Nelu Stamate

Nelu Stamate

Duminică, 08 Februarie 2015 00:00

Fundamentul UE se fisurează

Noul premier elen, Alexis Tsipras, şi alianţa sa de stânga Syriza pun sub semnul întrebării consensul european. Însă ameninţarea vine, de multă vreme, şi din altă parte - este de părere analistul politic german Christoph Hasselbach.
Un reprezentant al stângii, câştigătorul alegerilor din Grecia, crede că poate şantaja restul Europei cu pretenţiile sale privind politica financiară. La Budapesta, un naţionalist de dreapta aflat la conducerea guvernului, îşi exprimă admiraţia faţă de preşedintele rus Vladimir Putin. Iar în Marea Britanie, un premier conservator se distanţează tot mai mult de familia europeană.
Trei lideri politici - Alexis Tsipras, Viktor Orban şi David Cameron - contribuie la destrămarea unei părţi importante din consensul fundamental european. Unde se va ajunge, nu se ştie încă. Limpede e numai gravitatea situaţiei.

Ajutor în schimbul reformelor

Până acum, în politica economică, exista următorul consens: UE ajută o ţară supraîndatorată dacă aceasta face eforturi să-şi reechilibreze bugetul şi adoptă reforme menite să stimuleze economia. Statele care s-au supus acestor condiţii au plătit un preţ mare - creşterea şomajului şi incizii dureroase în sistemul social. Şi totuşi au făcut-o de bună voie şi nesilite de nimeni. Au făcut-o conştiente fiind că numai aşa vor reuşi să scape de probleme şi să-şi recupereze o parte din independenţă. Iar creditorii au fost dispuşi să facă sacrificii doar impunând atari condiţii.
De când cu această politică, au existat multe plângeri, demonstraţii, greve şi dezbateri aprinse. Totuşi, în principiu, consensul politico-economic a fost acceptat, altminteri - în plină criză - unitatea europeană ar fi avut de suferit. Dacă Alexis Tsipras crede că poate avea totul, adică sprijinul necondiţionat al europenilor, atunci el părăseşte acest fundament comun.
Între timp, sub aspect economic, zona euro ar putea suporta părăsirea acesteia de către Grecia. Din punct de vedere politic, însă, ar fi un dezastru. Ar însemna că spaţiul euro acceptă propria-i destrămare.
Cu toate acestea, formaţiuni similare din alte state fac la rândul lor electoratului promisiuni nerealiste privind scurtarea anevoiosului drum către redresarea economică. Dacă vreunui guvern i-ar reuşi asta, ar dispărea orice fel de solidaritate.

Bucurie la Kremlin

Şi consensul privind Rusia este ameninţat. Conform acestuia, chiar dacă sancţiunile impuse nu vor stăvili politica imperialistă a preşedintelui Putin şi ar putea prejudicia economia europeană, sancţiunile trebuie să rămână dovada faptului că Europa nu acceptă modificarea prin forţă a graniţelor.
Tsipras şi Orban sunt, însă, de părere că Uniunea Europeană ar trebui să arate mai multă înţelegere faţă de Moscova. Cel puţin premierul Orban, dar nu numai el, îşi manifestă deschis simpatia faţă de politica lui Putin. Felul în care tratează liderul de la Kremlin opoziţia, presa, homosexualii şi refugiaţii are un efect stimulant asupra anumitor politicieni din UE. Iar aceasta e pe placul lui Putin, care contribuie activ la divizarea UE. Căci o Europă divizată nu i se poate opune cu atâta fermitate liderului de la Kremlin.

Dacă totul se surpă

Apoi mai sunt şi particularităţile Marii Britanii. Acestea pun sub semnul întrebării însăşi disponibilitatea de compromis a UE. Oricât de justificate ar fi unele dintre revendicările Londrei privind redistribuirea competenţelor în cadrul UE sau abordarea unei politici economice mai liberale, David Cameron şi tovarăşii săi de partid le formulează, adesea, atât de tranşant şi ultimativ, încât ceilalţi nu pot decât să le respingă.
Poziţiile sunt tot mai dure. Ieşirea Marii Britanii din UE, în urma unui referendum, nu mai este, între timp, deloc exclusă. Dacă s-ar întâmpla aşa, ar fi o catastrofă. Ulterior, şi restul statelor europene i-ar putea urma exemplul. Sau ar impune condiţii pentru a rămâne în comunitate emiţând tot felul de pretenţii şi solicitând tot felul de excepţii de la regulă până când n-ar mai rămâne nimic din fundamentul comun al Uniunii.
Consensul nu este o valoare în sine. Există mai multe tipuri de consens - din constrângere, comoditate, dezinteresat şi ca atare numai de faţadă. Dar dacă europenii depun eforturi, cad de acord în cele din urmă şi îşi stabilesc ţeluri comune, atunci consensul devine foarte valoros. Niciun stat european nu-şi mai poate apăra interesele de unul singur în lume, ci numai împreună cu partenerii UE. Este valabil atât pentru ţările mari ca Germania sau Marea Britanie, cât mai ales pentru cele mici precum Grecia sau Ungaria. Dar e nevoie de un fundament comun. Iar cei care îl pun sub semnul întrebării ar trebui să ofere alternative.

Regele Abdallah al II-lea al Iordaniei a ameninţat gruparea Stat Islamic cu represalii dure după uciderea prin incendiere a pilotului militar iordanian Maaz al-Kassasbeh, citând personajul lui Clint Eastwood din filmul “Unforgiven”, informează New York Post.
Regele Abdallah s-a întâlnit cu membrii unui comitet pe probleme de apărare al Camerei Reprezentanţilor, cărora le-a ţinut un discurs în care şi-a exprimat mânia privind soarta pilotului militar iordanian Maaz al-Kassasbeh, incendiat de viu de gruparea teroristă Stat Islamic. Potrivit unui participant la întâlnire, Duncan Hunter Jr., un veteran al Marinei Americane, Regele Abdallah şi-a bazat întregul discurs pe filmul “Unforgiven”, din 1992. “A spus că va exista o răzbunare cum gruparea Stat Islamic nu a mai văzut. El a făcut referire la \"Unforgiven\" şi l-a menţionat pe Clint Eastwood şi chiar a citat din personajul jucat de Eastwood\", a precizat Duncan Hunter Jr.. Oficialul american nu a menţionat despre ce replici este vorba, însă a precizat că regele Iordaniei s-a referit la partea în care personajul jucat de Eastwood, William Munny, descrie cum se va răzbuna. În film, Munny jură că se va răzbuna pe doi cowboy care au atacat o prostituată: “Orice bărbat voi vedea, îl voi ucide. Oricine va îndrăzni să tragă în mine, nu numai că îl voi ucide, dar îi voi ucide şi nevasta şi prietenii şi îi voi da foc la casă\".
Duncan Hunter Jr. a mai spus că regele Abdallah este pregătit de acţiune: \"Mi-a amintit de ceea ce am simţit noi după 11 septembrie. Eram pregătiţi să ne răzbunăm\".

Jihadiştii din cadrul grupării Stat Islamic (SI) torturează şi ucid copii în Irak, fapte care pot fi catalogate drept crime de război, anunţă Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului într-un raport citat joi de Euronoews. Potrivit raportului, băieţi din zonele controlate de SI sunt antrenaţi pentru a servi ca soldaţi-copii, fetele sunt folosite ca sclave sexuale, în timp ce sute de copii au fost torturaţi şi executaţi. Raportul menţionează, de asemenea, mai multe cazuri de execuţii în masă de băieţi, precum şi de decapitări, de crucificări şi de îngropare de vii. Copiii aparţinând minorităţilor sau categoriilor vulnerabile sunt în special vizaţi de aceste fapte, afirmă Renate Winter, care a participat la redactarea raportului. \"Am avut parte de relatări despre copii, în special cu probleme mentale, care au fost folosiţi pentru comiterea de atentate sinucigaşe cel mai probabil fără a înţelege ceea ce se întâmplă sau la ce să se aştepte\", adaugă Winter.
Cea mai recentă înregistrare video a SI, care prezintă executarea prin incendiere a unui pilot iordanian, a fost arătată pe ecrane gigant mulţimii, alcătuite inclusiv din copii.
ONU acuză SI că recurge la tortură ca metodă de control şi pentru a-i obişnui pe copii cu violenţa şi brutalitatea.
SI este o grupare extremistă sunnită care acţionează separat de reţeaua teroristă Al-Qaida şi care a anunţat în vara anului trecut înfiinţarea unui califat islamic în teritorii din Siria şi Irak. Această grupare a ucis mii de persoane şi a forţat alte câteva sute de mii să-şi părăsească locuinţele, instituind, potrivit Naţiunile Unite, un \"regim de teroare\" în zonele aflate sub controlul său.
Cei 18 experţi independenţi care au lucrat la redactarea raportului le-au cerut autorităţilor irakiene să ia toate măsurile necesare pentru \"salvarea copiilor\" din zonele aflate sub controlul SI. \"Un stat are datoria de a-şi proteja copiii\", a conchis Renate Winter.

Şefa reprezentanţei CE în România, Angela Filote, spune că susţine adoptarea unei legi a falimentului personal, dar că doreşte ca aceasta să fie \"foarte bună”, în contextul în care în România adesea legile \"nu sunt de cea mai bună calitate şi provoacă efecte juridice neplăcute şi victime colaterale\".
Prezentă la Ploieşti, miercuri după-amiază, şefa reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Filote, a declarat, într-o conferinţă de presă, că ţara noastră are \"mare nevoie” de adoptarea unei legi a falimentului personal, dar că acest act normativ trebuie să fie \"o lege foarte bună”, în contextul în care în România sunt adoptate legi \"sub imperiul unor crize”, iar ulterior aceste legi provoacă \"victime colaterale\". \"Noi lucrăm îndeaproape cu Fondul Monetar şi Fondul Monetar este de acord că e nevoie de o lege (a falimentului personal - n.r.), dar tocmai pentru că este o lege foarte importantă ne dorim să fie şi o lege foarte bună, pentru că ce am observat în România este că adesea legile se dau repede, sub imperiul unor realităţi sau unor crize şi atunci ele nu sunt de cea mai bună calitate şi provoacă efecte juridice neplăcute şi victime colaterale\", a spus Filote.
Angela Filote a precizat că în momentul de faţă există patru propuneri legislative pe tema falimentului personal, iar Comisia Europeană a studiat toate aceste proiecte, cel mai recent fiind un proiect inspirat din experienţa mai multor state europene în acest domeniu. \"Sperăm să rămână în Parlament numai una (propunere legislativă - n.r.) ca să ne fie tuturor mai uşor să ne uităm pe o singură versiune de lege şi să ne putem pronunţa pe acea versiune de lege. (…) Principala noastră îngrijorare nu este legată atât de litera legii, cât de felul în care ea urmează să se aplice şi vrem să ne asigurăm că în România atât sistemul bancar, cât şi sistemul de consultanţă sunt pregătite pentru a aplica o astfel de lege\", a mai spus Angela Filote.
Aceasta a adăugat că ideea unei astfel de legi este \"să treacă clientul peste impas\" şi că \"înainte de a da o lege trebuie să ne asigurăm că există structura care să poată să pună în aplicare această lege, ca ea chiar să poată să aducă soluţii”.
Întrebată dacă România este pregătită pentru a pune în aplicare un astfel de act normativ, şefa Comisiei Europene în România a explicat că \"sistemul este pe punctul de a se construi ca răspuns la ultimele crize”, inclusiv cea legată de francul elveţian.
Angela Filote a mai afirmat că, în ceea ce priveşte un termen limită pentru adoptarea în România a Legii falimentului personal, Comisia Europeană nu poate da termene limită decât în cazul legislaţiei europene, adăugând că \"aici termenul limită mai degrabă şi-l dă Parlamentul român sau Guvernul, pentru că e o situaţie de care e clar că trebuie să se ocupe\". \"Din punctul nostru de vedere ce e important este ca această lege să fie una de calitate şi ea să producă acele efecte juridice de care au nevoie cei care în momentul de faţă sunt într-un vid legislativ\", a mai spus şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Duminică, 08 Februarie 2015 00:00

Viciul nevăzut al regimului politic actual

Scandalul legat de anchetarea judecătorului Toni Greblă de la Curtea Constituţională ar fi o bună ocazie pentru ca întregul mecanism de numire a judecătorilor să fie schimbat.
Procurorii DNA au cerut Senatului să încuviinţeze arestarea preventivă şi trimiterea în judecată a lui Toni Greblă, unul dintre cei nouă ”înţelepţi” de la Curtea Constituţională. El este acuzat că ar fi intervenit în favoarea unor firme private, exercitând presiuni asupra conducerii unei companii de stat din domeniul energiei (Complexului Energetic Oltenia).
Cazul e tipic, noutatea stă doar în calitatea celui investigat. Este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru unui judecător de la Curtea Constituţională, dar nu e cu totul surprinzător dacă ţinem seama că aceşti înalţi magistraţi sunt aleşi, de multe ori, din rândul politicienilor oarecare sau a unor jurişti fără operă şi carieră, cu un trecut controversat. În 2007, de exemplu, CNSAS dezvăluia legăturile pe care judecătoarea Aspazia Cojocaru le întreţinuse cu Securitatea.
Dar tocmai pentru că modul de recrutare al judecătorilor este atât de puţin exigent, ar fi momentul să redeschidem subiectul. Pentru a obţine încrederea societăţii, Curtea Constituţională are nevoie, în primul rând, de persoane ireproşabile şi de mare calitate profesională.
În al doilea rând, este greşit ca judecătorul să fie exponentul unei grupări politice, aşa cum se întâmplă, iarăşi, prea des. Rezultatul este că deciziile Curţii sunt mereu puse la îndoială. Mai ales după 2003, de când deciziile Curţii Constituţionale nu au mai putut fi înfrânte în Parlament, numirile s-au politizat excesiv şi calitatea Curţii a scăzut sensibil. Am asistat la o contradicţie dramatică: pe măsură ce importanţa Curţii Constituţionale a crescut, calitatea deliberărilor a scăzut. Exact când Curtea ar fi trebuit să devină mai puternică, a devenit mai slabă. Aici rezidă marele viciul nevăzut al regimului politic actual.
Procedura şi criteriile de desemnare a judecătorilor la Curtea Constituţională ar trebui să se schimbe. E suficient să ne uităm puţin în jurul nostru ca să vedem că numai aici judecătorii sunt aleşi în parlament cu majoritatea simplă a membrilor Camerei. Un judecător este întotdeauna reprezentantul majorităţii guvernamentale şi alegerea lui poate deveni prilejul unei înfruntări ca la moţiunile de cenzură. (ex Iulia Motoc vs Valer Dorneanu în 2010). Cu cât înfruntarea parlamentară este mai dură, cu atât alegerea judecătorului este mai încărcată de mesaj partizan. Sau, cu alte cuvinte, un judecător ieşit dintr-o asemenea încleştare cu greu poate fi unul imparţial.
Dar, aşa acum spuneam, putem găsi în jurul nostru modele potrivite. În Germania, de exemplu, Tribunalul Constituţional Federal este compus din două Camere a câte 8 judecători. Jumătate din membrii fiecărei Camere este aleasă de Bundestag şi cealaltă jumătate de Bundesrat, dar în ambele Camere e nevoie de cel puţin 2/3 din voturi. Aşadar nu majoritatea simplă ca în România, ci o majoritate calificată, de natură să împiedice alegerea unor candidaţi prea coloraţi din punct de vedere politic.
Şi în alte ţări europene putem găsi aceeaşi precauţie şi dorinţă de imparţialitate. În Italia, Curtea este alcătuită din 15 judecători numiţi după cum urmează: 5 de Parlament în Camere reunite, 5 de către cele mai înalte instanţe judecătoreşti şi 5 de către Preşedintele Republicii. Parlamentul îi alege pe cei 5 membrii cu cel puţin 2/3 din voturi. Dacă această majoritate nu se întruneşte în primul tur, se mai fac încă 2 tururi de scrutin cu aceeaşi majoritate şi, dacă nici atunci nu se alege nimeni, se recurge la un nou tur de scrutin, care pretinde însă, la rândul său, cel puţin 3/5 din voturi. Alţi 5 judecători provin din sistemul judiciar, iar Preşedintele caută, în mod tradiţional, să asigure un cât mai bun echilibru între diversele curente politice.
La fel în Belgia: Curtea Constituţională are 12 judecători numiţi de Rege în baza unei liste care i se prezintă alternativ de Camera Reprezentanţilor şi de Senat şi care cuprinde câte două candidaturi, votate însă cu o majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor prezenţi. De regulă Regele îl numeşte pe acela care se află primul pe listă.
Putem continua. Cele mai multe regimuri constituţionale europene au adoptat proceduri menite să împiedice alegerea unor candidaţi care nu reuşesc să treacă dincolo de o anumită cantonare politică. Poate doar Franţa face excepţie, acolo unde limitarea partizanatului este foarte slabă. Totuşi cutuma face ca numirea la Curtea Constituţională să ţină întotdeauna cont de prestigiul persoanei desemnate. În plus, la francezi Curtea Constituţională nu este gândită ca parte a puterii judecătoreşti ca în Germania, fiind considerată, totodată, un for de reflecţie politico-istorică. Foştii preşedinţi de republică devin automat membri ai Curţii Constituţionale după încheierea mandatului.
Modelul francez, aşa cum am văzut, nu ne-a priit prea mult. În lipsa unor solide criterii implicite care ţin de tradiţia culturală proprie, în România alegerea unor judecători la Curte a devenit o înfruntare între grupuri politice cu agende ascunse. Vestea bună este că procedeul de numire a judecătorilor nu este definit în Constituţie, el putând fi schimbat, cu relativă uşurinţă, prin lege organică.

Prima extragere a Loteriei bonurilor fiscale, programată pentru 13 aprilie, va lua în calcul bonuri emise în perioada 2 februarie-28 martie 2015, dar tichetele trebuie păstrate în continuare, deoarece Loteria specială de Crăciun va include toate bonurile din acest an, a anunţat ministrul Finanţelor. \"Eu îi încurajez pe români să ţină toate bonurile fiscale, pentru că va veni şi extragerea ocazională din decembrie, de Crăciun, şi atunci se vor lua în calcul toate bonurile emise anul acesta, din 2 februarie până în decembrie, când va fi stabilită data extragerii\", a spus Vâlcov.
Loteria va fi organizată lunar, în prima duminică după data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară, dar va putea fi organizată şi ocazional, de Sărbători, şi va consta în extragerea aleatorie de numere, respectiv un număr cuprins în intervalul dintre 1 şi 999 inclusiv, reprezentând valoarea totală a bonului fiscal fără subdiviziunile leului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, şi o dată calendaristică reprezentând ziua emiterii bonului fiscal, aferentă lunii sau intervalului calendaristic.
Prima extragere, ocazională, va fi organizată pe 13 aprilie, a doua zi de Paşte, cu un fond de premiere de 1 milion lei. Valoarea premiilor individuale se stabileşte prin împărţirea fondului de premiere la numărul de bonuri fiscale revendicate în termen.

Senatorul liberal Paul Ichim atinge un subiect sensibil pentru Galaţi, într-una din declaraţiile sale politice susţinută în Parlamentul României: absenţa Moldovei de pe hărţile rutiere moderne. Liberalul are curajul să precizeze clar că toate discuţiile purtate în legătură cu aşa-zisa dezvoltare rutieră care ar include Moldova şi implicit Galaţiul, au reprezentat doar surse de finanţare a unor campanii electorale. Spicuim din declaraţia politică a senatorului gălăţean: „Ardealul aproape nu mai are şomaj, cel puţin în zona acoperită de autostrăzi. Restul ţării, şi mai ales Moldova, este în sărăcie lucie. Sărăcia se asociază cu emigrarea, abandonul şcolar, infracţionalitatea, alcoolismul, etc. (…) Guvernarea USL, aripa PSD-istă, a venit cu multe promisiuni şi speranţe pentru populaţie, cel puţin la dezvoltarea pentru infrastructură. În conştientul public este încetăţenită percepţia că autostradă = locuri de muncă = bunăstare. În acest sens, în 2013, l-am interpelat pe ministrul Şova, care răspundea de dezvoltarea reţelei de autostrăzi, ce gânduri are cu Moldova, respectiv Galaţi-Brăila-Buzău şi Iaşi-Tg. Mureş. Am reţinut gânduri foarte bune şi un marker lat pe o hartă. Anticipând că ceva nu este în regulă, l-am întrebat şi pe prim-ministrul Ponta cum vede situaţia din zonă. În presa anului 2013, premierul, în anumite declaraţii, consemnează faptul că proiectul Tulcea - Pod peste Dunăre - Şosea expresă Galaţi-Brăila-Buzău şi Focşani-Brăila este o prioritate a guvernului, studiile de fezabilitate fiind terminate. Ba am reţinut că după o vizită la chinezi, consemna interesul colosului asiatic pentru investiţii in zonă. A venit şi anul campaniei electorale pentru prezidenţiale. Bugetul naţiei utilizat după bunul plac de candidatul partidului aflat la guvernare, respectiv dl. Ponta, a căpătat alte destinaţii decât investiţiile. Problema ridicată mai sus a fost uitată, post factum, analiştii economici consemnând că banii folosiţi în aşa-zise pomeni electorale reprezentau aproximativ 40% din banii de investiţii”.
Mai mult, autorităţile locale nu au de fapt vreo intenţie de a dezvolta cu adevărat drumuri moderne în zonă. Menţinerea subdezvoltării aduce doar câţiva bani în buzunarele celor care controlează trecerile de la bac. Senatorul Ichim a precizat: „Să fie oare adevărat ce spun unele «guri rele», că multe dintre aceste studii de fezabilitate au cuprins şi o anumită cotizaţie de risc numită în termeni licenţioşi «parandărăt»? [...] Uite aşa ne-a apucat şi 2015 cu o provincie istorică ruptă de ţară, cu decalaje economice mai mult decât evidente...”.

Mihaela KANTI

Aproape un sfert dintre bărbaţii cu vârsta peste 18 ani nu au fost afectaţi de criză, procent semnificativ mai mare decât cel al femeilor, de 20%, potrivit studiului realizat în a doua parte a lunii martie. Nouă din zece antreprenori au resimţit negativ criza economică, în timp ce 55% dintre managerii sau angajaţii cu studii superioare au fost afectaţi. "Procentul va creşte simţitor în rândul angajaţilor cu studii superioare şi nu numai în urma măsurilor de reducere a salariilor în sectorul bugetar", a declarat Mircea Kivu, director de operaţiuni la Mercury Research. Şi persoanele care pentru moment nu au un loc de muncă au resimţit puternic impactul crizei, 95% dintre acestea fiind afectate. Pe de altă parte, 66% dintre români sunt mai îngrijoraţi de situaţia lor financiară decât în urmă cu şase luni, procentul fiind mai mic decât în luna martie din 2009 (75%), dar situându-se în continuare peste nivelul din noiembrie 2008, când apăreau primele semne ale crizei în România şi când doar jumătate (53%) îşi exprimau această temere.
"Principalele temeri sunt legate de imposibilitatea de a menţine acelaşi stil de viaţă ca în prezent (40%), de scăderea veniturilor (39%) sau de nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%). Temerile legate de imposibilitatea de a putea plăti ratele sunt valabile pentru 15% dintre românii cu vârsta peste 18 ani, iar 14% se tem ca nu vor mai putea face economii sau investiţii ca în anii trecuţi", se mai spune în studiu.
Legat de evoluţia stabilităţii financiare a băncilor în următorul semestru, ponderea celor care consideră că situaţia se va înrăutăţi a scăzut faţă de anul trecut, de la 61% la 40%. Peste un sfert dintre respondenţi estimează că stabilitatea financiară a băncilor va rămâne la fel în următorul semestru, iar 13% chiar că se va îmbunătăţi.
Datele fac parte din studiul Financial CrisisMeter realizat de Mercury Research începând cu luna noiembrie 2008. Studiul a fost realizat în perioada 15 martie-1 aprilie 2010 pe un eşantion de 1.177 respondenţi cu vârsta peste 18 ani.
Cei 500 de sindicalişti au protestat la cele cinci intrări în sediul Parlamentului, cei de la Confederaţia "Cartel Alfa" şi CSDR fiind la poarta de intrare spre Senat, CNSLR Frăţia şi BNS la intrarea spre Camera Deputaţilor, iar CNS Meridian la intrarea din Piaţa Constituţiei. Protestatarii strigau "Parlamentari, noi am votat pentru voi, voi votaţi cu noi", cerându-le acestora să voteze moţiunea de cenzură în folosul oamenilor care i-au ales.
Mitingul de la Palatul Parlamentului, unde Executivul urma să îşi angajeze răspunderea pe măsurile de austeritate, a început la ora 13.00 şi s-a încheiat la ora 18.00.
Liderii celor cinci confederaţii anunţaseră că la protest vor participa aproximativ 3.000 de persoane.
Executivul a adoptat luni forma finală a celor două proiecte de lege pe care urmează să-şi asume răspunderea. La primul proiect de lege, privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost depuse de către parlamentari 51 de amendamente şi au fost acceptate patru. Conform primului amendament se precizează expres în lege că pensia socială minimă nu scade sub 350 lei, iar, conform celui de-al doilea amendament, pe parcursul legii se menţionează că se va reduce cuantumul salariilor şi pensiilor din momentul intrării în vigoare a legii. Cel de-al treilea amendament precizează că şi salariile angajaţilor cabinetelor parlamentare se vor reduce cu 25 la sută, iar cel de-al patrulea menţionează că această măsură îi va viza şi pe membrii Academiei de Ştiinţe Medicale. La cel de-al doilea proiect de lege, privind privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost acceptat un singur amendament, care se referă verificarea pensiilor de invaliditate într-o perioadă de un an şi nu de trei cum era prevăzut iniţial.
Marţi, între 9.00 şi 12.00 vor avea loc proteste în faţa Parlamentului. Începând de joi şi până sâmbătă protestele se vor muta în teritoriu, unde vor fi organizate pichete la birourile parlamentare şi sediile partidelor. Confederaţiile sindicale pregătesc un protest cu 20.000 de oameni, la Parlament, în 15 iunie, când ar urma să fie votată moţiunea de cenzură împotriva Guvernului ce va fi depusă de Opoziţie. Sindicaliştii vor să facă atunci un lanţ uman în jurul Palatului Parlamentului. Totodată, în ziua votării moţiunii de cenzură bugetarii din toate sectoarele vor fi în grevă generală.
Această măsură a fost luată din cauza ameninţărilor la adresa israelienilor, în urma asaltului lansat la 31 mai de un commando israelian în apele internaţionale, împotriva unei flotile, din care făcea parte şi o navă turcească, ce transporta militanţi propalestinieni şi ajutoare către Fâşia Gaza. Nouă cetăţeni turci au fost ucişi în această operaţiune, care a declanşat manifestaţii de protest în Turcia şi a condus la rechemarea ambasadorului turc de la Tel Aviv.
Interdicţia vizează mai ales rezerviştii, care obişnuiesc să îşi petreacă vacanţele în Turcia, una dintre destinaţiile favorite ale israelienilor în ultimii ani.
Puternicele tensiuni dintre cele două ţări, anterior aliaţi strategici, au provocat anularea a mii de sejururi în Turcia, potrivit unor specialişti din domeniul turismului, citaţi de presa israeliană. Autorităţile turce au evaluat între 10.000 şi 20.000 numărul acestor anulări. Autorităţile israeliene au făcut apel la israelieni, încă din ziua asaltului, să îşi amâne planurile de vizită în Turcia. De asemenea, armata turcă a dat publicităţii un document oficial în care Israelul este absent din cadrul manevrelor aeriene internaţionale prevăzute în curând în spaţiul aerian al Turciei. Această absenţă confirmă hotărârea Guvernului turc de a exclude Israelul de la trei manevre comune, în urma raidului. În 2009, 311.500 de turişti israelieni au vizitat Turcia, în special staţiunile balneare de la Marea Egee.

Turcia consideră imposibilă normalizarea relaţiilor cu Israelul dacă acesta refuză o anchetă ONU

Ministrul turc de Externe, Ahmed Davutoglu, a declarat luni că nu va exista o normalizare a relaţiilor dintre Turcia şi Israel dacă această ţară refuză formarea unei comisii independente de anchetă a ONU privind raidul israelian asupra flotilei cu ajutoare umanitare destinate Fâşiei Gaza. Ministrul a cerut statului israelian "să accepte crearea unei comisii prevăzută prin dreptul internaţional şi propusă de Naţiunile Unite". Dacă Israelul îşi dă acordul pentru formarea unei astfel de comisii, "relaţiile (bilaterale) vor lua în mod normal o altă direcţie", a precizat Davutoglu. Dar "în cazul în care continuă să se eschiveze, nu va mai fi vorba despre o normalizare a relaţiilor turco-israeliene".
Turcia şi-a convocat săptămâna trecută ambasadorul din Israel.
Davutoglu a făcut aceste afirmaţii în cadrul unei conferinţe de presă alături de omologul său afgan şi pakistanez cu ocazia Conferinţei consacrate măsurilor de consolidare a încrederii şi acţiunilor comune în Asia (CICA), un forum internaţional pentru promovarea cooperării regionale organizat luni şi marţi la Istanbul.
Pagina 9 din 252