Un pas remarcabil înainte. Este prima dată când se realizează o astfel de ispravă biologică. În Japonia, oamenii de ştiinţă au creat pentru prima dată şoareci cu doi părinţi biologici masculi.
În cadrul studiului, condus de Katsuhiko Hayashi, profesor de biologie a genomului la Universitatea Osaka din Japonia, puii de şoarece au fost generaţi din celulele pielii de şoareci masculi. Aceste celule au fost transformate în celule stem pluripotente, adică capabile să devină orice alt tip de celulă. Astfel, ovulele au fost obţinute datorită acestui lucru înainte de a fi fertilizate cu spermă de şoarece şi apoi implantate în uterul şoarecilor purtători femele.
În total, această procedură are o rată de succes de doar 1%. Într-adevăr, au fost efectuate 630 de teste şi s-au născut doar şapte şoareci sănătoşi. "Acest lucru se datorează stării suboptime a sistemului de cultură. Mai ales, dacă perioada de cultură este lungă (în acest caz 5-6 săptămâni), atunci potenţialul celular este compromis", a explicat prof. Hayashi într-un comunicat de presă. Aceste descoperiri au fost publicate pe 15 martie în revista ştiinţifică Nature.
Putem salva animalele pe cale de dispariţie? Această descoperire ar putea extinde posibilităţile pentru viitoare tratamente pentru infertilitate. Dar, această posibilă aplicare la oameni va necesita ani lungi de muncă, aşa cum subliniază profesorul Hayashi: „Ne aşteptăm ca aplicarea la oameni să dureze mult, poate 10 ani sau mai mult. Chiar dacă este folosită, nu ştim niciodată dacă ouăle sunt sigure pentru a produce un copil”.
Deşi teoretic este posibil, va fi dificil să se producă copii din cupluri exclusiv masculine atât din motive tehnice, cât şi etice. Această descoperire majoră ar putea însă să-şi găsească aplicabilitatea la prevenirea extincţiei la animale.

Microcipul este o piesă de calculator sau un transponder de dimensiunea unui bob de orez. Stochează un număr de identificare şi transmite acele informaţii prin unde radio către scanerul corespunzător.
De obicei, numărul microcipului conţine 10 caractere, ceea ce face disponibile 275 de miliarde de coduri separate. Acest lucru face foarte puţin probabil ca acelaşi cod de identificare să fie utilizat de mai multe ori. Fii sigur că animalul tău de companie va avea un cod unic de microcip.
Microcipurile sunt compuse dintr-un cip de siliciu şi o antenă minusculă învelită în sticlă biocompatibilă. Microcipurile vin preîncărcate într-o seringă, iar acul este introdus chiar sub piele, între omoplaţi. Întreaga procedură durează mai puţin de 10 secunde şi este la fel de dureroasă ca o injecţie de vaccinare.
După injectare, ţesutul din jurul microcipului reacţionează la această nouă substanţă şi formează o carcasă. Acest lucru ajută la prevenirea migrării microcipului. Deoarece microcipul este fabricat din material biocompatibil, respingerea este neobişnuită, iar infecţia la loc este foarte rară.

Ce este un scaner cu microcipuri pentru animale de companie?

Scanerul este folosit ca sursă pentru a citi mesajul codificat din cip. Scanerul foloseşte energia electromagnetică pentru a permite cipul să îşi transmită mesajul prin unde radio, care sunt în mod normal la frecvenţe specifice pentru fiecare producător de microcipuri. Din acest motiv, în trecut, nu toate scanerele puteau citi toate mărcile de microcipuri.
Într-un efort de a aborda această problemă potenţială, în 1996, Organizaţia Internaţională de Standardizare a publicat că trebuie să se producă cititori universali. Acest lucru a permis scanerelor să identifice cipuri de la diverşi producători.
Scanerele sunt adesea furnizate pentru controlul animalelor, adăposturilor şi alte organizaţii de salvare, într-un efort de a se asigura că fiecare câine sau pisică este scanat şi cei cu cipuri sunt reuniţi cu proprietarii lor. Medicii veterinari pot cumpăra, de asemenea, scanere pentru a fi utilizate în spitalul lor.

Ar trebui să aveţi un scaner cu microcip în casă?

Majoritatea proprietarilor de animale de companie care au un animal de companie cu microcip nu au scaner. Nu ai nevoie de unul acasă. Singurul moment în care aveţi nevoie de un scaner este dacă găsiţi un animal de companie pierdut şi moment în care îl puteţi duce la clinica veterinară locală sau la adăpostul unde au un scanner.

Înregistrarea animalului dvs. de companie

Chiar dacă câinele sau pisica dumneavoastră are un microcip şi este scanat corespunzător, fără o bază de date accesibilă şi precisă, aceste informaţii nu vă vor returna animalul dvs. de companie.
Când este contactat cu codul de identificare al unui animal de companie dispărut, personalul bazei de date poate prelua informaţiile despre animalul de companie. Fiecare microcip care este vândut este înregistrat la spitalul veterinar sau adăpostul care l-a achiziţionat. Este responsabilitatea spitalului veterinar şi a dvs. să înregistraţi numărul unic de identificare al microcipului animalului dvs. de companie în dosarul său şi să notificaţi baza de date cu microcipuri.
În plus, îţi poţi înregistra animalul de companie în nume propriu pentru o notificare mai rapidă când animalul tău de companie pierdut a fost găsit.

Peste 90 de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte fără documente de provenienţă au fost ridicate în vederea confiscării de către un echipaj de jandarmerie, duminică, 16 octombrie 2022, din Târgul Obor din municipiul Brăila.

Duminică dimineaţă, în jurul orei 09:10, jandarmii s-au sesizat că un bărbat oferă spre vânzare mai multe obiecte vestimentare şi încălţăminte, acestea imitând logo-uri ale unor branduri renumite. Hainele erau expuse pe două pături, în faţa unui autoturism, la intrarea în piaţa de animale. Vânzătorul, un bărbat în vârstă de 30 de ani, nu a putut dovedi provenienţa articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, neavând documente justificative.

Astfel, echipajul de jandarmerie a procedat la ridicarea în vederea confiscării a 35 de perechi de încălţăminte, 3 veste, 35 de treninguri şi 21 de tricouri, toate purtând o marcă identică sau similară cu cele ale unor mărci înregistrate oficial.

Jandarmii au întocmit actul de sesizare şi au predat documentele şi produsele poliţiştilor brăileni, pentru continuarea verificărilor.

VEZI VIDEO, mai jos! ↓

Piața globală a produselor și serviciilor dedicate animalelor de companie valora 232 miliarde de dolari, în 2021, iar estimările vizează un o creștere de până la 350 de miliarde de dolari, la finele anului 2027, arată o analiză de specialitate, realizată de o platformă de investiții.
Conform experților eToro, industria produselor pentru animale de companie a crescut cu aproape 70% în ultimul deceniu, depășind economia globală, care a crescut doar cu aproape 40%.
În acest cadru, deținerea de animale de companie se află pe un trend ascendent, iar dintre țările Uniunii Europene (UE), România are cel mai mare procent de gospodării cu pisici (48%) și câini (45%).
La nivelul anului 2021, aproape jumătate (46%) din toate gospodăriile aflate în UE (90 de milioane de locuințe) dețineau cel puțin un animal de companie, în creștere față ponderea de 38%, din 2020.
Statistica oficială relevă faptul că în întreaga Europă există 93 de milioane de câini și aproximativ 113,6 milioane de pisici, ceea ce face ca acestea din urmă să fie animalele de companie preferate în gospodăriile de pe continent.

În SUA, aproximativ 70% dintre gospodării dețin, în prezent, un animal de companie

Analiza eToro arată că, peste Ocean, în SUA, aproximativ 70% dintre gospodării dețin, în prezent, un animal de companie, după ce, în urmă cu 30 de ani, procentul era de doar 56%.
"Datele demografice ale proprietarilor de animale de companie se schimbă în timp, ceea ce duce și la modificări în comportamentul de cumpărare. Un sondaj a arătat că, în SUA, 32% dintre proprietarii de animale de companie sunt din generația Millennials, 24% din generația X și 27% din generația Baby Boomers. În general, oamenii au tendința de a atribui animalelor de companie calități umane, de a le transforma în membri ai familiei și de a crește cheltuielile pentru acestea. Prin urmare, nu este o surpriză faptul că, într-o statistică privind vânzările online de bunuri de consum ambalate, produsele și hrana pentru animale de companie sunt pe locurile doi și trei după vitamine. Pentru comparație, cafeaua este mai puțin populară, fiind pe locul cinci. Piața americană a animalelor de companie este împărțită între alimente 36%, servicii veterinare 27%, consumabile 23%, toaletaj 10% și achiziții de animale 4%", explică Bogdan Maioreanu, analist și comentator de piață al eToro.
Potrivit sursei citate, un număr mare de companii cotate la bursă profită de aceste tendințe, cum ar fi: companiile producătoare de hrană pentru animale, magazinele online, specialiștii în sănătatea animalelor de companie și, în ultimul timp, companiile de asigurări. Unele dintre aceste companii de top sunt Merck (MRK), o companie farmaceutică cu o mare varietate de vaccinuri și medicamente veterinare, Metlife (MET), o mare companie de asigurări care oferă și asigurări pentru animale de companie sau Chewy (CHWY), magazin online care oferă o mare varietate de produse pentru animalele de companie și proprietarii acestora.

Proprietarii de câini, predispuși să își asume mai multe riscuri de investiții decât proprietarii de pisici

Un studiu recent a dezvăluit că tipul de animal de companie pe care îl dețin persoanele sau la care sunt expuse ar putea influența comportamentul investițional. Astfel, proprietarii de câini sunt predispuși să își asume mai multe riscuri de investiții decât proprietarii de pisici.
Pe durata cercetării, 145 de proprietari de pisici sau de câini au primit o sumă virtuală de 2.000 de dolari și au fost rugați să investească o parte din aceasta fie într-un fond de acțiuni de risc, fie într-un fond mutual conservator. Proprietarii de câini, care au reprezentat 53% dintre participanți, au fost semnificativ mai predispuși să investească în acțiuni și de asemenea, au riscat mai mulți bani decât proprietarii de pisici.
Într-un alt studiu, realizat de aceiași cercetători, s-a constatat că expunerea la imagini cu câini i-a determinat pe participanți să fie mai predispuși să investească mai mulți bani în acțiuni. (sursa Agerpres)

Se vehiculează numeroase idei și legende despre alergii și diagnosticul lor la câini și pisici printre care unele sunt inexacte din punct de vedere științific.
Aici luăm în discuție 10 din cele mai importante, în încercarea de a lămuri adevărul:
1. Dietele fără cereale sunt hipoalergenice. Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli legate de alergiile alimentare la câini și pisici.
2. Alergiile alimentare nu necesită o perioadă de sensibilizare (expunere) la o sursă de proteine pentru a dezvolta o alergie. Adevărul este că alergiile alimentare sunt provocate de una sau mai multe proteine pe care un animal de companie a consumat-o deja în dieta sa, indiferent dacă a fost constant sau intermitent. Un istoric complet al dietei este important atunci când se analizează o posibilă alergie alimentară și se alege o dietă de testare.
3. Animalele de companie fără simptome gastrointestinale nu au o alergie alimentară. Inflamația și infecțiile pielii sunt semne mult mai frecvente ale unei reacții alimentare față de vărsături sau scaunele anormale. Totuși 10-15% dintre câinii cu o adevărată alergie alimentară vor avea semne gastrointestinale. Multe animale cu simptome gastrointestinale au o intoleranță alimentară (adică nu pot digera o proteină, similar intoleranței la lactoză la om), care este diferită imunologic de o alergie alimentară. Intoleranța alimentară nu va întotdeauna semne cutanate asociate.
4. Dietele hipoalergenice nu sunt alimente „adevărate”. Există două tipuri de diete hipoalergenice pe bază de prescripție medicală utilizate pentru a diagnostica alergiile alimentare. Dietele cu proteine noi sunt făcute din proteine unice, cum ar fi curcanul sau iepurele. Pentru a avea succes cu o nouă dietă cu proteine, un animal de companie nu poate fi expus anterior la sursa de proteine, ceea ce înseamnă că este necesar un istoric complet al dietei. Dietele hidrolizate sunt făcute din baze proteice (pui sau soia), dar proteina este descompusă în timpul producției la o dimensiune mai mică, ceea ce nu declanșează reacția imună. Ambele sunt diete echilibrate din punct de vedere nutrițional și sunt adevărate alimente de mare valoare!
5. Dietele fără prescripție medicală, cu ingrediente limitate sunt suficiente pentru testele dietetice. Dietele fără prescripție medicală nu respectă standardele de puritate ale dietelor prescrise. Aceasta înseamnă că poate exista o contaminare încrucișată accidentală a proteinelor din procesul de fabricație, adică există cantități mici de proteine (carne, oua etc.) amestecate care nu sunt enumerate pe etichetă. Deoarece testele de dietă necesită un management (restricționare) strict a dietei timp de cel puțin 6 - 8 săptămâni, este important să folosiți o dietă care este garantată să conțină doar o singură proteină crudă sau hidrolizată.
6. Testele de sânge sau de salivă sunt la fel de bune pentru a diagnostica alergiile alimentare ca și un test de dietă. Deși testele dietetice sunt mult mai restrictive și mai provocatoare, ele sunt standardul de aur, cu precizie maximă pentru animale. Examenele sanguine de laborator sunt adesea folosite în medicina umană dar sunt foarte inconsecvente la animale. Chiar dacă ambele tipuri de teste sunt disponibile comercial, studiile au arătat că rezultatele testelor de sânge și saliva sunt nesigure și adesea inexacte. Din păcate, nu există o modalitate ușoară de a diagnostica alergiile alimentare la câini și pisici.
7. Câteva mici abateri nu vor afecta rezultatul unui test de dietă. Unul dintre cele mai frecvente rateuri în diagnostic este a nu exclude toate celelalte surse de proteine din hrană. Acestea includ suplimente aromate, medicamente masticabile cu aromă (antiparazitare, polivitamine), oase din piele crudă, alte jucării de mestecat (coarne, urechi de porc etc.) și recompense sau delicii din bucatăria umană. Poate dura câteva săptămâni pentru ca proteinele non-alergene să curețe sistemul, astfel încât orice reintroducere de substanțe ce implica răspuns imunitar în timpul perioadei de testare va afecta capacitatea de a confirma sau exclude un diagnostic de alergie alimentară. Este important ca toți membrii familiei să respecte regulile testelor de dietă.
8. Dietele gătite acasă sau crude sunt mai bune pentru câinii alergici. Deși există un număr mic de animale de companie care sunt sensibili la alergenii non-proteici din alimentele comerciale (petfood), majoritatea câinilor și pisicilor sunt alergici la proteină sub orice formă (gătită sau negătită). Chiar dacă gătitul acasă este atrăgător, selecția proteinelor rămâne cel mai important factor. De exemplu, dacă un animal de companie este alergic la crochetele de pui, va reacționa și la un piept de pui gătit acasă. Când se urmărește o dietă gătită acasă, se recomandă consultarea unui nutriționist pentru a formula o dietă nouă, echilibrată în proteină.
9. Animalele de companie refuză o dietă hipoalergenică. Deși pentru mulți proprietari este o provocare să elimine toate suplimentele și să folosească o singură mâncare timp de luni de zile, majoritatea animalelor de companie se vor adapta. Dacă nu consumă cu ușurință dieta, medicul veterinar poate oferi diete alternative sau sfaturi pentru ca animalele să se adapteze la alimente noi. Deși animalele noastre de companie iubesc bunătățile și gustările suplimentare, este adesea mai dificil pentru proprietar să renunțe la ele în timpul încercărilor de schimbarea hranei.
10. Hrana cu prescripție medicală este prea scumpă. Alergiile alimentare sunt confirmate prin rezolvarea semnelor clinice (cutanate și gastrointestinale) în timpul unui proces strict de dietă. Dacă animalul tău de companie este diagnosticat în timpul unui test alimentar, există mai multe opțiuni pentru a merge mai departe. Mulți proprietari sunt foarte mulțumiți de dieta din perioada de probă și aleg să o păstreze pe termen lung. Aceste diete sunt în general bine echilibrate și acceptabile pentru întreținere pe toată durata vieții. Alți proprietari vor urmări folosirea hranei în care adaugă sistematic proteine gătite acasă, pe rând, pentru a vedea dacă animalul lor de companie reacționează. După ce testările individuale sunt finalizate, un proprietar va avea o listă de proteine pe care un animal de companie le poate tolera și poate începe să treacă înapoi la diete fără prescripție medicală.
Testele de diagnostic al alergiilor prin „provocare”, pot fi foarte dificile, dar sunt un pas extrem de important în stabilirea diagnosticului pentru câini și pisici. Deși alergiile alimentare implica un efort medical, sunt de fapt mult mai ușor de gestionat pe termen lung decât alergiile de mediu. Dacă sunteți îngrijorat de o posibilă alergie alimentară, este foarte important să discutați cu medicul veterinar pentru a vă ajuta cu selecția dietelor de testare și durata testelor dietei. De asemenea, este important despre cum să treceți cu succes la noua dietă de testare pentru a vă asigura că nu există tulburări gastro-intestinale.

În 1925, difteria a afectat un loc izolat din Alaska. Din cauza frigului puternic, nu a fost posibil transportul medicamentelor cu avionul și vaporul, astfel că drumul până în orașul Noma a fost organizat cu ajutorul unor echipe de sanie cu câini, conduse de ghizi (mushers).

Aproximativ 1.800 de kilometri trebuiau parcurși în cinci zile. Au fost mai multe echipe pe rând, schimbate pe diferite secțiuni. Norvegianul Gunnar Kasen și câinele său principal Balto au fost primii care au adus serul la destinație.

S-a dovedit că Kasen nu a făcut o greșeală în alegerea câinelui leader de echipă, pentru că atunci când echipajul a avut un accident, Balto și-a ajutat musherul, salvându-l de la moarte sigură.

Când furtuna a atins apogeul și vizibilitatea a scăzut, au traversat ultimii 85 de kilometri. Balto este considerat un erou, iar în 1925 i-a fost ridicat un monument în Central Park din New York.

A fost cu adevărat un personaj principal, ca toți ceilalți câini din timpul acestei misiuni. Cu toate acestea, câinele care a făcut cea mai dificilă parte a lucrării a fost Togo (foto), care a traversat cea mai lungă distanță 418 kilometri. A făcut parte din echipa de câini a lui Leonardo Seppala.

Togo era deja cunoscut pentru calitățile sale incredibile de lider, pe care le-a demonstrat pregnant în această cursă.

Misiunea a fost finalizată cu succes și acești câini curajoși au salvat numeroase vieți.

Canicula în latină (însemnând literalmente „cățelușă”) sau canicule în franceză (etimonii lui caniculă), reprezintă numele alternativ al lui Sirius (Steaua… Câinelui în limba poporului), cea mai mare stea din constelația Canis Majoris (Câinele Mare pre limba românească). Prin metonimie, canicula a început să desemneze perioada când steaua Sirius răsare și apune în același timp cu Soarele. Cum perioada asta se suprapune cu cele mai călduroase zile ale anului, iulie și august, încă o metonimie a făcut ca termenul să desemneze căldura dogoritoare specifică lunilor iulie și mai ales august. A venit vara, au venit căldurile. Oare această periodă care în general este asociată cu relaxarea, cu vacanțele, este benefică pentru cățeluși? În primul rând trebuie menționat că temperatura de confort termic pentru organismul canin este în medie de 20 grade Celsius, iar cel puțin două luni, iulie și august, la noi, sunt frecvente zilele și nopțile cu temperaturi peste 30 de grade, uneori ajungând și la 40 de grade. Organismul câinilor are ca particularitate fiziologică faptul că se răcorește greu, adică își reglează greu temperatura când în mediul exterior este cald și foarte cald. Să ne gândim la un motor care nu mai are răcire și se supraîncălzește…   Ce efecte patologice are această agresiune fizică?   În general putem vorbi despre 3 categorii de efecte: 1. Șocul termic. Acesta apare când organismul este supus la temperaturi extreme, apărute în intervale scurte. Exemplul clasic și dramatic este când câinii sunt uitați în mașinile închise și lăsate la soare. Efectul de seră face ca habitaclul să devină un adevărat cuptor și evident în toate cazurile apare șocul și moartea. Șocul termic mai poate surveni atunci când câiinii sunt expuși în mod direct la soare, efect augumentat când blana este de culoare închisă și în paralel există și efort fizic. În acest caz supraîncălzirea alterează activitatea cerebrală și cardiovasculară, deseori cu efect letal.   2. Stresul de căldură sau efectele căldurii pe termen lung. După multe zile de vară, organismul supus unei temperaturi de disconfort începe să arate diverse semne de boală, care de multe ori sunt indirecte. Este ceea ce marele cercetător Hans Selye, părintele conceptului de „sindrom general de adaptare” sau de stres, a denumit faza a doua sau de rezistență. În timpul prelungirii agresiunii, reacția de acomodare provoacă punerea în aplicare a unui proces de rezistentă față de situația care atacă echilibrul intern. Secreția de corticotrofină (ACTH) de către glanda pituitară crește, ceea ce stimuleaza secreția glandelor suprarenale aruncând în luptă cantități mari de cortizol. Alți hormoni, cum ar fi hormonul de creștere (hGH) sau hormonii tiroidieni, ajung la un nivel critic. Urmează o cascadă de reacții fiziologice. Sistemul cardiovascular este puternic afectat: tensiunea arterială crește, sângele părăsește regiunile periferice pentru a iriga proritar organele esențiale, inima, plămânii și ficatul. De asemenea, sângele părăsește anumite regiuni ale creierului, ceea ce afectează judecata și concentrarea. Ficatul menține un nivel ridicat de zahăr în sânge pentru protejarea țesutul muscular și osos. Producția de hormoni sexuali precum testosteronul este suprimată. Sistemul imunitar este deprimat de secreția de cortizol, ceea ce face ca organismul să fie mai puțin rezistent la infecții. Din acest motiv, în faza 2, devin foarte vulnerabili. Din păcate, mulți rămân în această fază de rezistență mult timp după ce provocarea cu care s-au confruntat a fost terminată. Ce observă proprietarii animalelor? Scăderea apetitului, căderea părului, apatie, diaree și vomă, infecții de piele, accentuarea semnelor din bolile cronice cum ar fi insuficiența cardiacă. Apar des stări septice localizate pe faringe, laringe, trahee.   3. Arsurile solare sau eritemul solar apare prin efectul direct al expunerii la radiații infraroșii, dar în special la ultraviolete. Pericolul este mai mare la câinii cu blana scurtă, tunși sau de culoare deschisă. Pielea se înroșește, apare o hiperpigmentație, este iritată și uneori dureroasă. Mai mult de atât, crește riscul oncogenezei, un exemplu concludent fiind frecventele tumori în zona urechilor la animalele albe din zona mediteraneană. Efectul agresiunii termice mai apare și asupra pernuțelor și a zonei ventral (a burții), mai ales la câinii mici, în timpul plimbărilor pe asfaltul sau betonul supraîncălzit.   Ce putem face să combatem răul căldurii și multiplele stări patologice?   Măsurile esențiale sunt foarte simple și la îndemână oricui: - Să nu lăsăm câinii să stea expuși direct la soare; - Să nu îi lăsăm să facă efort fizic, mișcare, alergări, plimbări lungi și neesențiale. Animalele ar trebui să stea cât mai nemișcate pentru a se menține mai aproape de metabolismul bazal, adică de temperatura internă minimă; - Să aibă apă proaspată la discreție.   Alte sfaturi corelate cu perioada caniculară sunt: - controlul curenților de aer și a aerului condiționat; - folosirea cremelor de protecție solară, cu condiția să nu se lingă; - să fie „la zi” cu vaccinările; - ajustarea dozelor de medicamente pentru cei care au afecțiuni cronice și sunt sub terapie permanent; - administrarea de medicatie antioxidantă și protectoare din plante medicinale și vitamine.

În această noapte, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Delta" al județului Tulcea a fost solicitat să intervină la un incendiu produs la o stână aflată la ieșire din localitatea Măcin.

Către locul intervenției au fost dislocate 2 echipaje cu 2 autospeciale de stingere din cadrul Secției de Pompieri Măcin.

La sosirea salvatorilor, incendiul se manifesta generalizat, cu flacără deschisă la o stivă de baloți de nutreț.

Deoarece exista un risc ridicat de propagare a flăcărilor la saivanul de animale și la celelalte stive de baloți, forțele de intervenție au fost suplimentate cu încă două echipaje cu autospeciale de stingere.

Intervenția a fost de amploare, pompierii luptându-se cu flăcările mai bine de 5 ore.

Au ars aproximativ 100 de baloți rotunzi de furaje, alți 200 fiind salvați.

Datorită intervenției în timp operativ a salvatorilor militari, saivanul de animale nu a fost afectat de flăcări.

Asociaţia Help Lăbuş din Galaţi face un apel către gălăţenii care doresc înfrumuseţarea locului unde trăiesc, sau muncesc, şi recrutează doritori pentru cel de-al doilea proiect de pictură stradală.

"Cunoaşteţi, desigur, lucrarea realizată de artistul gălăţean Cristi Corolenco, la laterala blocului J5 din Micro 20 (foto ↑) - protagonista este Luna, căţeluşa noastră ambasador - chipul ei şi al frumoasei fetiţe Didi colorează zona, îndemnând gălăţenii la adopţia din adăposturi sau direct din stradă. Intenţionăm să efectuăm o a doua lucrare de acest gen, cu mesaje pozitive pentru oameni şi animale. Aşadar, întrebaţi-vă familia, vecinii, colegii, şi daţi-ne un semn. Imaginea şi textul vor fi decise împreună, iar realizarea lucrării va aduce zâmbete şi va schimba, sperăm noi, destine", transmit reprezentanţii asociaţiei.

În cursul săptămânii trecute, polițiștii din cadrul Biroului pentru Protecția Animalelor au fost sesizați cu privire la un posibil caz de schingiuire a animalelor, într-un imobil din comuna Smârdan.
În baza sesizării, polițiștii au mers la locația respectivă și acolo au găsit un câine metis ciobănesc carpatin, nemicrocipat, în vârstă de aproximativ 5 ani. Câinele era ținut legat și se află într-o stare de sănătate precară, cântărind aproximativ 10-15 kg și prezentând pe corp multiple zone fără blană.
În urma constatării acestor aspecte și după o primă examinare clinică, polițiștii au dispus măsura plasării câinelui în adăpost, pentru o perioadă de 45 de zile, iar proprietarul acestuia a fost sancționat contraventional pentru nerespectarea obligației de a asigura hrană și apă suficiente animalului.