Numărul persoanelor adulte care trăiesc cu demenţă la nivel mondial este pe cale să se tripleze, ajungând la 153 de milioane până în 2050, potrivit primului studiu de acest gen, publicat joi, relatează The Guardian.
Experţii au descris datele drept şocante, precizând că este evident că demenţa reprezintă ''o ameninţare majoră şi în creştere rapidă la adresa viitoarelor sisteme sanitare şi de îngrijire socială'' din orice comunitate, ţară şi continent.
Cercetătorii americani au declarat că această înmulţire dramatică a cazurilor, de la aproximativ 57 de milioane în 2019, s-ar datora în principal creşterii populaţiei şi a îmbătrânirii acesteia. Însă această creştere ar fi alimentată de mai mulţi factori de risc pentru demenţă - inclusiv obezitatea, fumatul şi hiperglicemia -, au spus ei.
Se estimează că îmbunătăţirea accesului la educaţie la nivel global va reduce prevalenţa globală a demenţei cu 6,2 milioane de cazuri până în 2050. Însă această situaţie va fi contracarată de tendinţele previzionate în ceea ce priveşte obezitatea, hiperglicemia şi fumatul, care se preconizează că vor avea ca rezultat 6,8 milioane de cazuri de demenţă în plus.
Studiul intitulat ''The Global Burden of Disease'' este primul care oferă previziuni pentru adulţii de 40 de ani şi peste această vârstă din 195 de ţări din întreaga lume. Constatările au fost publicate în jurnalul ştiinţific The Lancet Public Health.

Cele mai mari creşteri la nivel mondial

Cazurile de demenţă se vor înmulţi în fiecare ţară, cea mai mare creştere fiind preconizată în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu (367%) şi estul Africii Subsahariane (357%).
Ţările care, potrivit estimărilor, vor înregistra cele mai mari creşteri la nivel mondial sunt Qatar (1.926%), Emiratele Arabe Unite (1.795%) şi Bahrain (1.084%).
Cele mai mici creşteri estimate sunt în regiunile mai dezvoltate, Asia-Pacific (53%) şi Europa de Vest (74%), potrivit studiului.
Conform estimărilor, Japonia va înregistra cea mai mică creştere din lume, cu 27%.
În Marea Britanie, se estimează că numărul cazurilor de demenţă va creşte cu 75%, de la puţin peste 907.000 în 2019 la aproape 1,6 milioane în 2050.
Directorul executiv al Alzheimer's Research UK, Hilary Evans, care nu a fost implicată în acest studiu, a declarat că cifrele ''prezintă amploarea şocantă a demenţei în întreaga lume''.
''Trebuie să avem acţiuni globale concertate pentru a evita triplarea acestei cifre. Demenţa nu afectează doar la nivel individual, ci poate distruge familii întregi şi reţele de prieteni şi persoane dragi. Costul personal sfâşietor al demenţei merge mână în mână cu impacturi economice şi sociale uriaşe, consolidând necesitatea ca guvernele din întreaga lume să facă mai mult pentru a proteja vieţile acum şi în viitor'', a precizat ea.

12 factori de risc cunoscuţi

Demenţa este deja una dintre cauzele majore de dizabilitate şi dependenţă în rândul persoanelor vârstnice la nivel global, costurile din 2019 fiind estimate la peste 1 trilion de dolari (750 de miliarde de lire sterline).
Deşi demenţa afectează în principal persoanele vârstnice, nu este o consecinţă inevitabilă a îmbătrânirii. O comisie Lancet din 2020 a sugerat că până la 40% din cazuri ar putea fi prevenite sau amânate dacă ar fi eliminată expunerea la 12 factori de risc cunoscuţi: educaţie deficitară, hipertensiune arterială, deficienţe de auz, fumat, obezitate la vârsta mijlocie, depresie, sedentarism, diabet, izolare socială, consum excesiv de alcool, răni în zona capului şi poluare atmosferică.
Cercetătorii aflaţi în spatele noului studiu au făcut apel la eforturi mai agresive de prevenţie pentru a reduce riscul de demenţă prin factori de stil de viaţă, cum ar fi educaţia, alimentaţia şi exerciţiile fizice, alături de cercetări pentru a descoperi tratamente eficiente de modificare a bolii şi noi factori de risc modificabili pentru a reduce povara viitoare a afecţiunii.
''Pentru a avea cel mai mare impact, trebuie să reducem expunerea la principalii factori de risc din fiecare ţară. Pentru majoritatea, aceasta înseamnă extinderea programelor adecvate la nivel local, cu costuri reduse, care susţin alimentaţia mai sănătoasă, mai multe exerciţii fizice, renunţarea la fumat şi îmbunătăţirea accesului la educaţie'', a declarat autoarea principală a studiului, Emma Nichols, de la Institutul pentru Măsurarea şi Evaluarea Sănătăţii (IHME) de la Universitatea din Washington, Statele Unite.
Autorii au notat că analiza lor a fost limitată de lipsa de date de înaltă calitate din mai multe zone ale lumii şi de studii care au utilizat diferite metodologii şi definiţii ale demenţei. (sursa Agerpres)

Numărul de câini mai bătrâni diagnosticaţi cu disfuncţie cognitivă canină (DCC) este în creştere în cadrul populaţiei canine, relatează ABC 13 News. Potrivit publicaţiei, creşterea diagnosticelor de DCC poate fi parţial atribuită îmbunătăţirilor în medicina veterinară, care le permit câinilor să trăiască mai mult.
Disfuncţia cognitivă canină începe de obicei când un câine are 9-10 ani. Estimările oferite de studii sugerează că mai mult de 60 la sută dintre câinii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani pot prezenta cel puţin un simptom al CCD.
Sursa raportează că unii experţi estimează că aproximativ 80% din cazurile de CCD pot fi încă nediagnosticate.
Simptomele disfuncţiei cognitive canine includ dezorientare, modificarea tiparelor de somn şi eliminare a fecalelor şi urinei.
„Unele dintre semnele pe care le vedem la câinii care au DCC, sunt o pierdere a reflexelor de orientare în casă, schimbarea ciclurilor de somn, stau treji toată noaptea şi dorm ziua, văd lucruri care nu există, uneori  nu-şi recunosc proprietarii”, spune Dr. Melissa Bain, clinician comportamentalist.
Dr. Bain spune că ceea ce mănâncă câinele tău poate ajuta la încetinirea progresiei DCC. Ea explică că există diete „healthcare” diferite de hrană pentru câini, care sunt autorizate pentru a încetini progresia bolii.
Dacă observaţi că animalul dvs. de companie are aceste simptome, consultaţi medicul veterinar pentru un diagnostic adecvat şi o recomandare cu privire la un tratament.

Depresia şi diabetul de tip 2 (DT2) constituie fiecare factori de risc de demenţă, însă, în cazul în care se combină, ameninţarea este mult mai puternică decât o simplă "sumă", informează joi passionsante.be, pe baza rezultatelor unui studiu americano-danez publicat în JAMA Psychiatry.

"Niciun studiu nu încercase să afle dacă riscul de demenţă la pacienţii care suferă în acelaşi timp de diabet şi depresie este mai mare decât suma riscurilor legate de cele două afecţiuni luate separat", a afirmat doctorul Alain Cohen, citat de Journal International de Medecine.

Se ştia deja că depresia afectează un mare număr de persoane diabetice, iar actualul studiul evidenţiază, o dată în plus, necesitatea tratării energice a celor două boli şi a respectării stricte a tratamentului de către pacienţi.

Cercetarea, care a vizat circa 2,5 milioane de persoane de peste 50 de ani, a confirmat mai întâi că diabetul şi depresia, luate separat, fac să crească riscul de apariţie şi dezvoltare a unei forme de demenţă. Însă elementul de noutate, adaugă Cohen, este că "acest studiu precizează efectul accentuat de cei doi factori de risc asociaţi, mai puternic decât o simplă sumă". Acest super-risc a fost observat mai ales în cazul în care o persoană sub 65 de ani suferă de ambele boli.

Contrar previziunilor alarmiste formulate în unele studii, numărul persoanelor care suferă de demenţă - inclusiv de boala Alzheimer - este în curs de stabilizare în ţările Europei occidentale, potrivit unui studiu publicat vineri de un grup de experţi în revista „The Lancet Neurology”, citat de AFP.

Studii efectuate în anii 1980 susţineau "ideea unei explozii a cazurilor de demenţă, dar acestea sunt acum depăşite datorită modificărilor speranţei de viaţă, condiţiilor de trai şi îmbunatăţirii îngrijirii şi stilului de viaţă", a afirmat profesorul Carol Brayne de la Universitatea Cambridge, autorul principal al studiului.

Prin compararea datelor obţinute în două perioade diferite (din 1976 până în 1989 şi din 1994 până în 2008), un grup de epidemiologi a descoperit că procentul de persoane cu demenţă nu s-a schimbat în patru ţări europene — Suedia, Olanda, Marea Britanie şi Spania, notează AFP.

Cu toate acestea, aceste rezultate sunt puternic contestate de alţi experţi.

Mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, demenţa este o boală a creierului, degenerativă sau non-degenerativă, care duce la o deteriorare a abilităţilor cognitive şi, treptat, la o pierdere a autonomiei.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), există 47,5 milioane de persoane cu demenţă în întreaga lume, cu 7,7 milioane de cazuri noi în fiecare an. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demenţă, cu 60-70% din cazuri. Demenţa vasculară (între 15% şi 30% din cazuri) se datorează unei anomalii a fluxului sanguin din creier.

Din cele cinci studii analizate de epidemiologi, patru au arătat modificari nesemnificative ale procentului de persoane cu demenţă în ultimii 20-30 de ani. Un studiu realizat la Zaragoza (Spania) a raportat, la rândul său, o scădere de 43% a procentului de demenţă la bărbaţii de peste 65 de ani între 1987 şi 1996.

Printre ipotezele care ar putea explica aceasta stabilizare, autorii articolului menţionează o ameliorare a nivelului de trai şi de educaţie, dar şi o mai bună gestionare a factorilor de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială.

Articolul a fost receptat diferit de experţii independenţi, unii dintre ei contestând aceste rezultate.

Profesorul Martin Prince, profesor de epidemiologie psihiatrică la Londra, a calificat aceste cifre drept relativ "scăzute şi inconsistente", în timp ce Jeremy Hughes, preşedinte al societăţii britanice „Alzheimer's Society”, a subliniat că, având în vedere "dovezile limitate" furnizate, acestea nu pot garanta că tendinţa va continua atâta timp cât "ştim că există şi alţi factori de risc, cum ar fi diabetul".

Aproximativ 7% din persoanele de peste 65 de ani suferă de o formă de demenţă, rată care ajunge la 40% la cele de peste 85 de ani, mai scrie AFP. 

Demenţa va deveni o boală de 1.000 de miliarde de dolari în 2018

Costurile economice şi sociale ale demenţei vor creşte de la 818 miliarde de dolari pe an în prezent la 1.000 de miliarde de dolari peste trei ani şi această boală va reprezenta o provocare serioasă pentru guvernele lumii, arată un nou raport, transmite CNBC.

Studiul realizat de centrul britanic Alzheimer's Disease International (ADI) susţine că peste 9,9 milioane noi cazuri de demenţă sunt descoperite în fiecare an la nivel global, adică unul la fiecare 3,2 secunde.

„Creşterea costurilor globale ale demenţei va pune provocări serioase pentru sistemele medicale şi sociale din întreaga lume”, susţine directorul ADI, Marc Wortmann, care a făcut un apel către guverne să demareze politici pentru a rezolva această problemă.

Studiul arată că în prezent 46,8 milioane de persoane suferă de demenţă, însă cifra ar urma să se tripleze până în 2050 la 131,5 milioane. În plus, studiul susţine că în prezent 58% dintre persoanele care suferă de demenţă trăiesc în ţările cu venituri mici şi medii, dintre care 22,9 milioane în Asia. Cu toate acestea, prognozele arată că procentajul va creşte la 68% în 2050.

Autorii studiului au plecat de la costurile globale actuale ale demenţei şi au ajuns la concluzia că în 2018 aceste costuri vor ajunge la 1.000 de miliarde de dolari, şi chiar la 2.000 de miliarde de dolari până în 2030. În consecinţă, autorii au făcut un apel către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi guverne să-şi intensifice investiţiile în studierea demenţei şi să adopte politici care să încurajeze populaţia să adopte un stil de viaţă care să reducă riscul demenţei pe termen lung.

Persoanele care suferă de diabet de tipul II prezintă riscuri mai mari de a suferi pierderi de memorie şi un declin al funcţiei cognitive, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Şcoala de medicină de la Universitatea Harvard, din SUA, şi apărut în publicaţia Neurology. Motivul, spun autorii acestui studiu, este acela că, în cazul persoanelor diabetice, abilitatea de a controla nivelul de zahăr din sânge scade, fapt care duce la declinul funcţiilor cognitive, potrivit dailymail.co.uk.

Cercetătorii spun că declinul funcţiilor cognitive poate fi remarcat încă din primii doi ani de la declanşarea diabetului, o maladie destul de răspândită şi insuficient diagnosticată în rândul populaţiei. Potrivit specialiştilor, creşterea cazurilor de diabet de tipul II este strâns asociată cu numărul din ce în ce mai mare de persoane obeze şi cu sedentarismul.

La noul studiu au participat 40 de voluntari, cu o vârstă medie de 66 de ani, monitorizaţi timp de doi ani. 19 dintre aceştia erau diagnosticaţi cu diabet de tipul II, iar 21 nu sufereau de această boală. Voluntarii au efectuat teste pentru a li se evalua funcţiile cognitive şi de memorare, li s-au scanat creierele pentru a stabili volumul acestora şi nivelul fluxului sangvin, li s-au făcut analize pentru a se stabili glicemia şi nivelul de inflamaţie din organism. Specialiştii au descoperit că, în această perioadă, bolnavii de diabet au înregistrat un declin semnificativ în ceea ce priveşte funcţia cognitivă, fapt care a avut un impact asupra unor activităţi banale, precum capacitatea de a găti şi de a se spăla.

Coordonatorul studiului, profesorul Vera Novak, a spus: "Un flux sangvin regulat permite creierului să distribuie sângele în zone care au o activitate mai intensă în timpul efectuării anumitor sarcini. Rezultatele noastre arată că diabetul şi glicemia crescută au un efect cronic negativ asupra funcţiilor cognitive şi capacităţii de a lua decizii".

Specialiştii speră că studii ulterioare vor ajuta la explorarea acestui risc mai ridicat de demenţă pentru persoanele care suferă de diabet.

Diabetul este caracterizat de creşterea anormală a nivelului de zahăr în sânge. Diabetul de tipul I atinge în general subiecţii tineri şi reprezintă cam 10% din totalul cazurilor, în timp ce diabetul de tip II apare mai ales la vârsta adultă şi este influenţat de obezitate şi sedentarism.