1. Animalele de la grădina zoologică suferă de frig?

În zonele europene, iarna nu mai este foarte aspră şi uneori animalele pot rămane la exterior şi o zi întreagă. Unele sunt mai active decât în timpul verii: urşii, marile ierbivore (bizonii), felinele, leoparzii. Aceştia din urmă trăiesc în stare sălbatică de mult timp în munţii Atlas din Africa de Nord, o regiune unde ninge în fiecare iarnă şi temperaturile pot atinge sub 10 grade Celsius. Vântul este mai problematic pentru că temperatura resimţită coboară cu un grad Celsius pentru fiecare 10 Km/h a vitezei curenţilor de aer. La 0 grade Celsius, cu un vânt de 50km/h, animalele simt ca şi când ar fi -5grade. Animalele cu urechi mari (elefanţii, gazelele), riscă să facă degerături şi trebuie ţinute la interior. Alteori gheaţa depusă pe sol poate face să apară alunecări şi căderi la anumite specii, cum ar fi girafele şi se pot produce fracturi.

2. Toate organele animalelor sunt sensibile la durere?

Da, dar nu toate în acelaşi fel, cu cât sunt mai expuse la leziuni, cu atât concentrează mai mulţi nociceptori (senzori ai durerii). Aceşti senzori plasaţi în muşchi sunt mai puţin numeroşi şi repartizaţi în manieră discontinuă. Aceasta explică caracterul difuz al durerilor musculare. La nivel osos, majoritatea nociceptorilor sunt în maduvă şi periost (stratul subţire care înveleşte osul), unde formează o reţea regulată de aici durerile acute din timpul accidentelor sau fracturilor. În articulaţii, receptorii durerii sunt repartizaţi între capsula sinovială, ligament şi tendoane. Organele interne protejate de piele, muşchii şi oasele au mai puţine terminaţii nervoase. Mai mult, ele sunt dispersate, de unde greutatea de a localiza o colică la rinichi sau la vezica biliară. Viscerele cavitare (intestine, vezică) sunt mai inervate pentru că riscul de a intra în contact cu agenţii patogeni este mai mare. Organele masive (ficat, plămâni) nu posedă deloc sau foarte puţini nociceptori. Ele se pot deteriora sau suferi fără ca să ne dăm seama. Iar creierul nu are nici un senzor de durere, aceştia fiind plasaţi doar în învelişurile creierului sau în vasele sale de sânge.

3. De ce pisicile se tem de apă?

Aceasta este o idee greşită, ca şi aceeaşi că pisicuţele sunt înnebunite să mănânce peşte. Adicţia de un anumit tip de aliment sau aversiunea pentru apă depind de individ şi într-o măsură de rasă. O pisică tânară care are obiceiul de a se uda, nu va ezita ca la vârsta adultă să se plimbe printr-o ploaie torenţială. Pisicile din rasa Van Turcească (sau a lacului Van), care trăiesc încă în stare sălbatică sunt denumite pisici înotătoare datorită obiceiului de a face frecvent băi în lacul de unde se trage numele rasei (lacul Van din estul Turciei). De altfel, ca toate felinele, chiar şi pisicile acvafobe ştiu să înoate foarte bine.

Publicat în Pet Mania

Pe 27 septembrie 2021, se împlineşte 1 an de când Ionuţ Pucheanu a fost reales, pentru un al doilea mandat, primar al municipiului Galaţi. Cu această ocazie, edilul a oferit un interviu în exclusivitatea cotidianului nostru, în care răspunde la întrebările, nemulţumirile şi sesizările gălăţenilor.

Reporter: Lipsa locurilor de parcare reprezintă o mare problemă în Galaţi. Cetăţenii doresc demolarea bateriilor de garaje pentru că în locul lor se creează mai multe locuri de parcare şi se întreabă dacă lucrările în interiorul cartierelor au fost stopate. Ce ne puteţi spune despre aceste subiecte?

Ionuţ Pucheanu: Poate părea bizar, şi nu este neapărat o scuză, dar prezentarea unor situaţii, inclusiv din afara ţării, este relevantă, şi o să vă spun că nicăieri în lume nu cred că există, în nici un oraş, o administraţie locală care să fi putut asigura acelaşi număr de locuri de parcare pe câte maşini există în oraş. În problema garajelor, încercăm şi mergem mai departe cu campania de demolare şi de transformare a fostelor baterii de garaje în locuri de parcare. În urma unui număr de 10 garaje demolate apar minim 15-16 locuri de parcare, ceea ce înseamnă un minim de 50% în plus. Pentru regenerarea urbană din cartiere, în momentul de faţă, suntem în plină licitaţie. Am atribuit 2 din 4 loturi pentru lucrările în interioarele de cartier. Oamenii au spus, pe bune dreptate, că au dispărut lucrările din cartiere. Nu, nu au dispărut, ci suntem în perioada de licitaţie. Cel mai probabil, pe cele două loturi care s-au atribuit, până la sfârşitul toamnei acesteia se va vedea din nou mişcare în cartiere. Micro 19, 20, 21 şi Micro 38, 39, 40 sunt cele 2 loturi ce s-au atribuit. S-a reluat procedura de licitaţie pentru IC Frimu şi suntem în proces de evaluare, în momentul de faţă, pentru Ţiglina şi Mazepa 1 şi 2. Prin urmare, aşa cum am anunţat, 13 cartiere, pentru următorii 3 ani, vor beneficia de refacerea infrastructurii în interiorul cartierelor aşa cum am arătat că putem face. În urma tuturor investiţiilor acestora va mai rezulta un număr consistent de locuri de parcare ce vor fi scoase la licitaţie, aşa cum am început deja să facem.

Reporter: Despre lucrările pe axa Siderurgiştilor - 01 Decembrie 1918 ce ne puteţi spune? Str. Siderurgiştilor este aproape gata, dar mai departe? Se va permite în continuare parcarea "la bordură" pe arterele modernizate?

Ionuţ Pucheanu: Pe axa Siderurgiştilor, în spatele blocurilor se va interveni stânga-dreapta imediat. Sunt baterii de garaje şi în stânga şi în dreapta ce vor fi demolate pentru a crea locuri de parcare şi a degreva circulaţia. Pe Siderurgiştilor este vorba despre două benzi pe sens. Pe sectoarele de drum, care dacă au alveolă pentru parcare, pe zona aceasta se va putea parca. Pe celelalte sectoare de drum, unde nu există alveole, nu se va mai permite parcarea la bordură. Aşa s-a votat proiectul de către cetăţeni înainte de a-l scoate la licitaţie. În timpul proiectării, am făcut un focus grup pe facebook şi aşa s-a votat. Peste 70% dintre gălăţenii chestionaţi au spus că vor fluiditate în locul locurilor de parcare.

Reporter: Când se vor finaliza lucrările pe această axă?

Ionuţ Pucheanu: Până în piaţa Energiei putem spune că totul este finalizat. Mai sunt aspecte ce ţin de fineţuri - să le spunem aşa - dar putem spune în momentul de faţă că str. Siderurgiştilor este finalizată şi este traficată de către maşini şi mijloace de transport în comun, mai puţin tramvaie, care urmează, cel mai probabil, săptămâna viitoare să reintre în circulaţie. Celălalt sector, str. 01 decembrie 1918, sperăm ca până la sfârşitul toamnei să-l finalizăm, rămânând în lucru, până la jumătatea anului viitor, celelalte sectoare: Traian Vuia, Henri Coandă şi ultima bucată de Coşbuc pe care n-am deschis-o pentru lucrări încă tocmai pentru a nu da peste cap total traficul din Galaţi.

Reporter: Dacă am ajuns în acea zonă, rămâne patinoarul care arată jalnic...

Ionuţ Pucheanu: Patinoarul este predat către Compania Naţională de Investiţii (n.r. - CNI). Avem proiectul de transformare a patinoarului într-o sală polivalentă, cu 5.500 de locuri pe scaune, cu suprafeţe retractabile şi interschimbabile. Adică va putea fi folosit de la hochei, la baschet, tenis, volei, handbal şi absolut orice alt sport. E o investiţie ce depăşeşte 20 de milioane de euro. La ultima discuţie de săptămâna trecută pe care am avut-o cu doamna director de la CNI, am stabilit că trebuie să reactualizăm preţurile pentru a nu fi subbugetată. Cred că procedura de reactualizare va dura maxim o lună de zile, urmând ca într-un viitor extrem de apropiat să intrăm în linie dreaptă pentru că avem nevoie de hotărâre de guvern pentru că depăşeşte 10 milioane de euro ca obiectiv de investiţii. Ulterior se va lansa licitaţia. Să sperăm că undeva prin primăvara anului viitor, cel târziu vara anului viitor, acest obiectiv va avea constructor.

Reporter: Un alt obiectiv despre care gălăţenii spun că l-aţi uitat este parcul de la Selgros.

Ionuţ Pucheanu: Nu e uitat doar de mine, e uitat de absolut toţi. Atât cei dinaintea mea şi probabil şi de cei care urmează. Nu e uitat, dar pur şi simplu sunt atâtea de făcut încât - şi am să fiu extrem de onest şi de sincer cu dumneavoastră - dacă aş fi făcut eu un parc la ieşirea din Galaţi, cel mai probabil ar fi ţipat absolut toţi gălăţenii şi ar fi spus „măi prietene, ai terminat cu centrul, ai terminat cu celelalte zone mult mai împânzite de oameni?”. Da, probabil vom ajunge şi acolo, dar cu siguranţă nu mâine, ca să nu creăm o zonă de expectativă. Avem foarte multe de făcut, se lucrează pe extrem de multe zone. Urmează, cel mai probabil, următorul parc pe care eu mi l-am propus să fie modernizat. Cel de la Turnul de Televiziune. Acesta este un alt parc învechit, semi-lăsat in paragină. Avem zone întregi care urmează a fi refăcute, unde îmi doresc să putem face parcări subterane şi refacerea parcului de deasupra. Mă refer aici la parcarea si parcul de lângă spitalul de copii. Spitalul de copii mărindu-se acum cu zona de primiri urgenţe, cât şi cu zona de ambulatoriu... şi aşa ce nu ai unde să parchezi în momentul de faţă, dar după extindere! Prin urmare, e nevoie de a crea o zonă de parcare şi nu avem unde să ne ducem în sus, decât în pământ. Pe zona parcului de la Băcanie ne vom duce cu două etaje de parcare în pământ şi refacerea parcului de deasupra. Acelaşi lucru mi-l doresc şi la parcul din Ţiglina. Încă nu am scos proiectarea la licitaţie, în schimb am scos la licitaţie proiectarea pentru parcarea subterană şi piaţeta de aici din faţa Primăriei.

Reporter: În aceasta vară s-a deschis Aquapark-ul de la Plaja Dunărea. Care este bilanţul?

Ionuţ Pucheanu: Bilanţul financiar înca nu-l am. Îl aştept de la cei de la Gospodărire Urbană. Cel puţin în luna august au fost extrem de multe zile în care încasările s-au dus la 80.000 lei în condiţiile în care am deschis doar la jumătate din capacitate. Nu ne vom opri aici. Urmează o nouă serie de investiţii. A fost o formă de soft opening. Asta şi pentru a ne da seama şi noi de incovenienţele sau zonele pe care nu le-am acoperit. Şi am descoperit că avem nevoie de un număr mai mare de toalete, atât în zona piscinelor, cât şi în zona de plajă. Am descoperit că toată lumea se înghesuie lângă apă indiferent de faptul că cei care au plătit preţul integral puteau să stea în zona de plajă şi să se simtă exact ca la mare şi să poată intra în bazine ori de cate ori simt nevoia să se bălăcească. Toată lumea şi-a adus de pe plajă pufuri, şezlonguri, doar pentru a sta lângă piscină, lucru care ne îndeamnă să credem că e nevoie chiar în zona de plajă de o piscină pe care dorim să o construim până la începutul sezonului estival viitor şi nu în ultimul rand - şi cred că asta va fi ce mai mare provocare - să găsim soluţiile tehnice de acoperire a celor două bazine şi a toboganelor tocmai pentru a fi folosite şi pe timp de iarnă pentru a asigura un flux de 365 de zile, atât pentru angajaţi - să nu mai fie sezonieri, pentru că poţi găsi oameni foarte buni pe care să îi pierzi şi evident, şi cel mai important, în primul rând pentru cetăţenii acestui oraş care merită să aibă unde să se poată duce şi pe timp de iarnă.

Reporter: Situaţia cimitirelor este jalnică...

Ionuţ Pucheanu: Ştiu. Am şi eu tată pe care mă mai duc să-l vizitez. În schimb, eu aş vedea realitatea celor care vin. Vedeţi dvs. că dacă v-aţi pune în locul meu, aţi vedea lucrurile altfel. Dacă te opreşti în poarta cimitirului şi faci un tur de orizont, da, aşa este precum spuneţi dvs. Dacă intraţi mai în amănunt, o să vedeţi că vina e împărţită. Una la mână, administraţia cimitirelor cred că face cu mult mai bine. Fără doar şi poate. Au avut o problemă, în această vară, de personal, pentru că lumea nu mai vrea să muncească, pentru că nu mai sunt dispuşi să facă genul acesta de activităţi. A doua la mână, cei care au aceste locuri de veci concesionate şi care nu le îngrijesc. De asta vă spun că cele două realităţi puse la un loc duc la o privelişte absolut dezolantă.

Reporter: Oamenii au reclamat punctual, lispa locurilor de depozitare a gunoiului, lipsa apei şi faptul că nu s-a facut de foarte mulţi ani curat pe aleile dintre morminte.

Ionuţ Pucheanu: Credeţi-mă! Aici nu e adevărat! Încă o dată, cu tot respectul, sunt de acord cu o anumită realitate, dar să ducem lucrurile dincolo de limita unei realităţi pe care eu personal o cunosc...

Reporter: Pot să vă prezint zeci de poze trimise de cititori.

Ionuţ Pucheanu: Eu vă cred, dar o poză făcută la un anumit moment, nu reflectă realitatea generală. Eu dacă fac acum o poză pe Domnească, nu înseamnă că este o realitate generală, eu am un moment surprins. Aşa şi în cimitire. Se ridică gunoiul, există apă, poate nu peste tot şi poate trebuie să faci câteva zeci de metri pentru a umple bidoanele pentru a uda florile, dar că ani de zile nu s-a făcut nimic, aici vă contrazic. Nu sunteti singura care se duce la cimitire...

Reporter: Avem fotografii din toate cimitirele. Veţi vedea ce spun cititorii după ce vor citi acest interviu.

Ionuţ Pucheanu: Vegetaţia creşte mai ales după o ploaie, dar e mai uşor să arunci piatra către administraţie. Imaginaţi-vă ca fiecare, pe ăia doi metri pătraţi i-ar îngirji sau ar fi dispuşi să plătească acea sumă suplimentară atunci poate s-ar putea plăti salarii mai mari şi s-ar găsi oameni care să lucreze.

Reporter: Tarifele s-au mărit...

Ionuţ Pucheanu: Dar e vorba de concesiune. Ar trebui să faceţi o analiză pe tarifele la nivel naţional să vedem unde ne aflăm. Un exerciţiu jurnalistic, ca să zic aşa.

Reporter: Toate tarifele s-au mărit, nu doar cele pentru concesiune.

Ionuţ Pucheanu: Da. E adevărat...

Reporter: Să trecem la un alt subiect că la cel cu cimitirele suntem în total dezacord. Aveţi proiecte pe PNDL. Aţi declarat la un moment dat că nu vin banii, că e afectat puternic bugetul local. În ce stadiu sunteţi acum?

Ionuţ Pucheanu: Pe PNDL 2, cel care a început acum 5 ani de zile, din 6 proiecte pe care le-am avut, 5 am reuşit să le închidem. Mai avem unul singur neterminat, proiectul reprezentat de staţia de epurare din cartierul Cantemir unde este un mix de probleme: de la constructor, la soluţie tehnică de la proiectant, la plăţi de la guvern şi am ajuns în situaţia unei întârzieri foarte mari la acest proiect datorită faptului că atunci când s-au apucat de construit au văzut că realitatea din teren cu ceea ce era înscris pe schiţele din proiect era cu totul şi totul alta. A trebuit să se adapteze proiectul, ceea ce a însemnat o reproiectare, ceea ce a dus la o întârziere la execuţie, după care a venit blocajul. Am ieşit din blocajul financiar, însemnând că s-au reluat plăţile la un moment dat, iar acum suntem în situaţia în care din nou, datorită unei lacune de proiectare, am scos la licitaţie - şi cred că e a patra oara cand scoatem la licitaţie - deversarea pentru că nu a  fost prinsă în proiectul iniţial deversarea.

Reporter: Când vedeţi finalitatea problemelor pentru acest proiect?

Ionuţ Pucheanu: Daca reuşim, cel târziu luna viitoare, să atribuim proiectul. Cel probabil, până la sfârşitul anului să închidem şi acest proiect. Urmează PNDL 3, unde suntem pregătiţi să depunem 2 proiecte. Avem mult mai multe, dar nu cred că vom putea prinde bani pentru mai mult de 2 proiecte. Este vorba despre un proiect de apă şi canalizare şi un proiect pentru stradă. De fapt e unul singur pe care ni-l dorim, dar e spart in două. Proiectul are în vedere strada Coşbuc, de la Păpădie până la joncţiunea cu proiectul european şi anume patinoarul. Este un proiect care urcă până la 18 milioane de euro.

Reporter: Marii investitori nu au venit în Galaţi, perioada pandemiei ar fi fost prielnică să pregătiţi terenul pentru ei.

Ionuţ Pucheanu: Noi nu am avut nevoie de  perioadă de pregatire pentru că noi o facem în permanenţă. Să ştiţi că există un departament în primărie care nu face nimic altceva decât să trimită newsletter, scrisori, către ambasade, către fondurile de investiţii, către camerele de comerţ, către companii pe care le vedem că au intenţie de investiţie. Toţi sunt abordaţi.

Reporter: Ce le oferiţi?

Ionuţ Pucheanu: Absolut tot ce le oferă sau nimic mai puţin decât ce le ofera orice altă primărie din România. Cred ca li s-a indus cetăţenilor o falsă expectativă. Trebuie să înţeleagă cetăţenii că este vorba despre bani privaţi. Oamenii ăia investesc acolo unde găsesc ei de cuviinţă să investească. Nu vin pentru facilităţi. Ei au nevoie de conectivitate rutieră, lucru pe care noi nu-l avem. Şi dacă lumea se întreabă de ce s-au oprit la Brăila, păi de ce să mai facă încă 30 de km. Conectivitatea pe Dunăre o au şi la Brăila, dacă e să transporte rutier probabil vor tansporta în vest şi este vorba despre încă 30 sau 60 de km dus întors pe care nu îi mai fac. Forţă de muncă pot găsi şi de la Galaţi pe care pot să o ducă acolo. Oamenii trebuie să înceteze în a mai privi idilic lucurile. Să revină mai cu picioarele pe pământ. Este vorba de nişte calcule pe care nişte oameni cu extrem de multă experienţă în business şi cel mai probabil locul geografic unde ne aflăm nu-i avantajează. Cel puţin pentru moment. Dacă vom avea parte de viitoare conectivităţi rutiere, drumul expres, centura mare, centura mică şi, nu în ultimul rând, investiţiile ce se anunţă în zona portuară, aproape 100 milioane de euro şi evident podul peste Dunăre, cred că vor reprezenta motive consistente. Abia atunci cineva se va uita şi spre zona aceasta. Şi imi veţi spune: de ce totuşi investesc la Brăila? Pentru că Brăila are ceva mai mult teren decât are Galaţiul. Noi ne oprim la linia Siretului!

Reporter: Zona Liberă este pregătită să-i primească dacă vor veni?

Ionuţ Pucheanu: Zona Libera, da! Aici noi am greşit. Nu prea am bătut toba pentru toate investiţiile ce se realizează în Zona Liberă şi avem aproape lunar câte o companie mai mică sau mai mare care semnează din diferite domenii. Avem inclusiv o companie de minerit în zona criptomonedelor. Urmează a se construi o hală cu servere cu tot, care vor fi gazdele viitoarei zone de minerit pentru criptomenede. Urmează a se investi în Zona Liberă pentru ultimul lucru care lipsea, gazele. Avem proiectul, avem tot, şi urmeaza a se realiza aducţiunea pentru gaze. Eu cred că uşor, uşor, zona Clujului va deveni saturată.

Reporter: Noi am pierdut Parcul de Soft?

Ionuţ Pucheanu: Nu, nu l-am pierdut.

Reporter: Unde ar continua activitatea şi ce facilităţi erau în Parcul de Soft?

Ionuţ Pucheanu: Doar doi făceau software, restul făceau catering, birouri orice altceva.

Reporter: Nu este vina managementului că s-a ajuns în această situaţie?

Ionuţ Pucheanu: Prima vină nu e a managementului. Problema Galaţiului este că n-am fost în stare în ultimii 15 ani de zile să facem o facultate de calculatoare. Am avut-o, dar a fost contopită! Nici o companie mare de IT n-o să vină să investească în zona de IT fără o facultate care să-i dea pe bandă rulantă specialiştii.

Reporter: Aţi discutat cu universitatea?

Ionuţ Pucheanu: Da, am discutat. Aşa cum am discutat cu domnul rector Puiu Georgescu, în viitorul extrem de apropiat să se poată realiza acest deziderat. Uitaţi-vă, Clujul s-a dezvoltat extrem de mult în zona de IT şi în jurul universităţii. La fel şi la Iaşi. Exact aceeaşi structură, în jurul universităţii. Noi, în ultima perioadă, am început să excelăm foarte mult în zona facultăţii de medicină. De ce n-am avea şi o facultate de IT care să atragă tinerii din zonă şi care întradevăr să producă specialiştii de care Parcul de Soft şi toţi care ar putea să investească în zona aceasta să aibă de unde să-şi atragă specialiştii. Au venit companii. Avem companii mari din zona de soft şi de outsourcing: Avem la Modern, la ultimul etaj este unul dintre cele mai mare call center-uri pe care România îl are, cu aproape 1.000 de angajaţi, toţi tineri. Este o companie americană. Intel a venit la Galaţi, are sediul la Galaţi şi produce soft numai că, din păcate, lucrurile astea nu se prea spun pentru ca nu e pe negativ. Prin urmare, companiile mari şi-au creat propriile sedii în Galaţi. Pe zona de program TIC urmează să intrăm în parteneriat cu cei de la Danubius şi probabil şi cu Universitatea Dunărea de Jos pentru a transforma Palatul Gheorghiu, într-o zonă în care cei care vor să investească sau au idei pe digitalizare, pe software.
 
Reporter: Putem spune că va fi un nou Parc de Soft?

Ionuţ Pucheanu: Îi putem spune şi aşa, deşi va avea o titulatură care sună grandios şi pe care nu o pot spune acum.

Reporter: Bune şi rele în acest an de mandat?

Ionuţ Pucheanu: La rele, doar întârzieri mai mici sau mai mari în respectarea termenilor de execuţie a lucrărilor. În rest, cred că lucrurile au început să intre într-un ritm fără sincope şi pauze mari. Din punct de vedere financiar, nu stăm cel mai rău chiar dacă acum ne aflăm într-un impas de cash flow. Cel mai probabil, până la sfârşitul lunii se va rezolva. Încasările de la cetăţeni sunt peste aşteptările noastre. Ca să fiu sincer cu dvs., eu n-aş avea de ce să mă plâng. Expectativa cetăţenilor care au spus că „uite, domnule, a spus că face şi uite că a trecut un an şi nu s-a făcut” le readuc aminte că aceleaşi discuţii le-am avut şi acum 4 ani de zile. Lucrurile promise nu se pot întâmpla a doua zi. Ele au nevoie de o perioadă, şi o mai descriu încă o dată: de proiectare, de licitaţie, de găsirea unui constructor, lucuri care pot dura 1 an, 1 an şi jumătate până să te apuci de treaba. De asta un mandat are 4 ani de zile şi nu 1 an sau 6 luni de zile. Tocmai pentru a putea să-ţi duci la bun sfârşit tot sau în parte din ce ai promis.

Publicat în Știrea zilei