Nelu Stamate

Nelu Stamate

Joi, 19 Februarie 2015 00:00

Islandezii se întorc la zeii nordici

Pentru prima dată de la creştinarea Islandei, locuiorii acestei ţări sunt martorii reînvierii religiei păgâne nordice a strămoşilor lor. În acest an va fi inaugurat un templu care va adăposti un altar dedicat unor mari divinităţi ale religiei vikingilor, precum Thor, Odin şi Frigga.
„Vedem în acest lucru drept o încercare reuşită de conservare şi păstrare a moştenirii noastre culturale şi spirituale, cu atât mai mult cu cât unii islandezi au fost încântaţi de idee, căci îşi doresc să se întoarcă la valorile din epoca vikingilor. Când islandezii s-au convertit la creştinism, aceasta a fost o măsură economică, nu de alegere a credinţei, căci unii comercianţi din acea perioadă istorică nu doreau să facă comerţ şi afaceri cu păgânii”, declară Hilmar Orn Hilmarsson, mare preot al cultului Asatru.
Islanda a fost colonizată şi fondată de navigatori vikingi stabiliţi aici la începutul Evului Mediu. Aceşti vikingi erau păgâni, iar cultul Asatru a fost singura religie pe aceste meleaguri, cu circa 100 de ani înainte ca primii misionari creştini să pătrundă în Islanda, în jurul anului 1000 după Hristos.
Hilmar Orn Hilmarsson a declarat presei că păgânismul nordic a început să reînvie în Islanda începând cu anul 1970, iar această mişcare spirituală a culminat cu construirea şi inaugurarea templului din capitala Rejkjavik. Templul va servi ca locaţie de venerare, dar şi ca loc al organizării unor sărbători locale.
Hilmar Orn Hilmarsson a mai declarat că Thor, Odin şi Frigga sunt divinităţi importante pentru urmaşii vikingilor. Thor este protectorul omenirii, Odin este zeul înţelepciunii şi poeziei, iar Frigga era zeiţa dragostei şi a căsniciei.
Preotul cultului Asatru susţine că acestă religie este una poetică în multe aspecte, dar unii creştini, consideră că acesta este nimic altceva decât o nouă formă camuflată de satanism. În răspuns, Hilmar Orn Hilmarsson susţine că religia vikingilor nu doar că nu are nimic comun cu satanismul, dar se şi opune acestuia. „Nu este nimic satanic sau demonic în religiile păgâne nordice. Mişcarea noastră spirituală are ca scop transformarea credinciosului într-un om mai bun, mai prietenos, iubitor al familiei, per total o persoană cât se poate de onorabilă”, declară acesta în continuare.

Uneori este nevoie de o simplă descoperire arheologică pentru a relansa o legendă. Cu ocazia unei expediţii ştiinţifice submarine în largul Siciliei, arheologii italieni au descoperit 39 de lingouri dintr-un metal misterios. Analizele efectuate asupra acestor vestigii sugerează faptul că ar putea fi vorba de legendarul oricalc, asociat în textele antice cu mitul Atlantidei. Descris în numeroase texte antice, acest metal rar ar proveni, potrivit filosofului grec Platon, de pe legendara insulă Atlantida.
În total, 39 de lingouri în formă dreptunghiulară au fost aduse la suprafaţă. Ele au fost găsite în jurul unei epave care s-a scufundat în ape puţin adânci, la 300 de metri distanţă de portul din oraşul italian Gela. Ambarcaţiunea ar fi eşuat în urmă cu aproape 2.600 de ani şi a fost descoperită în 1988 la o adâncime de doar câţiva metri. Potrivit arheologilor, corabia provenea din Grecia sau din Asia Mică şi se îndrepta spre Sicilia. Corabia transporta la bordul ei acest metal, care era utilizat ca ornament, în momentul în care, prinsă într-o furtună puternică, s-a scufundat cu preţioasa încărcătură.
Lingourile reprezintă o descoperire importantă, pentru că niciodată o cantitate atât de mare de oricalc nu a fost găsită în acelaşi loc. Potrivit lui Sebastiano Tusa, arheolog la Oficiul Maritim din Sicilia, descoperirea \"deschide importante perspective pentru cercetări ştiinţifice şi studierea străvechilor rute de aprovizionare cu metale din Mediterana antică\". \"Cunoşteam oricalcul graţie textelor străvechi şi câtorva obiecte decorative\", a precizat într-un comunicat acelaşi cercetător.
Textele scrise în trecut permit într-adevăr oamenilor de ştiinţă să îşi facă o idee despre acest metal misterios, chiar dacă originea şi compoziţia lui fac în continuare obiectul unor dezbateri aprinse. Un aliaj între alamă şi zinc, potrivit istoricilor, oricalcul este un metal care seamănă cu alama, fabricat pe bază de zinc, cărbune şi cupru.
Lingourile descoperite recent au fost supuse unei analize de fluorescenţă cu raze X. Rezultatele experimentului au indicat un procent de 75-80% de cupru, 15-20% de zinc, dar şi urme infime de nichel, plumb şi fier. Această caracteristică i-a determinat pe cercetători să creadă că au de-a face cu oricalc. \"Descoperirea confirmă faptul că, la un secol după ce a fost înfiinţat, Gela devenise un oraş bogat, cu artizani specializaţi în producţia de artefacte preţioase\", a explicat acelaşi cercetător italian, citat de Discovery News. Astfel, lingourile erau în mod sigur destinate comerţului şi fabricării de noi produse. Specialiştii avertizează însă în privinţa concluziilor pripite. Lingourile nu constituie o dovadă a existenţei Atlantidei, au subliniat arheologii italieni. \"Descoperirea lingourilor a fost asociată cu Atlantida, pentru că, în «Critias», Platon menţionează metalul, ca fiind prezent pe continentul misterios şi folosit pentru decorarea templului lui Poseidon\", a spus Sebastiano Tusa.
Alţi cercetători evocă posibilitatea unui metal care ar reprezenta un amestec de alamă, cupru şi zinc, fără însă ca acesta să fie oricalc.
În ceea ce îi priveşte, profesorul Tusa şi colegii săi intenţionează să îşi continue cercetările din jurul epavei, în speranţa de a găsi şi alte vestigii la fel de importante ca lingourile descoperite recent. Astfel de descoperiri permit oamenilor de ştiinţă să afle mai multe informaţii despre istoria Siciliei şi, mai ales, despre economia şi artizanatul din această regiune.
Atlantida (\"Insula lui Atlas\", în limba greacă) este numele unei insule legendare, menţionată pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, \"Timaios\" şi \"Critias\". În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă (sau continent) aflată dincolo de Coloanele lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa şi Europa de Vest. După o încercare eşuată de invadare a Atenei, Atlantida s-ar fi scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9500 î.e.n.).
Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din Antichitate, dar a fost de obicei respinsă de comunitatea ştiinţifică.
Puţin cunoscută în Evul Mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme, seriale TV şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.

Papa Francisc, care a spus că internetul este \"un dar de la Dumnezeu\", a dezvăluit joi, răspunzând unei întrebări ce i-a fost adresată de o adolescentă într-o conversaţie pe webcam, că este un \"dezastru\" în ceea ce priveşte tehnologia şi că nu ştie cum să folosească un computer. Alicia, care locuieşte în Spania, a participat la iniţiativa Google Hangout pentru copii cu nevoi speciale şi l-a întrebat pe papa Francisc dacă îi place să facă fotografii şi să le descarce apoi în computerul său. \"Trebuie să-ţi spun adevărul. Sunt un dezastru în ceea ce priveşte maşinile\", a spus papa Francisc. Suveranul pontif a folosit cuvântul spaniol \"tronco\", care s-ar traduce prin \"trunchi de copac\" sau \"buştean\" şi care desemnează în limbajul familiar o persoană foarte neîndemânatică sau care nu se pricepe deloc în anumite domenii. \"Nu ştiu să folosesc computerul\", a adăugat, râzând, papa Francisc, în vârstă de 78 de ani. \"Ce ruşine, nu-i aşa?\", a continuat el.
Anul trecut, suveranul pontif a spus într-un mesaj de-al său, referindu-se la comunicaţii, că internetul este \"un dar de la Dumnezeu\" care ar putea să contribuie la unirea oamenilor. În acelaşi mesaj, papa Francisc i-a îndemnat pe credincioşi să îşi oprească telefoanele inteligente şi să vorbească mai des între ei.

Entuziasmul care a urmat câştigării alegerilor s-a evaporat. Partidul Syriza a aterizat la solul realităţilor financiare dure cu care se confruntă Grecia. Ţara are nevoie de ajutor, crede analistul politic Bernd Riegert.
Noul guvern grec a arătat deja că este capabil să înveţe repede. Cu doar o săptămână în urmă, câştigătorii alegerilor de la Atena îşi iritau partenerii europeni cu solicitări de genul renunţării la o parte din datorii şi anulării controalelor bugetare efectuate de troica din care fac parte creditorii statului elen. Se pare însă că noul premier radical de stânga şi ministrul său de Finanţe s-au mai apropiat de realităţile politice financiare, după ce s-au uitat peste bilanţurile contabile ale ţării şi au stat de vorbă cu creditorii lor de la Roma, Paris, Londra, Bruxelles şi Frankfurt pe Main. Acum se poate discuta cu ei iar un compromis este atât în interesul Greciei, cât şi în cel al întregii zone euro. Alexis Tsipras şopteşte ceva despre înţelegeri de comun acord, cancelara germană Angela Merkel spune chiar că se bucură să-l întâlnească la următorul summit UE pe cel care a băgat spaima în blocul comunitar. Ministrul de Finanţe Yanis Varoufakis, până acum deloc cooperant, sugerează chiar un Plan Merkel pentru reconstrucţia Greciei. Schimbări de poziţie cu adevărat surprinzătoare.
Acum că atmosfera s-a îmbunătăţit, trebuie puse pe masa negocierilor datele exacte şi propuneri concrete. Nu se pune problema să fie reduse din nou datoriile, asta recunoaşte până şi ministrul Varoufakis. Nici nu ar fi neapărat necesar, pentru că împrumuturile au dobânzi scăzute şi se întind pe 32 de ani. O refinanţare ar putea uşura pe termen lung situaţia. În acest scop, Grecia ar trebui să achite anticipat creditul relativ scump luat de la FMI. Statul elen ar putea să facă acest lucru cu un credit nou în condiţii mai bune luat din fondul special european. Aceasta ar însemna însă un al treilea pachet de ajutorare a Greciei, măsură respinsă până acum ferm de noul guvern de la Atena. Ideea ministrului elen de Finanţe, de transformare a datoriilor vechi ale Greciei în împrumuturi pe termen nelimitat, este imposibilă juridic şi prea riscantă pentru creditori. Atena ar putea refinanţa şi aceste datorii vechi, dar tot cu bani de la fondul european de salvare.
Pe termen scurt, BCE ţine în siguranţă cu credite de urgenţă băncile greceşti şi statul elen, căruia îi aparţin de altfel majoritatea băncilor. BCE va continua însă să o facă doar dacă Atena se va subordona unui nou program de ajutor din fondul special european. Nu există variantă ocolitoare: noul executiv elen are nevoie de instituţiile europene şi internaţionale, altfel intră în săptămâni, maxim luni, în incapacitate de plată. Alexis Tsipras şi echipa lui au înţeles bine situaţia şi să sperăm că vor acţiona în consecinţă.

Necesitatea unei politici realiste

Anunţul continuării reformelor în Grecia şi planurile de eficientizare a sistemului fiscal sună bine. Dar acum trebuie să se treacă la fapte. Până pe 28 februarie trebuie prezentat un plan credibil de asanare a finanţelor elene, în caz contrar BCE putând fi obligată să oprească creditarea statului grec. În Grecia a avut loc deja înaintea victoriei electorale a partidului Syriza un masiv exod de capital. Oamenii au ales o soluţie politică radicală, dar şi-au scos de siguranţă şi banii din bănci. Pentru a rămâne în stare de funcţionare, două bănci elene au avut deja nevoie de ajutorul BCE, la doar 10 zile de la alegeri. Acesta ar trebui să fie un avertisment clar pentru cabinetul grec. Şi zona euro trebuie însă să acţioneze pentru a evita falimentul Atenei. Ţările creditoare nu au însă prea mult spaţiu de manevră, întrucât orice concesii acordate Greciei ar putea genera solicitări similare din partea celorlalte ţări din programele de asistenţă specială - Portugalia, Cipru şi Irlanda.
Este interesant acum cum le va explica premierul Tsipras cetăţenilor greci revenirea la politica realităţii. Aşteptările epuizatului electorat grec sunt enorme. Este nevoie mare de succese, mai ales că se văd deja primele semne de tensiune în coaliţia neobişnuită dintre radicalii de stânga din Syriza şi cei de dreapta din partidul Anel. Cei din urmă nu vor să susţină o lege privind acordarea naţionalităţii elaborată de Syriza. În plus, Tsipras este obligat să îndeplinească măcar o parte din promisiunile electorale privind ajutoarele sociale; altfel, guvernul său va avea foarte repede mari probleme interne.

Radarele sunt amplasate pe raza judeţului Galaţi după cum urmează: în Galaţi - str. Gheorghe Asachi, Movilei, Calea Galaţi; pe D.N. 25 - Lieşti, Barcea; pe D.N. 26 - Şiviţa, Brăneşti; pe D.E. 581 - Cosmeşti; pe D.J. 251 - Smârdan, Cuza Vodă. 

Actorul american David Duchovny, starul francizei \"Dosarele X\" şi al serialului \"Californication\", şi-a lansat de curând romanul de debut, \"Holly Cow\", în Statele Unite, informează contactmusic.com.
\"Holy Cow\", o carte despre maturizare, inocenţă şi convieţuire paşnică, prezintă cu mult umor aventurile prin care trec o vacă, un porc şi un curcan, care decid să evadeze dintr-o fermă şi să plece într-o călătorie în jurul lumii, după ce află că au fost crescuţi pentru a fi sacrificaţi la abator.
David Duchovny spune că ideea pentru această carte i-a venit în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce se plimba cu automobilul pe o autostradă din apropiere de Los Angeles. \"Mi-a venit un gând... dacă aş fi o vacă, de ce nu aş merge în India, unde aş fi venerată şi nu mâncată (datorită legilor hinduse)? Acesta a fost punctul de plecare şi apoi mi-am spus că o vacă nu ar fi de ajuns, pentru că există alte animale care ar putea să meargă şi ele în alte ţări, în care ar fi în siguranţă. Am inventat un porc care ar fi în siguranţă în Israel datorită legilor mozaice, chiar dacă acolo va fi urât de toată lumea, măcar nu va fi mâncat. De asemenea, în carte apare şi un curcan (\"turkey\", în limba engleză, n.r.) care s-a înşelat atunci când alege să meargă în Turcia (\"Turkey\", în limba engleză, n.r.). Credea că acea ţară a fost numită după el, aşadar trebuie să ajungă acolo. În mare, cei trei prieteni fug de la fermă şi încearcă să ajungă în toate acele locuri\", a spus David Duchovny.
Actorul a dezvăluit şi morala cărţii sale, potrivit căreia viaţa nu este întotdeauna simplă: \"Chiar şi după ce ajung în India, cei trei prieteni descoperă că veneraţia celorlalţi nu reprezintă tot ceea ce contează în viaţă. Viaţa înseamnă ceva între a fi sacrificat pentru carne şi a fi venerat, e ceva la mijloc, între cele două lucruri\".
David Duchovny, care a obţinut un masterat în literatură engleză la Universitatea Yale, a scris deja câteva povestiri şi nuvele, pe care doreşte să le dezvolte şi să le transforme în viitor în romane. De asemenea, starul american a scris scenariile pentru câteva episoade din serialul \"Dosarele X\" şi scenariul filmului \"House of D\" (2006).
Romanul de debut al actorului David Duchovny a fost lansat la doar câteva luni după ce actriţa Gillian Anderson, colega lui din distribuţia serialului \"Dosarele X\", şi-a lansat la rândul ei primul roman din carieră, intitulat \"A Vision of Fire\" - un thriller SF de proporţii epice.
David Duchovny, în vârstă de 54 de ani, şi-a câştigat celebritatea cu rolul agentului FBI Fox Mulder din serialul de televiziune SF \"Dosarele X\", care a generat ulterior două lungmetraje pentru marile ecrane: \"Dosarele X: Înfruntă viitorul\" (1998) şi \"Dosarele X: Vreau să cred\" (2008). În 2008, David Duchovny a câştigat premiul Golden Globe pentru cel mai bun actor într-o comedie pentru rolul Hank Moody, un scriitor dependent de sex care trece printr-o pană de inspiraţie, din serialul de televiziune \"Californication\".

„Ce mănâncă soldaţii din fiecare ţară înainte de a merge la luptă?” este o întrebare la care oferă răspuns o originală colecţie de fotografii realizată de artistul Giulio Laccetti pentru Muzeul Desenului de la Triennale din Milano, scrie miercuri ziarul spaniol ABC.
Imaginile, din care cotidianul reproduce câteva, surprind raţiile de hrană asigurate de ministerele forţelor armate din diferite state de pe glob. De exemplu, militarii din Ucraina sunt alimentaţi cu conserve de carne şi peşte, biscuiţi de mei şi supă de legume, iar cei din Rusia, cu pate de ficat, gulaş şi biscuiţi.
În Estonia, meniul se compune, printre altele, din pâine integrală de secară, ciocolată cu fulgi de porumb şi supă de pui, în timp ce în Franţa, conţine conserve din carne de pasăre cu legume, biscuţi şi batoane de ciocolată.
Soldaţii thailandezi primesc unele dintre cele mai mici porţii de alimente, formate din orez, supă de peşte, carne şi fructe uscate.
Fideli dietei mediteraneene, militarii spanioli se hrănesc cu supă instant, conserve de porc, precum şi cu salată. La care se adaugă şi gumă de mestecat, pentru asigurarea igienei dentare.

Actorul nord-irlandez Jamie Dornan a fost desemnat cel mai sexy bărbat din lume, învingându-l pe Benedict Cumberbatch, în cadrul unui sondaj realizat de redactorii revistei britanice Glamour.
Jamie Dornan, în vârstă de 32 de ani, protagonistul thrillerului erotic \"Cincizeci de umbre ale lui Grey/ Fifty Shades of Grey\", care va avea premiera la nivel mondial pe 13 februarie, s-a clasat pe primul loc în acest sondaj, potrivit contactmusic.com. În clasament, Jamie Dornan este urmat de actorul Benedict Cumberbatch. Pe locul al treilea s-a clasat Tom Hiddleston, interpretul personajului negativ Loki din pelicula \"Thor: Întunericul/ Thor: The Dark World\". Locul al patrulea a revenit actorului Robert Pattinson, celebru pentru rolul din franciza \"Saga Amurg/ The Twilight Saga\", iar Henry Cavill, noul Superman, din filmul \"Man of Steel: Eroul/ Man of Steel\", s-a clasat pe locul al cincilea.
În top au mai fost incluşi membrii trupei One Direction, actorul şi cântăreţul Jared Leto, muzicianul Pharrell Williams, Liam şi Chris Hemsworth, Johnny Depp şi Orlando Bloom.
Jamie Dornan, născut pe 1 mai 1982 în Irlanda de Nord, Marea Britanie, este actor, muzician şi model. A interpretat rolul Axel von Fersen în filmul \"Marie Antoinette\" regizat de Sofia Coppola în 2006, iar apoi a apărut în mai multe seriale de televiziune, cum ar fi \"Crimele din Belfast/ The Fall\" şi \"A fost odată ca niciodată/ Once Upon A Time\". Dornan este protagonistul ecranizării romanului erotic de succes \"Cincizeci de umbre ale lui Grey/ Fifty Shades of Grey\", în care interpreteză rolul lui Christian Grey. Pelicula va avea premiera la nivel mondial, inclusiv în România, pe 13 februarie.

Efortul de a striga „Au!” interferă cu mesajele nervoase legate de durere, care se deplasează spre creier, sugerează un studiu recent. Anterior, biologii presupuneau că acest comportament – vocalizările specifice în cazul unei senzaţii de durere – au evoluat ca mijloc de a-i avertiza pe alţi membri ai grupului în privinţa unui eventual pericol. Dar cercetări mai noi sugerează că vocalizările ar avea, de fapt, rolul de a ne distrage atenţia de la durere şi de a ne ajuta să o suportăm mai bine. Rezultatele au fost publicate în Journal of Pain.
La toate populaţiile globului se întâlnesc aceste manifestări verbale ale durerii, deşi cuvintele prin care se exprimă sunt diferite: ow sau ouch la vorbitorii de engleză, eina în Africa de Sud, ahia în Italia sau aiyo în China.
Autorii studiului - cercetători din departamentele de psihologie şi neurobiologie ale Universităţii Naţionale din Singapore – notează că elementul comun tuturor acestor exprimări este faptul că ele conţin un sunet pentru emiterea căruia gura se deschide, limba rămâne plată şi buzele nu sunt rotunjite – un sunet simplu, care necesită un control redus pentru a fi articulat, în acelaşi timp maximizând volumul sonor.
Cercetătorii au supus 56 de voluntari unui test clasic pentru evaluarea rezistenţei la durere: introducerea mâinilor în apă foarte rece. În primul test, participanţilor li s-a dat voie să ţipe „Au!” când apărea senzaţia de durere; apoi testul a fost repetat de 4 ori, de data aceasta voluntarilor cerându-li-se să nu scoată niciun sunet, indiferent de intensitatea durerii. Într-una dintre cele 4 variante, li s-a cerut să apese pe un buton când simţeau durere; în alta, li s-a dat să asculte o înregistrare a propriei lor voci ţipând „Au!”; în alta – o înregistrare a vocii altei persoane zicând „Au!”, iar în ultima, să stea, pur şi simplu, pasivi, până când durerea devenea insuportabilă. Analizând rezultatele, cercetătorii au constatat că, dacă ţipau de durere, participanţii puteau suporta durerea timp mai îndelungat – 30 de secunde, în medie, cu 5 secunde mai mult decât dacă nu făceau nimic.
Nici să audă un „Au!” scos de ei sau de alte persoane nu i-a ajutat pe voluntari să suporte mai mult timp durerea.
Nu se cunoaşte exact mecanismul prin care exprimarea vocală a durerii exercită acest efect analgezic, dar cercetătorii cred că mesajele legate de exprimarea vocală interferă, în drumul lor spre creier, cu mesajele legate de durere.

Duminică, 08 Februarie 2015 00:00

De ce este bine să mâncăm ouă

Triptofanul, o substanţă care există în ouă, are capacitatea de a-i face pe oameni să devină mai generoşi, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii olandezi, informează dailymail.co.uk.
Oamenii de ştiinţă spun că triptofanul, un aminoacid din anumite produse alimentare, poate să influenţeze comportamentul uman. Într-un set de experimente, savanţii olandezi au descoperit că administrarea unor doze mici de triptofan - echivalentul cantităţii de triptofan din trei ouă - a dus la dublarea sumelor donate de voluntari unor organizaţii de caritate.
Ouăle şi alte alimente precum peştele şi laptele sunt bogate în triptofan, un aminoacid care este transformat în organism în serotonină, o substanţă asociată cu buna dispoziţie. Triptofanul este comercializat şi sub forma unui supliment alimentar, denumit TRP.
Cercetătorii de la Universitatea Leiden din Olanda au explicat experimentul într-un articol publicat în revista Frontiers in Psychology: \"Pentru prima dată, am încercat să aflăm dacă administrarea unui compus prezent în anumite alimente precum peşte, ouă, soia şi lapte poate să stimuleze donaţiile pentru organizaţiile de caritate\". \"Studiul nostru reprezintă prima demonstraţie din lume a faptului că donaţiile pentru caritate pot fi mărite cu ajutorul suplimentelor alimentare asociate cu serotonina\".
Cercetătorii olandezi au realizat un experiment pe 32 de bărbaţi şi femei. Jumătate dintre ei au primit o pudră ce conţinea 0,8 grame de TRP, iar ceilalţi voluntari au primit o pudră placebo. Fiecare voluntar a primit suma de 7,5 lire sterline (11,25 dolari) pentru participarea la experiment. Ei au fost întrebaţi dacă doresc să doneze acea recompensă financiară sau o parte din ea în scopuri caritabile. Patru cutii - pentru Unicef, Amnesty International, Greenpeace şi World Wildlife Fund - au fost plasate pe o masă. Atunci când psihologii au comparat rezultatele au descoperit că voluntarii care au primit pudră TRP au donat, în medie, 1,15 dolari, în timp ce voluntarii care au primit un placebo au donat în medie doar jumătate din acea sumă.
Mecanismul prin care un supliment alimentar ajunge să aibă un astfel de efect nu este deocamdată cunoscut, însă oamenii de ştiinţă sugerează că în acest proces ar putea fi implicată oxitocina, hormonul iubirii şi al ataşamentului, produs de femei în timpul alăptării şi raporturilor sexuale. Oamenii de ştiinţă au evidenţiat deja apropierea dintre regiunile din creier asociate cu serotonina şi oxitocina.

Pagina 8 din 252