Usturoiul şi ceapa pot fi elemente importante ale mâncării preferate - chiar şi unele feluri de mâncare pe care le oferiţi şi câinelui. Dar ar trebui să vă gândiţi de două ori înainte de a vă lăsa animalul de companie să lingă restul de mujdei de usturoi şi sos pe bază de ceapă din supa de pui. „Oamenii pot folosi aromele usturoiului şi cepei pentru a-şi condimenta mâncarea”, spune Susan Konecny, medic veterinar şi director medical la Best Friends Animal Society, „dar administrarea acestora la animalele de companie poate cauza probleme de sănătate. În cazuri extreme, ar putea chiar să-ţi omoare animalul de companie”.

De ce ceapa şi usturoiul nu sunt bune pentru câini

„Orice membru al familiei Allium - ceapa, usturoiul, prazul şi arpagicul sunt frecvent descrise ca toxice - conţin disulfură de N-propil”, spune dr. Ann Hohenhaus, de la Centrul Medical pentru Animale din New York. „Acest compus dăunează componentei purtătoare de oxigen din globulele roşii din sânge (hematii) numită hemoglobină”. Acest tip de daune poate provoca ruperea globulelor roşii şi eliminarea hemoglobinei din circulaţie mai repede decât în mod normal. Această afecţiune, numită hemoliză, are ca rezultat anemie şi urină colorată în roşu sau maro. În cazurile severe, anemia poate duce la deteriorarea organelor interne, la insuficienţa organelor sau chiar la deces. În cazul în care animalul dvs. de companie a mâncat usturoi sau ceapă, acesta poate prezenta şi iritaţii gastro-intestinale.

Cantităţile de usturoi sau ceapă ce induc stări toxice la câini

Consumul de 15-30 g / kg (greutate vie) la câini a dus la modificări hematologice importante din punct de vedere clinic. Pragul toxic pentru ceapă este constant observat la animalele care ingeră o cantitate echivalentă mai mare de 0,5% din greutatea corporală. Deci, gândiţi-vă că o pătrime dintr-o ceaşcă poate îmbolnăvi un câine de 20 de kilograme. Toxicitatea poate apărea indiferent dacă produsele sunt proaspete, fierte sau sub formă uscată / sub formă de pudră, cum ar fi în condimente. Ceapa şi usturoiul pot provoca, de asemenea, anemie atunci când sunt mai mici cantităţile, dar sunt consumate pe o perioadă lungă de timp. În plus, consumul de suc, suplimente alimentare sau preparate alimentare derivate din sau care conţin specii de Allium pot fi cu potenţial toxic pentru câini şi pisici. Pot fi prăjite (ca în inelele de ceapă), deshidratate (ca în supă) sau preparate într-o altă formă gustoasă, cum ar fi sote cu ciuperci sau ascunse într-un sufleu.

Care sunt simptomele intoxicaţiei cu ceapă şi usturoi la câini

Semnele clinice de toxicitate din speciile Allium - inclusiv usturoiul şi ceapa - pot apărea în decurs de o zi de la consum, dacă au fost ingerate în cantităţi mari. Este mai frecvent ca semnele clinice să se dezvolte după un decalaj de câteva zile. Simptomatologia  include: Letargie; Slăbiciune; Ataxia (lipsa coordonării); Gingii palide; Vărsături şi / sau diaree; Creşterea frecvenţei cardiace şi / sau respiratorii; Urină roşie sau maro decolorată; Hiper-salivaţie.

Ce ar trebui să faceți dacă bănuiţi o posibilă intoxicație cu usturoi sau ceapă

Contactaţi medicul veterinar de urgenţă imediat ce identificaţi ingestia de ceapă şi / sau usturoi - sau oricare dintre speciile de plante sau ierburi Allium. Diagnosticul se face, în general, printr-o combinaţie a istoricului animalului (anamneză) şi a semnelor clinice şi confirmării prin analize de laborator a unui tip de anemie numită anemie hemolitică de tip corp Heinz. Tratamentul trebuie să fie imediat şi să respecte principiile decontaminării, inclusiv administrarea de fluide intravenoase (pentru menţinerea hidratării şi pentru diureză şi pentru mărirea fluxului sanguin prin rinichi), inducerea vărsăturilor sau spălarea gastrică (pentru a elimina agentul toxic dacă este ingerat în ultimele 2 ore), administrarea de cărbune activ (pentru a absorbi toxinele) şi, eventual, a unui cathartic (medicament care determină excreţia crescută a unei toxine). Perspectivele sunt, în general, bune cu un tratament precoce şi agresiv, dar pot să nu fie la fel de eficiente în cazurile severe sau la animalele de companie care nu au fost tratate imediat.

Cum vă puteţi proteja câinele împotriva otrăvirii cu usturoi şi ceapă

Încercaţi să evitaţi expunerea la ceapă şi usturoi sub orice formă pentru a preveni problema. Nu serviţi alimente din farfuria dvs. care conţin ceapă sau usturoi şi nu serviţi alimente preparate pentru om fără a verifica eticheta. Şi păstraţi coşul de gunoi acoperit pentru a împiedica câinele dvs. să mănânce ceapa de la friptura de duminică sau orice resturi de mujdei de la gătit tocană de vită.

O femeie, în vârstă de 54 de ani, din municipiul Brăila, a sesizat Biroul pentru Protecția Animalelor, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brăila, cu privire la faptul că, în ziua de 19 august a.c., în jurul orei 18.30, în timp ce mama ei se deplasa pe aleea situată între strada Simion Bărnuțiu și strada Comunarzi, din municipiu, în timp ce însoțea cățelul de talie mică pe care îl dețin, animalul a fost atacat de un alt câine de talie mare, fiindu-i provocate răni incompatibile cu viața.

În urma verificărilor efectuate de polițiști, s-a stabilit că proprietarul câinelui atacator, un brăilean în vârstă de 53 de ani, deține doi câini de talie mare care, în ziua evenimentului, au scăpat din curte, nesupravegheați, pe stradă și până să îi găsească, unul dintre câinii săi a omorât respectivul câine de talie mică.

Totodată, proprietarul câinelui de talie mare a fost sancționat contravențional conform prevederilor O.U.G. 155/2001, aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu amendă în valoare de 5.000 lei, precum și conform Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, cu amendă în valoare de 2.500 de lei.

De asemenea, brăileanul deținător de câini de talie mare a fost avertizat cu privire la faptul că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 55/2002, privind regimul de deținere al câinilor periculoși, în situația în care nu va lua măsuri de prevenire a comportamentului canin agresiv, polițiștii vor putea dispune plasarea câinelui într-un adăpost, iar cheltuielile generate de întreținerea animalului vor fi suportate de proprietar.

VEZI VIDEO AICI!

Jandarmii gălăţeni au intervenit în ajutorul unei femei care, aflată cu copilul într-un parc, a sunat la 112 şi a reclamat faptul că un bărbat plimbă un câine periculos, fără botniţă, lângă locul de joacă al copiilor. La faţa locului a fost direcţionat un echipaj de jandarmerie. Până la sosirea oamenilor legii, proprietarul a pus botniţa câinelui. Revoltat că femeia i-a atras atenţia, bărbatul a provocat un scandal şi a început să o înjure. Jandarmii l-au sancţionat cu amendă în cuantum de 200 lei.

Este vorba despre un bărbat de 47 de  ani care, acum doi ani, a fost acuzat că a ucis câinele vecinilor. Este prima sentinţă de acest fel din Galaţi.
Animalul a fost ucis când sărise să îşi apere stăpânul de vecinul agresiv, care îl atacase cu un cuţit. În acel moment, cel care avea să cadă victimă a fost căţelul, un Amstaff pe nume Rita, în vârstă de 13 ani, lovită de mai multe ori cu cuţitul.
Pe 26 martie, instanţa gălăţeană avea să dea o soluţie în premieră, un an de închisoare cu executare pentru autor. „Hotărârea instanţei, momentan, după 2 ani şi 3 luni de judecată şi de anchete. S-a ajuns la concluzia că trebuie pedepsit cu închisoare cu executare. Instanţa i-a dat maximul de un an pentru cruzime şi tot ceea ce a făcut el. Animalul a fost omorât într-un stil... mai rău ca la măcelărie“, spune Laurenţiu Costel Bocioc, proprietarul câinelui.
Fiica bărbatului a rămas cu traume după ce vecinul le-a ucis câinele şi face terapie, iar familia este ameninţată constant de autor.
Asociaţiile de protecţie a animalelor susţin că această condamnare este un pas spre normalitate. Sentinţa nu este definitivă, ea a fost atacată la instanţa imediat superioară.

Artista Susan Norris este specializată în sculptură omagială. Ultima ei lucrare onorează eforturile şi sacrificiile câinilor de lucru militari. Intitulată „Eroul meu, prietenul meu”, este o sculptură în bronz, de mărime naturală, a unui câine militar care poartă o inimă purpurie, jelind pierderea însoţitorului său uman. „Există dintotdeauna o afecţiune pentru animale, dar legătura dintre un câine militar şi partenerul său este la un alt nivel”, spune artista.

Această sculptură este menită să onoreze vitejia şi dedicarea unui câine de serviciu militar pentru conducătorul său uman, impresionând profund spectatorii. Sculptură va fi plasată la Veterans Memorial Park din Trophy Club, Texas, în interiorul metroplexului Dallas-Fort Worth. „E mişcător să vezi oamenii plângând la vederea sculpturii mele”, a adăugat Susan Norris despre reacţiile şi emoţiile venite din recunoştinţă.

„Câinii au devenit membri ai echipelor de cercetare, au servit în unităţile aeropurtate şi au fost transportaţi cu elicopterele atunci când era nevoie”, mai spune Susan Norris. Oamenii redescoperă continuu că tehnologia nu poate concura uşor cu simţurile canine şi alte abilităţi inerente şi realizează, de asemenea, loialitatea permanentă, nealterată de conflictele care evoluează în jurul lor.

Autor Cornel Gingăraşu

Asociaţia Animal Society reia, în parteneriat cu Vier Pfoten şi cu Primăria municipiului Galaţi, campania de sterilizare gratuită a câinilor de rasă comună din Galaţi.

În cadrul acestei campanii, până în prezent au fost deja sterilizaţi peste 1.000 de câini de rasă comună din Galaţi în prima etapă a unui amplu proiect, desfăşurată în 2019. O altă acţiune de sterilizare, începută în luna martie 2020 şi întreruptă ulterior din cauza pandemiei de coronavirus, va fi reluată în perioada 15 iunie - 03 iulie 2020.

Sterilizările vor avea loc pe strada Zimbrului nr. 1 şi se vor desfăşura pe bază de programări, acestea putând fi făcute la numărul 0730-583.510, de luni până vineri, între orele 09.00 - 16.00.

Proiectul din care face parte campania este prevăzut să dureze doi ani şi are drept scop gestionarea eficientă a populaţiei de câini şi creşterea nivelului de conştientizare cu privire la importanţa sterilizării, vaccinării, prevenirii abandonului şi adopţiilor. O nouă rundă de sterilizări este programată pentru luna septembrie.

Câinele din rasa Alabai sau "Ciobănescul de Asia Centrală" este originar, după cum o arată şi denumirea, din Asia Centrală. Este una dintre cele mai vechi rase de câini, semnalată de peste 4.000 de ani în Asia Centrală, probabil cea mai veche ce provine din strămoşii molossi.
Câine din rasa Alabai, denumită şi "Ciobănescul de Asia Centrală", (Ibăneşti-Mureş, 26 apr. 2017).
Ciobănescul de Asia Centrală a fost folosit dintotdeauna ca animal de pază. Puternic, echilibrat, docil, independent, adaptabil, câinele Alabai are o foarte mare rezistenţă şi este un bun paznic. Manifestă uneori atitudine ostilă faţă de străini, apărându-şi, instinctual, teritoriul şi stăpânul, potrivit site-ului www.toateanimalele.ro. Este, de asemenea, foarte curajos şi în luptele cu animalele de pradă.
Are o structură fizică puternică şi impunătoare. Înălţimea este peste medie, iar corpul este armonios construit, cu un piept amplu, un gât solid şi musculos şi un spate lat cu muscultura foarte dezvoltată. Urechile şi coada sunt foarte scurte. Blana este scurtă sau de lungime medie şi poate fi de diferite culori, precum alb, negru, roşcat maroniu, gri maroniu etc.
Ca animal de companie, câinele Alabai trebuie dresat de mic. Comenzile de bază precum ''şezi'', ''culcat'', ''stai'' pot fi învăţate cel mai bine de către acest câine în timp ce este hrănit, fiindu-i oferită mâncare drept recompensă atunci când este ascultător, potrivit site-ului amintit. De regulă, nu este un câine potrivit pentru începători, deoarece personalitatea sa puternică necesită un stăpân cu experienţă.
Este de preferat ca un astfel de câine să fie crescut într-o curte, în spaţiu special amenajat. Cu antrenament corespunzător şi mult exerciţiu fizic, el se poate adapta însă şi vieţii în apartament. Sunt, în general, uşor de îngrijit. Deşi câinele Alabai este prietenos cu copiii, se recomandă supravegherea sa atunci când se află în preajma acestora.
Din punct de vedere al sănătăţii, Ciobănescul de Asia Centrală este predispus la probleme legate de articulaţii. Durata medie de viaţă a exemplarelor din rasa Alabai este de 12-14 ani.
Câini din rasa Alabai sunt crescuţi, spre exemplu, la o canisă din Ibăneşti-Mureş, mulţi dintre aceştia câştigând de-a lungul anilor diverse competiţii naţionale şi internaţionale.

Câinele din rasa Samoyed este inteligent, energic, sociabil şi are o voinţă puternică. Deşi se dovedeşte adesea încăpăţânat şi manifestă un caracter dominant, câinele Samoyed este un bun animal de companie, foarte ataşat de familia alături de care trăieşte. Este cunoscut mai ales pentru culoarea blănii de un alb imaculat, precum şi pentru ''zâmbetul'' (expresie dată de colţurile gurii, ridicate la margini) specific acestei rase, numit şi ''zâmbet de Samoyed''. Câinii din rasa Samoyed sunt originari din Siberia, iar denumirea lor vine de la tribul siberian Samoyede, ai cărui membri foloseau, cu mii de ani în urmă, aceşti câini pentru a ţine sub control turmele de reni, pentru tractarea săniilor, precum şi la vânătoare, şi care îi numeau ''Bjelkier''. Domesticiţi cu aproximativ 3.000 de ani în urmă, câinii Samoyed reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai pure rase canine cunoscute în prezent, alături de alţi câini nordici, precum cei din rasele Husky sau Malamut, potrivit site-ului www.toateanimalele.ro. În afară de trasul săniilor, aceşti câini au fost folosiţi, în timp, de populaţiile nordice şi în adăposturile familiale, dormind alături de oameni pentru a-i încălzi cu trupul lor. De asemenea, după năpârlire părul câinilor Samoyed era colectat şi folosit la tors, realizându-se din el haine călduroase. Câinii Samoyed sunt încadraţi în categoria câinilor utilitari, fiind apreciaţi pentru puterea fizică deosebită, pentru rezistenţa lor mare la efort susţinut, pe distanţe lungi. Ei au fost astfel utilizaţi de exploratori, la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în expediţiile de la Polul Nord şi de la Polul Sud. Primul câine din rasa Samoyed a fost adus în SUA în anul 1906, de către negustorii de blănuri. În 1900 rasa a primit numele Samoyede, după tribul amintit, iar ulterior, în 1923, s-a renunţat oficial la litera ''e'' din finalul numelui, rasa fiind denumită de atunci Samoyed, potrivit sursei menţionate.  Câinele Samoyed este de talie medie. Are un cap masiv, de formă triunghiulară, botul şi ochii sunt de culoare închisă, iar urechile sunt ascuţite şi verticale, uşor rotunjite la vârfuri. Picioarele sunt robuste şi musculoase, iar coada este lungă şi stufoasă, răsucită pe spate. Blana este dublă, voluminoasă, având un prim strat moale, pufos, din fire scurte, care protejează de frigurile arctice, precum şi un strat superior des, cu fir aspru şi mai lung, neondulat. Părul este mai lung în zona gâtului, pe partea posterioară a picioarelor, pe piept şi pe coadă. Culoarea blănii este de regulă de un alb imaculat, dar există şi exemplare cu blană de culoare crem sau alb-gălbui. Blana necesită de regulă periere o dată sau de două ori pe săptămână, dar zilnică în perioadele de năpârlire. Câinele Samoyed este un animale de companie plăcut, dar, pentru a-şi asculta stăpânii, are nevoie de socializare precoce şi de o educaţie fermă. Este nevoie, de asemenea, de exerciţii de dresaj, care trebuie făcute în jurul vârstei de un an. De asemenea, pentru a putea convieţui cu alte animale de companie este necesar ca Samoyed-ul să fie socializat şi dresat de timpuriu. Fiind un câine activ, viaţa într-un apartament nu este cea mai recomandată pentru un Samoyed. Dimpotrivă, o casă cu o curte mare şi bine împrejmuită cu gard este cea mai potrivită pentru creşterea unui astfel de exemplar. De asemenea, nu îi place să fie lăsat singur mult timp.  Stăpânii trebuie să îi asigure permanent o activitate, prin plimbări, jocuri, drumeţii, sporturi canine, participarea la concursuri de atelaje canine. Câinele din rasa Samoyed este un bun partener de joacă pentru copii. Având în vedere originile sale nordice, câinele Samoyed este potrivit pentru climatul rece şi adoră să se joace în zăpadă. Implicit, cu blana sa bogată, acest câine poate suferi de căldură în perioadele cu temperaturi foarte ridicate, când nu trebuie lăsat să facă eforturi prea mari. Durata medie de viaţă a câinilor Samoyed este de 12-15 ani.

Un copil din Smulţi, o fată în vârstă de şase ani, a ajuns sâmbătă cu ambulanţa la Spitalul de Copii după ce a fost atacată de propriul câine. Se pare că micuţa se afla în curtea casei când animalul a sărit şi a muşcat-o. Speriaţi, martorii incidentului au sunat la numărul unic de urgenţă 112 şi un echipaj al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Galaţi a fost direcţionat la locul incidentului. „Este vorba de o pacientă în vârstă de şase ani care a fost muşcată de câinele din curte”, a declarat dr. Domnica Ursu, directorul medical al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Galaţi. Fetiţa a fost internată la Spitalul de Copii, unde a ajuns în stare stabilă.

Bichonul Maltez (Bichon Maltese), extrem de apreciat în societate de-a lungul timpului, este una dintre cele mai vechi rase de câini, care a cucerit cu înfăţişarea şi calităţile sale.

Este o rasă de câini membră a familiei Bichon, care include, de asemenea, şi rasele: Bichon Frise, Bichon Bolognese, Bichon Havanez, Coton de Tulear, Tsvetnaya Bolonka, Franzuskaya. Cu o moştenire mediteraneeană, rasa, considerată ca originară din Malta, a fost din totdeauna în compania omului, fiind un câine de casă foarte iubit.

De multă vreme, Bichonul Maltez este considerat aristocratul lumii canine. Roba sa albă, mătăsoasă şi lungă, ce atârnă până la pământ, a făcut ca rasa să devină foarte apreciată de doamnele din rândul nobilimii în jurul anului 1800. Acest câine a fost imortalizat în monumentele greceşti şi se crede că era un câine al regalităţii şi nobilimii. În 1792, botanistul suedez Carl Linnaeus scria despre acesta ca fiind "cam de mărimea unei veveriţe." Pentru prima dată a apărut la expoziţia canină de la Westminster, în Statele Unite, în 1877, purtând denumirea de câinele-leu maltez. Un exemplar de Maltez a fost înregistrat pentru prima dată, în 1888, de American Kennel Club, rasa fiind acceptată în grupa raselor de companie, potrivit www.hillspet.com.

Este un câine blând, afectuos, inteligent, receptiv şi de încredere. Plin de viaţă şi jucăuş este foarte apreciat de copii. Bichonul Maltez este un câine de interior, potrivit şi pentru apartamente mai mici. Poate petrece ore întregi pe genunchii proprietarului, savurând momentele de atenţie acordate.

Bichonul Maltez are nevoie de un dresaj blând şi ferm, care poate fi un succes dacă i se oferă recompense comestibile.

În ce priveşte întreţinerea sa trebuie periat o dată pe săptămână. Părul din jurul ochilor trebuie curăţat zilnic pentru a preveni pătarea, la fel trebuie procedat şi în cazul bărbi, după mese. Urechile trebuie curăţate periodic şi trebuie scos părul în creştere din interiorul canalului urechii. Părul de pe partea de sus a capului poate fi purtat legat într-un moţ pentru a-l ţine departe de ochii, dar poate fi şi tuns. Trebuie plimbat cel puţin de 3 ori pe zi.

Este un câine mic, rezistent şi cu o blană mătăsoasă, cu un singur strat care atârnă aproape de sol, de culoare albă sau ivory. Corpul lui este compact, cu oase mici, dar robust şi puţin mai lung decât înalt. Pieptul este adânc, capul este bine proporţionat cu corpul şi craniul este uşor rotunjit. Are ochii mari, rotunzi, închişi la culoare şi botul de lungime medie şi uşor conic, acoperit cu păr lung, cu nasul mare şi negru. Urechile de formă triunghiulară, de lungime medie, sunt acoperite cu un păr bogat, lung şi lăsate pe lângă cap. Unghiile Bichonului Maltez trebuie scurtate la fiecare două săptămâni. Coada este destul de lungă, purtată rulat deasupra spatelui şi acoperită cu păr bogat, potrivit www.infocaini.ro.

Atât masculii cât şi femelele măsoară între 20 şi 25 de cm, iar greutatea acceptată este între 2 şi 3,5 kg. În general masculii sunt mai masivi decât femelele. În funcţie de standard, dimensiunile de mai sus pot varia.

Principala problemă de sănătate a Bichonului Maltez este luxaţia rotulei, când aceasta nu mai este în poziţia normală. Ca urmare a luxaţiei, mai pot apărea şi alte boli ca osteoartrita. Alte afecţiuni mai pot fi: pierderea dinţilor, cataracta, alergiile, infecţii ale urechilor, probleme digestive. Nu este indicat a fi ţinut în zone umede. De asemenea, este predispus la probleme dentare, potrivit www.dogbreedinfo.com

Speranţa de viaţă a acestei rase este de aproximativ 15 ani dar poate ajunge şi la 18 ani.