi sărbătoarea se prelungea până târziu pe înserat. Acum, nu mai sărbătoreşte nimeni nimic, singura atmosferă de sărbătoare am întâlnit-o prin Grădina Publică, unde vreo şase mirese erau chinuite de fotografii care le puneau ba să ia vreun copac în braţe, ba să se cocoaţe pe balustrada foişorului, oricum faptul că şi-au unit destinele într-o zi de 23 August poate fi considerat ceva mai deosebit. Aşa că n-am mai sărbătorit nimic, şi aşa avem o grămadă de sărbători de-a lungul anului, trebuia să mai tăiem din ele. Oamenii au cu totul alte griji, alte preocupări zilele acestea, aşa că numai chef de defilare nu mai au. În cel mai rău caz se mai adună la vreun miting de protest, tot ca un fel de defilare, pentru a cere majorarea salariilor, de cele mai multe ori. 

Săptămâna asta a început şi sesiunea a doua a bacalaureatului, după prima sesiune constatându-se că au trecut de examenul ăsta 67 la sută dintre elevi, adică ceva mai mult decât anul trecut, ceea ce nu-i rău deloc, dar nici foarte bine. Oricum, asta e o săptămână de foc atât pentru elevi cât şi pentru părinţii acestora, de cele mai multe ori aceştia fiind mai îngrijoraţi decât progeniturile lor, nu de alta dar să ţii un copilul patru ani pe băncile liceului şi să vezi că n-a învăţat mai nimic, nu e un lucru prea uşor de îngurgitat. Asta în timp ce educatorii lor stau cu sufletul la gură aşteptând deciziile guvernanţilor privind majorarea salariilor lor. Oricum, încă nu vor putea ieşi în stradă pentru a protesta, nu de alta, dar sindicaliştii abia de la 1 septembrie se întorc de prin vacanţe. Păi, ce, numai domnul preşedinte Klaus Iohannis să se plimbe prin ţări străine? Chestia asta cu 20 de vizite în 12 ţări în primele opt luni de mandat îi cam afectează imaginea de preşedinte al tuturor românilor, cum s-a lăudat că va fi, cel puţin institutele de sondaj al opiniei publice asta arată, că încrederea românilor în preşedintele lor a cam început să scârţâie. Oricum, tot în frunte se află, urmat fiind de Victor Ponta, Sorin Oprescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu înţeleg cum de încă mai au încredere românii în el, ţinând cont de faptul că mare minuni n-a prea făcut de când s-a înscăunat. Mai aşteptăm!

 

Publicat în Editorial