O asistentă medicală este investigată de poliţia germană după ce a injectat şase persoane cu soluţie salină în locul vaccinului anti-COVID-19 pentru a ascunde în acest mod că a spart din greşeală un flacon de vaccin Pfizer-BioNTech, relatează duminică AFP.
Autorităţile le-au cerut celor circa 200 de persoane vaccinate miercuri la un centru de vaccinare al Crucii Roşii germane din landul Saxonia Inferioară să se prezinte de urgenţă pentru teste de anticorpi, pentru a identifica cele şase persoane cărora li s-a injectat numai soluţie salină.
Vaccinul Pfizer-BioNTech trebuie diluat cu soluţie salină înainte de a fi administrat. Dar respectiva asistentă a scăpat şi a spart din greşeală un flacon de vaccin. Mai târziu, ea a mărturisit acest lucru unui coleg, care a dat alarma. ''Femeia a declarat că motivul gestului ei a fost să evite informarea cuiva despre fiola scăpată'', afirmă poliţia.
În urma acestui incident, autorităţile locale au introdus regula celor ''patru ochi'' pentru a se asigura că în centrul de vaccinare nu se întâmplă ca o persoană să fie singură în timp ce manipulează flacoanele de vaccin.
Şi în Franţa, 140 de persoane venite marţi la vaccinare într-un centru din nord-estul ţării au primit din greşeală o injecţie cu soluţie salină în locul serului Pfizer-BioNTech.
Astfel, un număr de 140 de pacienţi care au venit să fie vaccinaţi împotriva COVID-19 marţi într-un centru de vaccinare din nord-estul Franţei au primit din greşeală o injecţie cu ser fiziologic în locul unei doze de Pfizer-BioNTech, incidentul neavând consecinţe asupra sănătăţii lor, relatează AFP.
''Marţi după-amiază, 140 de persoane au primit o injecţie numai cu ser fiziologic'' în centrul de vaccinare din Epernay, a indicat Centrul medical universitar (CHU) din Reims (nord-est).
Această injecţie ''nu are consecinţe pentru sănătate, cu toate acestea, cursul vaccinării rămâne incomplet'', a explicat CHU într-un comunicat difuzat sâmbătă.
Miercuri dimineaţă, ''imediat după descoperirea incidentului (...) s-a efectuat o analiză a cauzelor care au condus la această eroare'' şi ''un cadru sanitar a fost însărcinat să consolideze procedurile de siguranţă preexistente'', a indicat CHU, fără a da mai multe detalii asupra naturii acestei erori. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

Starea de lockdown în Germania va fi prelungită până la 31 ianuarie, cu reglementări mai stricte, au convenit, marţi seara, cancelarul german Angela Merkel şi preşedinţii celor 16 landuri, relatează dpa şi AFP.
Şcolile, precum şi majoritatea magazinelor nealimentare, barurile, restaurantele, insitituţiile culturale, sportive şi de agrement vor rămâne închise până la această dată.
''De asemenea, le cerem tuturor cetăţenilor să limiteze contactele la minimum'' pentru a combate pandemia, a declarat cancelarul, în cadrul unei conferinţe de presă, după o reuniune cu cei 16 preşedinţi ai landurilor federale.
De acum, întrunirile private cu o altă persoană sunt permise numai în afara propriei locuinţe, comparativ cu cinci din alte gospodării, cum era prevăzut până acum.
Restricţiile de călătorie pe o rază de 15 kilometri de la domiciliu vor fi puse în aplicare în districtele în care incidenţa virală depăşeşte cele 200 de noi cazuri de infecţii la 100.000 de locuitori.
În prezent, aceasta vizează aproximativ 10 milioane de oameni, în special în estul ţării, Saxonia, Turingia, dar şi în Bavaria, afectate semnificativ de al doilea val al epidemiei.
"Ne aflăm astăzi în situaţii limită în unele spitale, ceea ce ne-a determinat încă o dată să adoptăm aceste decizii", a explicat cancelarul Angela Merkel. Ea a justificat, de asemenea, aceste noi măsuri prin creşterea cazurilor de infectare cu noua tulpină a coronavirusului identificată în Marea Britanie, posibil mai contagioasă.
''Măsurile pe care le-am decis sunt drastice. (...) sunt mai dure'', a admis cancelarul german, vorbind despre o ''cursă contracronometru''.
''Ştim că, prin vaccinurile disponibile acum, există o perspectivă pentru normalizarea vieţii noastre de zi cu zi'', a spus de asemenea cancelarul german.
Germania a înregistrat marţi 1.787.410 cazuri oficiale declarate de COVID -19 de la începutul epidemiei, cu 11.897 de cazuri noi declarate oficial în ultimele 24 de ore. Numărul deceselor, 944 fiind declarate numai marţi, a ajuns la un total de 35.518, potrivit institutului de sănătate publică Robert Koch. (Sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

De mai bine de 60 de ani, savanţii îşi doresc o sursă de energie curată, inepuizabilă sub formă de fuziune nucleară. Datorită efortului echipei de cercetători de la Institutul Max Planck de Fizica Plasmei, savanţii cred că acestă dorinţă va deveni realitate, în scurt timp.

După mai mult de 1,1 milioane de ore de lucru, Institutul a finalizat cea mai mare maşină de fuziune nucleară din lume, numit stellarator. Savanţii au denumit constucţia, cu o mărime de 16 metri, W7-X. După mai mult de un an de experimente, inginerii, în sfârşit, sunt gata să pornească pentru prima dată maşina care a costat 1,1 miliarde de dolari, lucru care se va întâmpla mai devreme de finalul acestei luni. 

 

Calul negru al reactoarelor nucleare

 

Cunoscut în fizica plasmei drept “calul negru” al fuziunii nucleare, stellarator este nemaipomenit de greu de a fi construit. 

Cheia către un reactor nuclear de succes, de orice fel, este de a genera, limita şi controla o picătură de substanţă super-încălzită numită plasmă – un gaz ce se încălzeşte la mai mult de 100 de milioane de grade C. La această temperatură enormă, electronii sunt smulşi de pe atomii lor, formând ionii. În aceste condiţii extreme, forţele de respingere, care în mod normal fac ionii să ricoşeze unii de alţii, sunt înfrânte. În consecinţă, ionii fuzionează, generând energie în proces, şi astfel are loc fuziunea nucleară.

Până acum, savanţii au creat dispozitive numite Tokamak, care au funcţionat cel mai mult 7 minute, ceea ce face ca pulsul de plasmă să consume mai multă energie decât degajă. Destinaţia W7-X este să reuşească să controleze plasma pentru cel puţin 30 de minute, fapt care va fi o inovaţie. Ca amănunt, Tokamak-ul francez a înregistrat un record de 6 minute şi 30 secunde. 

Dacă W7-X reuşeşte, ar putea transforma complet comunitatea fuziunii nucleare şi stellaratoarele vor dobândi recunoaşterea mondială. „Lumea aşteptă să vadă dacă noi vom reuşi să prelungim timpul în care plasma e sub control şi după aceea să menţinem acest control suficient de mult pentru un puls de plasmă care să degaje mai multă energie decât consumă", afirmă David Gates, şeful laboratorului de fizică pentru stellarator de la Princeton Plasma Physics Laboratory.

Publicat în Mozaic

Pe măsură ce trupele sovietice înaintau spre Germania nazistă, imediat după debarcarea aliată din Normandia, era evident că cel de-al Doilea Război Mondial se apropia de sfârşit. Pentru că apărarea germană dădea semne de slăbiciune în faţa acestor forţe, Hitler a încercat să recurgă la un ultim mijloc de sfidare: temuta rachetă V-2, o armă perfidă.

Pe 6 septembrie 1944, prima rachetă de luptă V-2 a lovit Parisul. Două nopţi mai târziu, pe 8 septembrie 1944, o a doua a lovit periferiile Londrei. Era începutul a şase luni de teroare şi distrugeri. Racheta avea o rază de acţiune de 400 de kilometri şi se deplasa cu viteză supersonică. Distrugerile pe care le provoca această armă îngrozitoare erau imense. În plus, nu exista niciun semnal care să dea de ştire celor de la sol că urmează să cadă un V-2. Germanii au folosit 4.000 de astfel de rachete pentru a bombarda Londra şi Parisul. Singurul avantaj ce le rămasese aliaţilor a fost faptul că ritmul de producere al acestora nu era unul foarte rapid, iar combustibilii erau deja o mare problemă pentru germani, din cauza blocadei aliate.

Aliaţii au avut norocul să intre în posesia unor informaţii-cheie despre aceste rachete dezvoltate de nazişti, prin intermediul unui Wasserfall care a deviat de la traseu după lansarea sa de la baza Peenemünde, pe 13 iunie 1944. Racheta a explodat şi resturile acesteia s-au prăbuşit în regiunea Kalmar, pe coasta suedeză. Au fost recuperate rapid şi trimise în Anglia pentru expertize.

Până în 1945, aproximativ 900 de rachete au fost asamblate în fiecare lună, în principal de persoane deportate, forţate să lucreze pâna la capătul puterilor în condiţii inumane. Odată asamblate, rachetele erau transportate cu trenul în locaţii secrete. Atunci când era nevoie de ele, urmau să fie remorcate către o platformă de lansare mobilă, un trailer hidraulic (meillerwagen) capabil să le ridice în poziţie verticală. Operaţiunea de lansare dura între 4 şi 6 ore.

După ce Peenemünde a fost bombardată de forţele aliate în acelaşi an, mişcarea de rezistenţă poloneză a anunţat că naziştii au deschis o nouă bază la Blinza, în estul Poloniei, unde testele cu racheta V-2 au continuat. Ori de câte ori avea loc o lansare, mişcarea de rezistenţă poloneză avea oameni care se duceau imediat în zona de impact pentru a recupera resturi din racheta V-2. Încercările lor erau zădărnicite însă de trupele germane înarmate care ajungeau întotdeauna primele, curăţau zona şi recuperau resturile pentru expertiză.

La începutul anului 1945, armata germană, epuizată de atacurile aliate, începuse deja să se retragă mult spre interiorul continentului, astfel că lansatoarele mobile ale rachetelor V-2 nu se mai aflau deja în raza de acţiune necesară pentru atacurile asupra Londrei şi Parisului. Ultima rachetă V-2 îndreptată spre pământ englez a căzut în regiunea Kent pe 27 martie 1945.

Rapoarte oficiale au arătat ulterior că peste 1.150 de rachete au căzut pe tot teritoriul englez, dintre care jumătate au atins ţinte din zona Londrei. Potrivit unui raport oficial din 1948, 2.500 de oameni au murit în urma acestor bombardamente, iar rapoartele germane, la rândul lor, au arătat că din cele 1.359 de rachete lansate asupra Londrei, doar 169 au deviat de la traseu. În alte condiţii, acesta putea fi considerat un record ingineresc extraordinar.

 

Omul din spatele rachetei

 

Cel care avea să ajute Statele Unite ale Americii să-şi îmbunătăţească programul spaţial în perioada Războiului Rece şi să trimită primul om pe Lună a fost de fapt unul dintre inamicii Aliaţilor, omul din spatele rachetelor V-2: Wernher von Braun. Rachetele proiectate de von Braun pentru nazişti şi-au câştigat o reputaţie mondială, fiind temute şi dispreţuite, saturate cu explozibil şi folosite împotriva ţintelor civile. După război, Statele Unite şi Uniunea Sovietică au profitat de pe urma cercetărilor sale. Rachetele urmau să fie folosite pentru a trimite animale în spaţiu ca parte a unor experimente ştiinţifice.

Cea mai importantă victorie a americanilor în cursa împotriva ruşilor a fost capturarea, cu ajutorul indicaţiilor lui von Braun, a vastului complex subteran de la Nordhausen, unde erau ascunse cele mai multe rachete V-2. Acestea au fost ridicate de către aliaţi, care erau uimiţi de ceea ce descopereau sub molozul prăbuşirii celui de-al Treilea Reich: rachete de luptă supersonice, tehnologie de ultimă generaţie, arme biologice, aparate de zbor revoluţionare. Generalul american Knerr avea să scrie despre aceste lucruri, afirmând că tot ceea ce găseau le demonstra americanilor că, din punct de vedere tehnologic, erau cu mulţi ani în urma germanilor şi că toate aceste descoperiri trebuiau să fie folosite pentru a umple golurile din multe domenii de cercetare.

După capitularea Germaniei, Von Braun a fost ţinut la un centru de detenţie american pentru interogatorii suplimentare, fiind apoi cooptat de către Statele Unite (unii cercetători spun chiar că acesta şi-a oferit singur colaborarea) pentru a-şi putea continua munca. Ulterior, von Braun a afirmat că „Am spus că voi încerca să fiu un loial cetăţean american”.

În data de 18 noiembrie 1945, primul grup de germani a ajuns în Statele Unite ale Americii. Din grup făceau parte aproape toţi specialiştii responsabili de controlul şi ghidarea rachetei V-2, cărora le fuseseră oferite contracte de muncă în America.

 

Cursa pentru tehnologia nazistă

 

Uniunea Sovietică a manifestat acelaşi interes ca şi SUA pentru capturarea de personal german şi de tehnologie nazistă, în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial. „Batalioane de pradă” sovietice au bătut Germania în lung şi-n lat în căutarea echipamentelor industriale şi a materiilor prime. Atunci când trupele sovietice au capturat, în mai 1945, uzina nazistă de la Peenemünde, producătoare de rachete, au fost demoralizaţi de faptul că Aliaţii capturaseră tot personalul şi reuşiseră să adune toată tehnologia din incinta ei. Totuşi, în urma unei succesiuni rapide de evenimente, sovieticii au reuşit să descopere o bază pentru testarea motoarelor de propulsie a rachetelor de la Lehesten şi ultimul cartier general al lui Wernher von Braun de la Bleicherode.

Eforturile pentru capturarea componentelor de rachetă şi a altor echipamente au avut un succes considerabil. Au fost iniţiate atât programe pentru testarea şi replicarea componentelor cheie cât şi pentru realizarea unei documentaţii riguroase cu privire la tehnologia din spatele rachetelor germane. Aproximativ 4.000 de persoane implicate în programul nazist de dezvoltare a rachetelor au fost capturate. Aceşti specialişti le-au oferit ruşilor un ajutor nepreţuit la reconstruirea şi îmbunătăţirea rachetei V-2. La începutul anului 1947, tot personalul german şi tehnologia capturate fuseseră transferate din Germania în locaţii din Uniunea Sovietică. La 30 octombrie 1947, Uniunea Sovietică avea să lanseze, de la baza din Kapustin Yar, prima sa rachetă V-2. Denumirea desemnată: R-1. A realizat un zbor pe o distanţă de aproximativ 297 de kilometri înainte să lovească cu precizie ţinta.

Astfel a început cursa tehnologică şi, implicit, cursa spaţială dintre SUA şi URSS, care aveau să lanseze multe alte rachete V-2 capturate. O parte dintre ele aveau să transporte la bordul lor animale, fiind precursorii zborurilor spaţiale cu echipaj uman. Limitele fiziologice ale călătoriei în spaţiu au fost stabilite cu ajutorul acestora, iar testele efectuate au pus bazele unui nou domeniu, cel al medicinei spaţiale.

În cartea sa despre perioada de pionierat a producerii rachetelor, autorul Chris Gainor afirma că „era spaţială este de neconceput fără contribuţia extraordinară a lui Wernher von Braun. Destinul său a fost să supravieţuiască celei mai întunecate perioade a secolului douăzeci pentru a face posibilă cea mai măreaţă realizare a sa.” 

Publicat în Mozaic

Privatizarea a 14 aeroporturi regionale din Grecia a fost finalizată în mod oficial, după ce Guvernul de la Atena a aprobat săptămâna trecută tranzacţia iar decizia a fost publicată marţi în monitorul oficial, transmite AFP. Aceasta este prima operaţiune de privatizare finalizată de Guvernul Tsipras

Cele 14 aeroporturi regionale sunt cele din Thessaloniki, Kerkyra, Chania, Kefalonia, Zakynthos, Aktio, Kavala, Rhodes, Kos, Samos, Mytilene, Myconos, Santorini şi Skiathos.

Vânzarea celor 14 aeroporturi regionale către consorţiul german Fraport-Slentel pentru suma de 1,23 miliarde de euro, care a fost aprobată deja de precedentul Guvern grec, a fost îngheţată însă după victoria lui Alexis Tsipras la alegerile din luna ianuarie. Iniţial, Guvernul lui Tsipras dorea să modifice unele condiţii din acordul de privatizare însă pe baza contractului publicat în mod oficial nu a fost introdusă niciun fel de modificare faţă de contractul iniţial. Aceasta este prima operaţiune de privatizare finalizată de Guvernul Tsipras, scrie Agerpres.

Conform memorandumului semnat de autorităţile de la Atena cu creditorii internaţionali, Grecia va trebui să privatizeze rapid porturile, aeroporturile regionale şi operatorul reţelei energetice a ţării - ADMIE. Conform memorandumului de 29 de pagini, câştigurile din privatizare, excluzând acţiunile băncilor, sunt estimate la 6,4 miliarde de euro în perioada 2015 - 2017.

Miniştrii de Finanţe din zona euro (Eurogrup) ar urma să se întâlnească vineri pentru a aproba cel de-al treilea program de asistenţă financiară acordat Greciei, în valoare de 85 de miliarde de euro (93,79 miliarde de dolari). 

Publicat în Mapamond
Marți, 18 August 2015 12:00

Locuri de muncă în Germania

EURES România dispune de 85 de posturi pentru muncitorii calificaţi în diverse meserii, care doresc să lucreze în Germania, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Sighişoara în luna octombrie 2015, anunţă directorul AJOFM Galaţi, Cezar Năstase. Angajatori germani reprezentaţi de compania Unique Personalservice GmbH oferă locuri de muncă pentru următoarele meserii: operator stivuitor (15 posturi), comisionar (15 posturi), hamal (10 posturi), muncitor în metalurgie (9 posturi), electrician (6 posturi), mecanic auto (5 posturi), sudor MIG-MAG (5 posturi), mecanic instalaţii (5 posturi), operator CNC (3 posturi), instalator/montator instalaţii de gaz (3 posturi), lucrător în depozit (3 posturi), mecanic utilaje prelucrarea maselor plastice şi a cauciucului (2 posturi), sculer (2 posturi), zugrav – vopsitor (2 posturi). Pentru ocuparea posturilor vacante sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu, permis de conducere categoria B, precum şi cunoştinţe bune de limba germană. Salariul oferit este de 8,80 – 12,80 euro brut/oră, conform contractelor colective de muncă în respectivele domenii de activitate, iar durata contractelor de muncă este pe o perioadă nedeterminată. Angajatorii oferă sprijin în vederea găsirii unei locuinţe.

Persoanele cu domiciliul în judeţul Galaţi, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul AJOFM Galaţi pentru a fi înregistrate în baza de date pentru muncă în străinătate şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie.

Publicat în Economie

Germania, ţară care a avut o atitudine dură faţă de Grecia, a profitat puternic de pe urma crizei economice şi financiare din Grecia, relevă un studiu realizat de Institutul Leibnitz de cercetări economice, citat de AFP.

Potrivit calculelor institutului menţionat, Germania a putut realiza, de la începutul crizei elene, în 2010, economii bugetare de aproximativ 100 miliarde de euro, ceea ce înseamnă mai mult de 3% din Produsul Intern Brut al ţării.

„Aceste economii depăşesc costurile generate de criză şi aceasta chiar dacă Grecia nu-şi rambursează în întregime datoria”, scriu economiştii de la Institutul Leibnitz. „Germania a profitat deci, în toate cazurile, de criza din Grecia”, adaugă experţii.

Germania a adoptat un ton foarte ferm în criza greacă, insistând asupra măsurilor de austeritate în pofida asfixierii economiei elene. Ea a fost acuzată de unii economişti şi responsabili politici de a-şi fi impus 'diktatul' la negocierile dintre Grecia şi creditorii săi internaţionali ce au loc de la mijlocul lunii iulie în vederea unui al treilea program de asistenţă financiară, notează AFP.

De asemenea, Berlinul s-a opus vehement ştergerii parţiale a datoriei Greciei, în timp ce majoritatea economiştilor şi unele instituţii financiare internaţionale precum FMI au estimat că statul elen are nevoie de o diminuare a poverii datoriei. 

Publicat în Mapamond
Miercuri, 10 Iunie 2015 00:00

Mulţi paşi mici spre o lume mai bună

Cine a aşteptat şapte minuni de la cele mai industrializate şapte state ale lumii se va declara dezamăgit. Cine n-a aşteptat nimic de la summitul G7, a avut ceva de învăţat.

Există o tendinţă în Germania de a vrea să ştii totul şi de a evalua lucrurile în avans. Mai ales jurnaliştii germani se grăbesc să judece un eveniment încă înainte ca acesta să aibă loc. Summitul G7 a reprezentat un exemplu în acest sens. Reuniunea ar fi fost prea scumpă, prea ineficientă, organizată prost, situată în afara societăţii civile, îndepărtată de cetăţeni; în fine, argumentul major - fără Putin şi fără Rusia lui discuţiile ar fi fost fără sens. Cam pe această linie s-au plasat majoritatea relatărilor despre summitul de la castelul Elmau din Germania.

Cu toate acestea, realitatea i-a surprins pe observatori. Reuniunea s-a soldat cu rezultate concrete, care vor putea fi evaluate ulterior. În politica privind dezvoltarea există noi impulsuri, acorduri şi măsuri convenite: sprijin pentru fonduri de susţinere a protecţiei angajaţilor în ţările emergente.

 

Ajutorul poate să fie şi interesat

 

Combaterea sărăciei şi politica socială globală nu sunt doar expresia iubirii de oameni, ele pot servi şi unor interese proprii. Prin urmare, este în interesul tututor ca ţările musulmane emergente şi în curs de dezvoltare să fie stabilizate din punct de vedere social, pentru a nu mai oferi şanse islamismului. În plus, din ţări stabile cu baze economice solide nu mai vrea să plece nimeni în străinătate. Cine vorbeşte despre valori, trebuie să îşi facă publice şi interesele. Iar cine îşi reprezintă interesele, trebuie să o facă cu ajutorul unor principii şi valori.

Statele G7 au adoptat o linie comună şi în ceea ce priveşte protecţia climei. În parte, ele doar au repetat ceea ce se convenise deja anterior. Cele 7 state şi-au asumat însă şi anularea dependenţei economiei lor de carburanţi fosili încă în acest secol - un obiectiv nou din punct de vedere calitativ. Deja la sfârşitul anului, dacă la Paris se va redacta un nou tratat climatic, se va testa adevărata disponibilitate a celor şapte de a-şi implementa obligaţiile climatice asumate.

Toate acestea sunt promisiuni care trebuie puse în practică. Sunt schimbări de ordin politic de care vom auzi în curând, dacă cineva chiar vrea să le aplice. Dar, în primul rând, este vorba de rezultate. Cele şapte ţări industrializate au adoptat o poziţie comună şi faţă de Rusia şi politica de vecinătate agresivă a acestui stat. De la UE se aşteaptă să extindă la sfârşitul lui iunie sancţiunile impuse Rusiei.

 

Bătrânul Continent a decis agenda G7

 

Europa a dominat acest summit cum rar a mai făcut-o înainte. Doar o privire pe lista de participanţi arată cât de important este punctul de vedere al bătrânului continent: din nouă participanţi, şase reprezintă un stat membru al UE sau o instituţie comunitară. Multe teme europene s-au aflat pe agendă: criza datoriilor din zona euro, soarta Greciei, conflictul din estul Ucrainei, valul de refugiaţi din Marea Mediterană. Ultima a fost o temă care a interesat mai mult SUA, din considerente geostrategice, şi mai puţin pe celelalte două ţări non-europene - Canada şi Japonia.

Publicat în Mapamond