Ce efect are radiaţia nucleară asupra unui organism pe termen lung? O echipă americană a început să descifreze genomul câinilor fără stăpân din jurul fostei centrale electrice ucrainene.
În aprilie 1986, a avut loc cel mai mare dezastru nuclear al vremii. La zece zile după explozia reactoarelor 4 şi 5 ale centralei nucleare de la Cernobîl, aerul din Europa şi până în Statele Unite era încă saturat cu cesiu-137, iod-131 şi alţi radionuclizi eliminaţi din focarul radioactiv. Ecologia regiunii a fost evident modificată profund, determinând crearea unei zone de excludere de 2600 km pătraţi în jurul dezastrului. Părăsită de ocupanţii săi umani, această zonă extrem de radioactivă, continuă totuşi să fie locuită de fauna sa abundentă. Cu ce consecinţe asupra animalelor?
Până nu de mult, efectul radiaţiilor din mediu a fost studiat doar asupra şoarecilor locali. Dar niciodată nu s-a efectuat un studiu genetic asupra mamiferelor mari. O enigmă pe care Timothy Mousseau şi Elaine Ostrander, împreună cu o echipă americană, şi-au propus să o rezolve. După ce au lucrat pe termen lung la genetica şi distribuţia câinilor din aria Cernobîl-ului, ei îşi publică primele rezultate în „Science Advances”.

300 de probe colectate

Totul a început în 2017 cu un proiect de cercetare constând în prelevarea de probe de sânge de la câinii fără stăpân din vecinătatea dezastrului. Pe parcursul a doi ani, trei clinici situate în regiune au colectat aceste eprubete cu sânge. Una dintre ele este situată în apropierea centralei, zonă ocupată în prezent doar de muncitorii care lucrează la moloz. Alta se află în oraşul Cernobîl, aflat la 15 km distanţă, în mare parte abandonat. A treia este situată la 45 km mai departe în oraşul Slavutytch, construit după accidentul nuclear pentru a găzdui populaţia din Cernobîl şi împrejurimile sale iradiate.
Deşi Ministerul de Interne ucrainean a dat ordin la scurt timp după dezastru de a sacrifica toate animalele fără stăpân sau abandonate pentru a evita contaminarea radioactivă, îndeajuns de multe au scăpat de împuşcare, pentru a forma numeroase haite în toată regiunea.

Trei populaţii diferite genetic

Autorii studiului au efectuat analize genetice asupra acestor trei populaţii canine situate la 45 km, 15 km şi chiar în epicentrul exploziei. Analizele au arătat că proximitatea acestor animale faţă de fosta centrală electrică, cu atât mai mult urmele de iradiere, cum ar fi depozitele de cesiu-137 (un radioelement toxic) - sunt mai abundente în organismul lor; o rată de peste 200 de ori mai mare pentru câinii care rătăcesc în apropierea fostei centrale electrice decât pentru cei care locuiesc la zece kilometri distanţă, în oraşul Cernobîl.
Relevant este că aceste trei populaţii se dovedesc a fi diferite din punct de vedere genetic. Analiza ADN-ului a dezvăluit cercetătorilor că unii câini prezintă un amestec al liniilor genetice din cele trei populaţii.
Pentru Christophe Hitte, de la echipa Dog Genetics, acest studiu este foarte important: „Acum, că au descris perfect zonele de distribuţie a câinilor, structura genetică a diferitelor populaţii, echipa de cercetare are un instrument adecvat pentru a merge mai departe şi, de exemplu, pentru a analiza efectul radiaţiilor asupra acestor populaţii pe parcursul a treizeci de ani. Ce a permis acestor câini să reziste bolii de iradiere sau imunodepresiei aferente? Personal, cred că genele implicate în repararea ADN-ului lor trebuie să fi fost mai eficiente într-o situaţie ostilă decât pentru un câine obişnuit, care nu ar fi supravieţuit”.
Lucrările vor continua  şi acesta este doar începutul unui proiect genetic gigantic, care îi aşteaptă pe savanţi. Pentru un om de ştiinţă, această situaţie oferă o oportunitate unică: „O colonie de câini relativ izolaţi care s-au reprodus timp de 30 de ani într-un mediu atât de mutagen, este pentru geneticieni un material de cercetare rarisim”. *fotografie: Sergei SUPINSKY/AFP

Un specialist în comportament canin explică că dacă jumătatea te înşală, prietenul tău cu patru picioare va fi primul care va afla, datorită flerului său.
Câinele a fost cel mai bun prieten al omului de mii de ani. Consolează, linişteşte, dă bucurie... Şi poate cunoaşte dacă în familie apare o persoană infidelă...
Într-un sondaj recent, efectuat pe un eşantion de peste 2.000 de membri ai unui site de întâlniri extraconjugale, 60% dintre respondenţi au dezvăluit că plimbarea câinilor a înlocuit întâlnirile tradiţionale pentru o legătură amoroasă.
Dar atenţie, chiar dacă sunt întâlniri secrete, câinii pot simţi când o fiinţă umană ascunde ceva şi dacă a mers la o întâlnire erotică. Cel puţin aşa crede englezoaica Anna Webb, care a lansat acest sondaj pe site-ul de întâlniri ilicite pentru a explica cum câinii pot mirosi infidelitatea cu nasul lor.

220 de milioane de receptori olfactivi

Deşi aceste animăluţe pufoase nu înţeleg conceptul de înşelăciune, îşi folosesc simţul mirosului pentru a afla unde a fost proprietarul lor, întâlnirile sau activităţile lor. Ei sunt dotaţi de la natură cu 220 de milioane de receptori olfactivi în mucoasa nazală, comparativ cu doar 5 milioane pentru oameni.
„Câinele tău ştie sigur unde ai fost. Simţul mirosului este superputerea lor. Când adulmecă un nou parfum, îşi amintesc de el, mai ales dacă se corelează cu starea de spirit a stăpânului lor, indiferent dacă sunt fericiţi, trişti, stresaţi sau anxioşi”, a explicat Anna. Aşa că ei văd literalmente cu nasul. Abilitatea lor incredibilă nu se opreşte aici. Câinii memorează toate mirosurile datorită unei zone din creier care serveşte ca un fel de catalog de mirosuri. „Este ca un computer imens, o bază de date”, a spus Anna Webb.
Chiar dacă animalul de companie este conştient de o infidelitate, comunicarea acesteia către cel înşelat este mult prea dificilă. Păcat!

Poliţia Galaţi a fost sesizată telefonic, prin intermediul Serviciului Naţional Apel Unic de Urgenţă 112, la data de 26 februarie 2023, în jurul orei 17:50, cu privire la faptul că pe un teren viran, din comuna Vânători, judeţul Galaţi, o femeie a fost atacată de o haită de câini fără stăpân, care au muşcat-o şi i-au provocat mai multe răni.
Din verificările preliminare, poliţiştii din cadrul Secţiei 1 Poliţie Rurală Galaţi au stabilit faptul că o femeie, de 57 de ani, domiciliată în Vânători, în timp ce aduna urzici pe un teren agricol, de la marginea localităţii de domiciliu, a fost atacată de mai mulţi câini vagabonzi. Un bărbat, de 44 de ani, domiciliat în municipiul Galaţi, a auzit ţipetele de ajutor ale femeii şi a sărit în ajutorul acesteia. A reuşit să înlăture pericolul şi să oprească acţiunea câinilor, punându-i pe fugă, însă, a fost muşcat, la rândul său, la nivelul membrelor inferioare şi superioare.
Cele două persoane au fost transportate la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate, iar femeia a rămas internată din cauza rănilor care i-au fost provocate la nivelul corpului şi al capului.
În cauză a fost deschis un dosar penal pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, iar cercetările vor fi continuate de poliţiştii din cadrul Secţiei 1 Poliţie Rurală Galaţi.
În prezent, poliţiştii din cadrul Biroului pentru Protecţia Animalelor, însoţiţi de reprezentanţii unei asociaţii de profil, se află în zona comunei Vânători, în vederea capturării câinilor fără stăpân. VIDEO, mai jos! ↓

Destul de frecvent observăm că animalele de companie prezintă o jenă persistentă la urechi, cu mâncarimi, roşeaţă şi scurgeri negricios-roşcate. Această maladie are mai multe cauze, dintre care pe locurile fruntaşe se înscrie infestaţia cu anumiţi paraziţi.

Ce sunt acarienii urechii?

Acarienii urechii sunt arahnide foarte mici, adică au opt picioare şi sunt în aceeaşi clasă cu căpuşele şi păianjenii. Ele pot afecta câinii, pisicile, iepurii şi animalele sălbatice, vulpile, lupii, dihorii şi pisicile sălbatice.
Cel mai frecvent tip de acarieni care afectează câinii este Otodectes cynotis. Aceşti paraziţi sunt prea mici pentru a se vedea cu ochiul liber, trăiesc pe suprafaţa epiteliului şi se hrănesc cu piele moartă şi secreţii.
Acarienii urechii sunt paraziţi obligatorii, ceea ce înseamnă că au nevoie de o gazdă pentru a-şi finaliza ciclul de viaţă şi a se reproduce. De fapt, întregul ciclu de viaţă al acarianului urechii este finalizat în canalul auricular.
În ciuda faptului că petrec cea mai mare parte a timpului ascunşi în canalul urechii, aceşti paraziţi sunt contagioşi şi se pot răspândi rapid între animale. Transmiterea acarienilor urechii la om este, din fericire, rară.

Simptomele acarienilor urechii la câini

Boala este foarte pruriginoasă şi provoacă simptome de iritare, cum ar fi scuturarea capului sau zgârierea urechilor. Scărpinatul extrem poate fi sever şi poate duce la răni pe capul şi gâtul câinelui. Mişcările bruşte ale capului provoacă un hematom la nivelul urechii externe, adică la pavilion.
La o examinare mai atentă a otitei parazitare la câini, proprietarii pot observa o scurgere întunecată, ceruminoasă, descrisă de obicei ca un zaţ de cafea.
Urechea poate avea, de asemenea, un miros neobişnuit, deşi acesta este de obicei cauzat de o infecţie bacteriană secundară, mai degrabă decât de acarienii înşişi. Interiorul şi zona din jurul canalului auditiv arată adesea  roşu, iritat şi umed.
Principalele semne ale bolii sunt: Tremurăturile capului, scărpinatul insistent, frecarea urechilor de-a lungul solului, înclinarea capului, zgârieturile provenite din scărpinat, scurgerile negricioase sau hemoragice (frecvent cu miros intens şi neplăcut), roşeaţa feţei interne a pavilionului.
Deoarece acarienii urechii la câini sunt transmisibili, se răspândesc la câinele dvs. prin contact direct cu un animal infectat, uneori chiar din perioada de după fătare, când se transmite de la mamă. Câinii în vârstă pot fi purtători cronici şi o sursă permanentă de contagiune pentru tineret. Parazitul este întâlnit şi la pisici, cu simptomtologie asemănătoare. Deşi rar, este posibil ca periile contaminate sau produsele de îngrijire să fie vector activ în contagiune.

Diagnosticarea acarienilor urechii la câini

Dacă bănuiţi că animalul dvs. de companie are probleme, cel mai bun lucru de făcut este să-l duceţi la medicul veterinar, care va face un examen fizic al pielii şi urechilor.
De asemenea, medicul veterinar va privi în canalul auditiv cu un otoscop şi va preleva o probă de secreţie a urechii câinelui tău cu un tampon. Urmează un preparat microscopic pe o lamă şi vizualizarea la microscop, ceea ce permite vizualizarea paraziţilor şi confirmarea prezenţei lor.
Tratamentele pentru otita parazitară canină includ: Picăturile pentru urechi; Tratamente antiparazitare orale; Tratamente antiparazitare spot-on (soluţiile care se pun la ceafă); Tratamente antiparazitare injectabile.
Picăturile pentru urechi (soluţii otice) sunt o formă comună de tratament pentru acarienii urechii la câini şi pot rezolva problema relativ rapid. Soluţiile locale sunt de obicei multi-farmaceutice, ceea ce înseamnă că au proprietăţi antiparazitare, antibiotice, antiinflamatorii şi antifungice. Acest lucru este important dacă animalul dvs. de companie are şi o infecţie bacteriană secundară.

Serviciul Public Ecosal Galaţi, prin activitatea sa, vine în ajutorul cetăţenilor prin combaterea abandonului de animale pe domeniul public, de a descuraja cedările în adăposturile de animale fără stăpân, dar şi de a încuraja adopţiile.
Animalele abandonate sunt îngrijite la adăpostul Serviciului Public Ecosal, fiind deparazitate, sterilizate, vaccinate.
Adopţia unui animal este un act de responsabilitate, atât din partea unităţii noastre, cât şi a persoanei care preia animalul. Nu dăm animale în adopţie către minori sau persoane care nu doresc să se legitimeze şi să ne ofere datele personale şi de contact.
Gălăţenii care doresc să adopte un patruped din padocul Ecosal pot suna la dispecerat ecarisaj, la numărul de telefon 0336/100.154, ori să facă o solicitare scrisă, prin e-mail, la adresa ecarisaj@ecosalgl.ro. La momentul adopţiei sunt necesare doar o copie a cărţii de identitate, a unei facturi de utilităţi şi o dovadă de venit. Căţeii din adăposturile publice au carnet de sănătate, microcip, sunt deparazitaţi, sterilizaţi şi vaccinaţi.
Dorim să arătăm gălăţenilor că cel mai bun prieten al omului este acel suflet necuvântător, iar în padocul Ecosal îţi poţi găsi un prieten necuvântător.
Nu uita: animalele de companie sunt o sursă imensă de dragoste!

Un băieţel în vârstă de şapte ani a murit după ce a fost sfâşiat de o haită de patru câini, scrie Daily Star, citat de stirileprotv.ro.
Mama copilului, Emily Islas, în vârstă de 39 de ani, a încercat să îl salveze pe fiul ei Kellan, care fusese mutilat de grupul de câini, care includea doi câini din rasa Rottweiler violenţi.
Potrivit rapoartelor, mama a fost şi ea rănită după ce s-a întins deasupra fiului ei inconştient pentru a-l proteja, dar a suferit o arteră ruptă la braţul drept şi leziuni la ceafă, braţul stâng şi spate.
Poliţia a fost chemată la faţa locului în Fort Hall, Idaho, SUA. Se crede că animalele aparţin vecinilor Benjamin şi Juliana Wolfchild, dar ei nu erau prezenţi la proprietate când a avut loc atacul.
Câinii au fost împuşcaţi şi ucişi de oficiali de la Poliţia Fort Hall.
Potrivit Daily Mail, dădaca familiei, Melissa Karren, a susţinut că sora băiatului, Rory, a numit anterior câinii „înfricoşători” şi a fost avertizată să fie „atentă” în jurul lor.
O anchetă penală este în desfăşurare, acuzaţiile fiind revizuite de oficiali.

Citeşte şi O femeie care făcea jogging, ucisă de câini maidanezi, în Bucureşti

Apreciate la sărbători, focurile de artificii nu sunt deloc distractive pentru câini. Sunetele, culorile şi mirosurile ciudate ale focurilor de artificii pot duce la suprasolicitare senzorială pentru unii câini, în timp ce îi pun pe alţii într-o stare de panică totală. Animalele de companie înfricoşate pot însemna o grijă foarte mare pentru oameni, deoarece câinii pot răspunde cu vocalizări, comportamente repetitive, murdărie, urinare în casă şi chiar refuzul de a ieşi la plimbare. Uneori somatizarea este atât de intensă că afectează inima. Asociaţia Chinologică din S.U.A. (American Kennel Club) estimează că mai mulţi câini mor de sărbători decât în orice altă zi a anului.
În timp ce artificiile sunt practic un dat în această perioadă a anului, anxietatea canină trebuie să fie redusă la maxim. Sunt multe lucruri pe care proprietarii grijulii le pot face atât înainte, cât şi în timpul spectacolelor de artificii, pentru a reduce impresia de agresiune şi pentru a se asigura că animalele rămân calme şi în siguranţă.

Gestionarea fricii înainte de artificii

Rămâi acasă: poţi evita o mulţime de probleme ţinând pur şi simplu câinele departe de artificii. Nu este nevoie să vă ţineţi câinele închis permanent, dar încercaţi să programaţi plimbări şi alte activităţi în aer liber mai devreme, în timpul zilei, înainte de nopţile de sărbătoare. O plimbare lungă şi exerciţiile fizice susţinute pot ajuta la reducerea excesului de energie care altfel s-ar putea transforma ulterior în comportament anxios sau distructiv.
Aveţi grijă ca animalul să fie microcipat şi înregistrat: în ciuda proactivităţii şi a atenţiei tale, este întotdeauna posibil ca stresul să-i determine pe câini să fugă de acasă. Poate că vor încerca să treacă printr-un gard, pentru a scăpa de zgomotul explozivilor sau vor fugi brusc de la o plimbare prin parc. În orice caz, un microcip şi etichetele de identificare actualizate pot ajuta. Amintiţi-vă că microcipurile nu vor ajuta la nimic dacă animalul dvs. de companie nu este listat în baza de date corespunzătoare!
Încercaţi antrenamentul de desensibilizare: procesul de introducere a unui câine în lume este în mare parte un proces de desensibilizare treptată la noi experienţe şi stimuli senzoriali. Aţi putea să vă ajutaţi câinele să înveţe să accepte (sau cel puţin să tolereze) artificiile introducându-le într-un cadru controlat. Redaţi un videoclip cu artificii pentru câinele dvs. pentru a-l familiariza cu afişajele de auz şi de vedere - asiguraţi-vă doar că menţineţi volumul la un nivel adecvat.

Gestionarea fricii în timpul evenimentelor însoţite de artificii

Creaţi un spaţiu confortabil: încercaţi să creaţi un locul sigur şi confortabil pentru câinele dvs., care să includă stimuli familiari şi să atenueze sunetul artificiilor. Pentru câinii dresaţi cu recompensă, o ladă plină cu jucării şi alte obiecte familiare poate fi cel mai bun pariu cu fobia.
Oferiţi îngrijire şi confort: să rămâi alături de ei ca o prezenţă liniştitoare, le reaminteşte că nu au de ce să-şi facă griji.
Rămâneţi calmi: câinii noştri sunt creaturi remarcabil de perceptive. Ei preiau emoţiile noastre, inclusiv sentimentele noastre de frustrare şi stres. Indiferent cât de nervos ai fi, încearcă să nu-şi dea seama. Aveţi grijă deosebită să nu vă bazaţi pe atitudini negative sau pedepse, care ar putea încuraja un comportament nedorit.
Lista produselor pentru câini care pot ajuta la atenuarea sentimentelor de stres şi discomfort s-a îmbogăţit cu o noutate promiţătoare - CBD pentru câini.
În ultimii câţiva ani, probabil că v-aţi familiarizat cu un nou acronim: CBD. Canabidiolul este un compus non-toxic, non-psihoactiv extras din planta de cânepă. Susţinătorii CBD şi un număr tot mai mare de cercetări sugerează că medicamentele care conţin compusul pot oferi o serie de beneficii mentale şi fizice.
Unele dintre acestea pot face CBD deosebit de atrăgător pentru proprietarii de câini şi pisici cu fobii sau hiper-reactivi. Comprimatele sau lichidele din uleiuri pe bază de canabidiol sunt produse în fabrici înregistrate şi testate în laborator de către evaluatori obiectivi pentru a asigura atât siguranţa, cât şi calitatea. CBD este o resursă potenţial utilă pe tot parcursul anului. În cotidian sau vacanţă, administrarea CBD ar putea limita sentimentele de fobie, ticuri sau anxietate de separare atât la câini, cât şi la pisici.

Loperamida (comercializat la noi şi sub denumirea de Imodium) este un antidiareic utilizat în mod frecvent în medicina umană, care poate fi cumpărat fără reţetă. Uneori este folosit şi la animalele de companie sau poate fi ingerat accidental de acestea.
În S.U.A. au fost raportate 903 ingerări de loperamidă în perioada 2000-2006, implicând 862 de câini şi 33 de pisici.

Există factori de risc pentru acest medicament?

Nu utilizaţi loperamidă la animalele de companie care sunt alergice la aceasta. Interzisă la animalele de companie cu diaree infecţioasă sau toxică. Loperamida se administrează cu grijă la animalele cu afecţiuni ale tiroidei, leziuni cerebrale, hepatopatii, boli de rinichi, boli respiratorii, boala Addison, care sunt foarte în vârstă sau sunt debilitate, gestante sau care alăptează. Utilizarea la pisici este controversată. De asemenea, loperamida poate interacţiona cu valorile sanguine ale amilazei şi lipazei, prin creşterea acestor la numai 24 de ore după administrare.
Proprietarii de animale ar trebui să fie conştienţi de reacţiile secundare (constipaţie, vomă, balonare şi somnolenţă), dar şi de potenţiala toxicitate a loperamidei. Doza orală medie letală (DL50) de loperamidă la câini este de 40 mg/kg, iar animalele tinere sunt şi mai sensibile la acest medicament. Pisicile pot fi mai sensibile din cauza capacităţii lor scăzută de formare a glucuronidelor, cu reacţii adverse severe (excitaţie, tulburări de comportament).
Administrarea de loperamida devine o problemă foarte gravă la anumite rase de câini cum ar fi: collie, rasele de tip collie, ciobănescul australian, câinii ciobăneşti englezi-Old English sheepdogs, whippets cu păr lung, ciobănescul Shetland, terrierii Skye şi ogarii americani-silken windhounds. La membrii acestor rase, dozele de 1,25 mg/kg/zi până la 5 mg/kg/zi, au produs declanşarea rapidă de simptome grave.
Sensibilitatea sporită la loperamidă (ca şi cea la ivermectină) se datorează unei mutaţii genetice specifice numită MDR1.
Semnele clinice ale intoxicaţiei apar în intervalul de la 30 minute până la 6 ore după ingestia medicamentului. Simptomele raportate frecvent sunt digestive, neurologice şi cardiace: anorexie, somnolenţă, vărsături, durere abdominală, hipotermie, hipersalivaţie, pareza membrelor posterioare, dilatarea pupilelor, stare confuzională, hiperexcitaţie.
Tratamentul acestei intoxicaţii este cu naloxonă, care duce la inversarea rapidă a semnelor de boală, fără sechele.

La data de 10 octombrie 2022, în jurul orei 13.00, Secţia 5 Poliţie Rurală Rădeşti a fost sesizată de o femeie de 46 ani, din satul Folteşti, judeţul Galaţi, cu privire la faptul că un consătean ar fi aplicat mai multe lovituri de cuţit celor doi câini ai săi, din rasa ciobănesc caucazian, în urma cărora unul dintre aceştia ar fi fost ucis.

La scurt timp după sesizare, poliţistii din cadrul Biroului pentru Protecţia Animalelor Galaţi s-au deplasat la faţa locului şi, după ce au constat că cele sesizate se confirmă, au stabilit următoarele: "La data mai sus menţionată, în jurul orei 12.00, un bărbat de 39 ani, din satul Folteşti, în timp ce se afla în extravilanul localităţii de domiciliu, în apropierea unei stâni de oi, care aparţine reclamantei, ar fi înjunghiat cu un cuţit, având lungimea lamei de 14 cm, două exemplare metise ale rasei ciobănesc caucazian, acţiune în urma căreia unul dintre câini a fost ucis, iar celalalt a suferit o plagă înjunghiată în zona toracelui".

Poliţiştii au întocmit un dosar penal pentru infracţiunile de Ucidere a animalelor, cu intenție, fără drept şi Rănirea cu intenţie a animalelor, cercetările fiind continuate sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

În urma activitaţilor investigative efectuate de poliţişti, precum şi a probatoriului administrat în cauză, la data de 03 noiembrie 2022, bărbatul de 39 ani a fost prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, unde s-a dispus luărea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de cel în cauză, pentru o perioadă de 60 de zile.

Se pare că cei doi câini i-ar fi rănit o oaie cu o zi înainte şi bărbatul a decis să îşi facă dreptate în acest fel. A chemat câinii la el, şi pentru că îl ştiau, aceştia au venit să se joace. Însă intenţiile bărbatului au fost macabre.

VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓ ATENŢIE, IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOŢIONAL!

Publicat recent în British Medical Journal, un studiu de ultimă generaţie sugerează că oamenii şi câinii lor au aproximativ acelaşi risc de diabet, datorită unui stil de viaţă similar.
Cercetătorii au folosit date de la cea mai mare companie de asigurări pentru animale de companie din Suedia şi au reuşit să urmărească proprietarii câinilor pentru a monitoriza starea lor de sănătate.
Comparând datele de la 208.980 de perechi proprietar/câine şi 123.566 de proprietari de pisici, ei au descoperit că deţinerea unui câine cu diabet zaharat a fost asociată cu un risc de diabet de tip 2, cu 38% mai mare în comparaţie cu persoanele cu un câine sănătos. Un fenomen pe care nu l-au înregistrat la oamenii care au o pisică diabetică. „Pisicile preferă, în general, să aibă mai multă independenţă faţă de stăpâni atunci când vine vorba de stilul lor de viaţă”, a declarat unul din autorii studiului,  Beatrice Kennedy, de la Universitatea Uppsala (Suedia).
„Având în vedere cercetările privind riscul comun indus de o masă corporală exagerată (obezitate),  între proprietarii de câini şi animalele lor de companie, credem că pot fi implicate obiceiurile alimentare, precum şi nivelurile foarte apropiate de activitate fizică”, a adăugat cercetătoarea pentru o publicaţie specializată în acestă gravă maladie metabolică. Deoarece la om ca şi la animale, dieta, obezitatea şi inactivitatea fizică influenţează riscul de a dezvolta diabet de tip 2.
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu exclud nici ipoteza că expunerea comună la poluanţii din mediu creşte riscul de diabet. Studiul este încă în fază incipientă  şi, prin urmare, vor fi necesare lucrări suplimentare pentru a determina cauza sau cauzele acestui risc de diabet împărţit între câini şi stăpânii lor.
Diabetul de tip 2 e o afecţiune care apare când organismul oamenilor sau câinilor devine rezistent la insulină sau cand pancreasul este incapabil să producă suficientă insulină; sedentarismul şi supraponderalitatea sunt factori cauzali cerţi pentru această boală. Deşi nu toţi pacienţii diagnosticaţi cu diabet de tip 2 sunt supraponderali, obezitatea şi lipsa activităţii fizice sunt două dintre cele mai comune cauze ale acestei maladii.