O gândire greşită, care a luat tot mai multă amploare în ultimele luni: dacă mie mi-e bine, ce mă interesează de ceilalţi? Cam aşa aş sintetiza situaţia privind vaccinarea în ţara noastră.
Avem următorul context: suntem la coada Europei, departe de ţările vest europene care au ajuns la o rată de vaccinare de peste 60%. Şi vedem consecinţele. În vreme ce în alte state sistemul de sănătate nu este pus sub presiune, iar numărul de infectări şi decese este redus, în România situaţia stă fix invers.
Cifrele vorbesc de la sine. România, potrivit datelor Worldometer, se afla duminică, 10 octombrie, pe locul 4 în privinţa numărului de noi decese din cauza Covid-19 şi pe locul 8 la numărul de noi cazuri de infectare cu Covid-19. De precizat că vorbim de testarea din weekend, atunci când cifrele în ţara noastră sunt mai reduse.
Diferenţa dintre România şi o ţară în care rata de vaccinare a depăşit 60% este evidentă. În ţările cu o rată ridicată a vaccinării oamenii nu fac forme grave, nu aglomerează sălile de terapie intensivă, iar măsurile sunt relaxate. La noi, situaţia e fix invers - cei nevaccinaţi reprezintă cea mai mare proporţie a celor care se infectează sau pierd lupta cu virusul.
Recent am citit un articol al Brand Architects – Boutique of strategy (http://addictive-strategy.com/si-totusi-de-ce-nu-ne-vaccinam/), care face o serie de corelaţii extrem de interesante între rata de vaccinare şi o serie de indicatori, printre care PIB per capita, investiţia per capita în sănătate.
Datele sunt extrem de clare, chiar şi pentru un ochi neavizat în tainele statisticii. Din corelaţia cu PIB per capita, rezultă faptul că, cu cât o ţară este mai săracă, cu atât refuză mai mult vaccinarea. România intră într-o categorie în care se mai află Moldova, Bulgaria sau Ucraina.
În privinţa corelaţiei cu investiţiile din sănătate vedem că România este, din nou, în subsolul clasamentului. Autorul articolului pune un verdict crunt: ţările cu un procentaj redus de vaccinare au un sistem feudal de sănătate, cu investiţii extrem de reduse! Din nou, suntem în aceeaşi categorie cu Bulgaria, Ucraina şi Moldova, la o distanţă mare de Polonia, Cehia sau Ungaria (cu investiţii de 4-6 ori mai mari în sănătate) şi la ani lumină faţă de ţări precum Germania, Austria sau Olanda (cu investiţii de 8 – 12 ori mai mari în sănătate).
Pe lângă aceste corelaţii făcute în articol, eu aş mai adăuga şi încrederea în autorităţi. Din păcate, în vreme ce alte state au acţionat precis, în baza unei strategii concrete, în România s-a acţionat haotic. Oamenii nu au înţeles nimic din măsurile Guvernului. Mai grav este faptul că reprezentanţi ai statului s-au culcat pe o ureche în privinţa pandemiei şi ne spuneau la începutul verii (când abia depăşeam 5 milioane de persoane vaccinate măcar cu o doză) că am învins pandemia sau că pandemia e pusă pe pauză. Nu te poţi aştepta ca oamenii să se vaccineze atunci când tu, instituţie a statului, reprezentant al autorităţilor, le spui că totul e în regulă, că greul a trecut.
Comunicarea joacă un rol cheie în ceea ce priveşte pandemia şi mai ales vaccinarea. Când anti-vacciniştii comunică mai bine şi mai intens decât specialiştii în sănătate şi chiar autorităţile statului, atunci este extrem de complicat.
Anul trecut ne rugam cu toţii să apară vaccinul pentru a pune capăt pandemiei. Acum, avem mai multe tipuri de vaccin, însă doar puţin peste 30% din populaţie s-a vaccinat. Eu m-am vaccinat imediat ce a fost posibil, de aceea e un lucru pe care cu greu îl înţeleg. Ar trebui să conteze mai mult vocea specialiştilor, a epidemiologilor, decât vocea unor indivizi care aruncă în public lozinci pline de ură faţă de vaccin.
Totuşi, fiecare român trebuie să înţeleagă faptul că vaccinul este singura noastră arma în faţa acestui virus. Aşa ne putem proteja, putem evita să ajungem în spital în stare gravă.

Publicat în Politica

În ultimele luni, scena politică din România a fost dominată de campania electorală a candidaţilor la şefia PNL, Florin Cîţu şi Ludovic Orban. În weekendul trecut s-a desfăşurat alegerile liberalilor, iar începând de săptămâna aceasta, premierul Florin Cîţu ar trebui să se axeze pe problemele ţării care se zbate în criză economică şi sanitară.
„Toată campania pentru alegerile parlamentare, cei din PNL ne-au bombardat cu mesajul "pentru revenirea la normalitate". Ce însemna această normalitate? Nu ştie nimeni! Sper doar ca ea să nu fi însemnat ce vedem azi: scumpiri, haos, interese politice. După Congresul PNL este cazul ca "revenirea la normalitate" să fie pusă în practică, pentru că ultimele luni numai normale nu au fost.
Revenirea la normalitate trebuie să însemne revenirea la problemele reale ale românilor, la agenda cetăţenilor. Ce presupune acest lucru?
1) Identificarea de soluţii pentru facturile uriaşe din energie;
2) Găsirea de soluţii pentru a aplana scumpirile la alimente şi produse de bază;
3) Măsuri concrete pentru mediul de afaceri, grav afectat de pandemie;
4) Soluţii, nu vorbe, pentru criza COVID-19 - locuri suficiente în spitale pentru cetăţenii care devin pacienţi cu COVID-19 sau alte afecţiuni ignorate în criza sanitară care nu se mai termină!
Acestea ar fi doar o parte dintre punctele aflate pe agenda românilor. Ele contează cu adevărat! După 3 luni de zile în care au fost preocupaţi mai mult să îşi dea în cap unii altora a venit vremea să guverneze şi pentru români! Să termine cu toate crizele artificiale generate şi să se apuce de guvernare”, a opinat preşedintele Consiliului Naţional al ALDE, Cristian Dima.

Publicat în Politica

Se miră cineva că prețul la energie a crescut? Sincer, nu prea ar trebui. Liberalizarea prețului la energie era semnalul clar că lucrurile vor lua o turnură nefastă pentru români. Prin această liberalizare s-au introdus în circuitul energiei de la producător la consumator niște hoarde de, hai să le spunem, samsari. E vorba despre intermediarii care vin și dau facturile mărite românilor.
Prin liberalizarea prețului la energie, statul român și-a dat singur palme. Și a dat până i-a adus pe români la disperare. ANRE și toți responsabilii din Guvern în ceea ce privește procesul de liberalizare sunt principalii vinovați pentru situația în care am ajuns azi. Ei ar fi trebuit să stabilească întreaga procedură de liberalizare. Doar că, în stilul tipic românesc, s-au culcat pe o ureche.
În acest moment, statul român produce 75% din energia electrică tranzacționată zilnic. Aproximativ 27% energie hidro, în jur de 23% nuclear, iar restul cărbune și gaz. Dacă e să avem aceste lucruri în vedere, ajungem la următoarea concluzie: apa e gratis, fisiunea nucleară e un proces care se realizează ca acum 30 se ani (deci nu presupune bani de cercetare sau alte costuri în plus), iar cărbunele, din câte știu eu, nu s-a scumpit semnificativ.
În aceste condiții, de unde facturile dublate, triplate sau cine știe de câte ori mai mari? Răspunsul e simplu și revin la samsarii de care vorbeam la început. Energia electrică trece din mainile inginerilor care o produc în mâinile intermediarilor, cei care joacă prețurile cum vor și cărora nu le pasă de români, pentru că sunt mai preocupați de propriul lor profit.
Peste costurile pe care le stabilesc acești intermediari vin și distribuitorii mari din România, care adaugă și ei partea lor de profit. Asta pentru că pot și pentru că au monopol pe rețeaua electrică ce ajunge în casele românilor.
Ironia face că, atât statul român, cât și cetățenii și IMM-urile ajung să plătească prețuri exorbitante pentru energia electrică doar pentru că o lasă în mâinile acestor samsari energetici, dar o lasă în mod legal!!! Pentru că așa e legea!
În nici 10 ani, traseul energiei de la producător la consumatorul final s-a schimbat extraordinar de mult. Dacă în urmă cu 10 ani traseul era Producător – Transportator – Distribuitor - Consumator Final, acum pe acest traseu au intervenit și alții, iar traseul arată astfel: Producător – Transportator – Burs㠖 Broker - Certificate CO2 – Distribuitor -Trader Energie - Consumator Final. Fiecare dintre cei care au intervenit pe traseu își ia birul.
Soluția ar trebui să fie un pachet de măsuri care să îi protejeze în mod real pe români, dar și pe reprezentanții IMM-urilor, care riscă să ajungă în faliment. Soluția subvențiilor către populație e una pe termen scurt, care nu face decât să pună presiune pe buget, pentru că Guvernul scoate bani din bugetul țării spre a compensa lăcomia intermediarilor. Măsurile adoptate trebuie să fie unele legislative, care să protejeze consumatorul vulnerabil, dar care să pună la punct și obligațiile fiecărui intermediar în traseul energiei de la producător la consumatorul final.

Publicat în Politica

Potrivit datelor APIA, primii cei mai mari 20 de proprietari de terenuri din România deţin în total o suprafaţă de 248.683 de hectare (circa 2,5% din suprafaţa arabilă totală a României), adică cât un judeţ întreg. Cei mai mari proprietari de terenuri arabile sunt arabii (compania Al Dahra), care deţin ferma Agricost din Brăila, care au concesionate 57.000 de hectare de teren agricol, adică toată suprafaţa agricolă din Insula Mare a Brăilei. În top 20 de proprietari de terenuri sunt jumătate români şi jumătate străini.
În domeniul tranzacţiilor imobiliare se ştie că există o cerere mare din partea marilor proprietari să cumpere teren. În prezent, vânzarea de terenuri e blocată din cauza legislaţiei, dar există înţelegeri tacite.
”Realitatea cruntă cu care ne confruntăm este că arabii de la Al Dahra, antreprenori danezi şi italieni sunt printre cei mai mari proprietari de terenuri agricole din România. Şi ne mai mirăm de ce nu avem produse româneşti, de ce importăm mâncare, de ce România, care era grânarul Europei, a ajuns să cumpere până şi grâu din import? Ăsta e unul dintre motive! Pământul nostru a ajuns să fie cumpărat de străini! Ce face ministrul agriculturii? Care e strategia lui în acest sens? Din păcate, nimeni nu are nicio strategie! Ba mai mult de atât, vor să permită prin lege ca străinii să poată cumpăra nestigheriţi şi mai mult pământ! Străinii vor ajunge să deţină tot pământul românesc!”, a declarat Cristian Dima, preşedintele Consiliului Naţional ALDE.

 

Publicat în Politica