Regizorul Cătalin Vasiliu şi echipa sa de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” pun în scenă o poveste tipic japoneză, o adaptare modernă după celebra nuvela Rashomon, scrisă de Akutagawa Ryunosuke, considerat un geniu literar care din păcate s-a sinucis la 35 de ani.
Spectacolul fuzioneaza linia cultural extrem-orientală, inducând nuanţe carteziene de incert, relativ, probabilistic, dar îndulcind drama originală prin umor subtil, dinamica scenică bogată şi o coloană sonoră foarte bună. Astfel intriga se adaptează mai bine ochilor europeni, rigiditatea ideilor nipone devenind flexibile, fără a pierde lupta între „adevărul social” şi adevărul „de fapt”. Căutarea adevărului este una din fundamentele acestui demers artistic, naraţiunea fiind fragmentată între patru povestitori, o adevarată epopee a morţii, disperării, iubirii şi păcatului.
Trebuie menţionată recuzita diversă, scena ieşind din normele clasice ale teatrului, apărând numeroase efecte speciale mai des întalnite în cinematografie.
Excelent este efortul interpreţilor care trec prin game multiple de dialog, alergare, dans, duel, lupte, mimă, delicateţe sau brutalitate.
În distribuţie sunt Vlad Vasiliu, Flavia Călin, Cristian Gheorghe, Dan Căpăţână, Vlad Ajder, Elena Anghel, Mihai Păun.
Adaptarea scenică şi regia artistică sunt semnate de Cătălin Vasiliu,scenografia, Daniel Divrician, muzica, Costas Ivanov, coregrafia, Elena Anghel.
Prezentăm în galeria de imagini de mai jos ↓ imagini unice, originale, din cadrul uneia din repetiţiile pentru Rashomon, cu menţiunea că cei ce vor asista la acest spectacol cu premiera sâmbătă, 05 iunie 2021, au posibilitatea întalnirii cu teatrul cu adevarat inovativ şi contemporan.

Autor Cornel Gingăraşu

Publicat în Comunitate

Un glumeţ spunea odată că „nimic mai fascinant decât munca; atunci când văd pe cineva muncind, pot să privesc ore în şir...”. Şi cu adevărat pasionant este să vezi artiştii la lucru, pictorii în faţa şevaletului, sculptorii cioplind sau actorii în timpul repetițiilor. Noi am avut privilegiul să asistăm la repetiţia generală a unui spectacol cu nume complicat: „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant“.

Pe scenă apar actorii, Cristian Gheorghe, Oana Mogoș, Ionuț Moldoveanu și Vlad Volf, trupă condusă regizoral de Dragoș Alexandru Mușoiu, scenografia fiind semnată de Andreea Simona Negrilă, iar coloana sonoră compusă de Eugen Dan Drăgoi. Sala mare a Teatrului Dramatic era deschisă numai pentru câţiva studenţi de la Facultatea de teatru veniţi să vadă profesioniștii la lucru.

Regizorul tehnic, Lică Dănila a declarat că este un spectacol "chinuit", adică în jargonul oamenilor de teatru, un montaj cu recuzită deosebită și complexă, atunci când au jucat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, gazdele fiind obligate la modificări ale spaţiului pentru a permite evoluţia scenografică. Cerându-i o părere personală despre piesa scrisă de dramaturgul scoţian Anthony Nielsen, domnul Lică Danilă a spus că „este ca un vin bun, îţi place, dar te şi ameţeste“.

Anthony Nielsen, cel care şi-a început cariera cu o exmatriculare pentru indisciplină de la Colegiul regal de artă, a clădit piesa de teatru pe un manuscris din 1881, făurind un text îndrăzneț și plin de compasiune. „Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant“ reprezintă o explorare ciudată și frumoasă a performanței și a interpreților, a tristeții, a mortalității și a mirării. Aici ne reaminteşte de un puternic curent popular din secolul trecut care a continuat până prin anii ’70, adica "the freak show", spectacolul "curiozităţilor umane", cu trupe itinerante care prezentau exponate umane diforme, groteşti, unice, în definitiv, o lume tristă şi solitară.

Edward Gant își trage inspirația din teatrul victorian cu pasiunea pentru intensificare, manifestări de emoție, dragoste de iluzie și pantomimă, o distracție in spectacolul ciudat. Şi totuşi autorul deturnează umorul ciudat spre un final umanist-tragic, în căutarea iubirii și respingerea vieţii fără emoţii. Textul a propulsat un spectacol pe care dramaticul gălăţean îl încadrează magistral într-o poveste plină de realism magic şi comedie neagră. Cei patru actori trec prin game complexe de interpretare: Cristian Gheorghe este "showman"-ul, poet, soldat, explorator al sufletelor, Ionuţ Moldoveanu, îndrăgostit naiv sau ipocrit, Oana Mogoş, tandră şi sensibilă, iar Vlad Volf, argonaut ditirambic.

Autor Cornel Gingărașu

VEZI FOTO în Galeria de imagini de mai jos! ↓↓↓

Publicat în Comunitate