Nelu Stamate

Nelu Stamate

Grupul terorist sunnit Stat Islamic în Irak şi Siria pare să confirme acuzaţiile privind traficul de organe, organzaţia islamistă argumentând că această practică este permisă pentru salvarea vieţilor musulmanilor, relatează Daily Mail. \"Este permis transplantul de organe sănătoase din corpul unui apostat în cel al unui musulman, cu scopul salvării vieţii acestuia din urmă sau pentru îmbunătăţirea stării de sănătate\", se arată într-un decret islamic (fatwa) emis de organizaţia teroristă Stat Islamic. \"În plus, s-a stabilit că vieţile şi organele apostaţilor sunt ilegale. În acest context, organele ereticilor pot fi prelevate, indiferent dacă sunt vii sau morţi\", precizează grupul Stat Islamic.
În urmă cu câteva săptămâni, ambasadorul irakian la ONU a cerut Consiliului de Securitate să verifice acuzaţii potrivit cărora gruparea Stat Islamic ar preleva organe umane în scopul finanţării operaţiunilor.

Uniunea Europeană va lua în calcul interzicerea experienţelor pe animale, după ce peste un milion de persoane au semnat o petiţie iniţiată de un grup care a protestat împotriva disecţiei pe animale vii, au anunţat funcţionarii UE. Iniţiativa cetăţenească europeană intitulată “Stop disecţiei pe viu” (Stop Vivisection European Citizens’ Initiative, ECI) este susţinută de 1,1 de milioane de semnături, astfel că Uniunea Europeană a decis că va analiza această propunere. În cazul unor asemenea iniţiative este nevoie de un milion de semnături din cel puţin şapte ţări membre ale UE, pentru ca Uniunea Europeană să aibă posibilitatea de a demara procedurile necesare. Semnatarii acestei iniţiative sunt din nouă state membre ale UE, printre care şi Ungaria. Comisia Europeană a anunţat că în următoarele trei luni vor fi invitaţi organizatorii acestei iniţiative, pentru a prezenta opinia lor, după care Parlamentul European va organiza o audiere publică în această chestiune. La finalul procedurii, Comisia Europeană va decide pe baza celor prezentate de iniţiatori dacă va include sau nu în legislaţia UE această iniţiativă, dacă va stabili o altă metodă pentru atingerea obiectivelor iniţiativei sau va o respinge definitiv. Semnatarii iniţiativei se opun legii UE adoptată în 2010 care permite experienţele pe animale, dar prevede, în acelaşi timp, înlocuirea acestei proceduri în cazurilor în care este posibil, precum şi efectuarea experienţelor respective prin diminuarea la minim a durerii. Scopul petiţiei este însă interzicerea totală a experienţelor pe animale. Potrivit datelor UE, în 2011 aproximativ 11,5 milioane de animale au fost supuse unei experineţe ştiinţifice.

Forţa specială anticorupţie a României face progrese mari într-una dintre cele mai corupte ţări ale Europei. Printre cele peste 1.000 de persoane condamnate anul trecut se numără 24 de primari, cinci parlamentari, doi foşti miniştri şi un fost premier.
Chiar şi acum câţiva ani, personajele puternice şi pline de pile ale României erau în măsură să-şi umple buzunarele cu impunitate, câştigându-i ţării renumele meritat de una dintre cele mai corupte state din Europa. Însă astăzi, într-un cutremur produs ca prin noroc, declanşat de presiunea externă a Uniunii Europene şi de furia publică internă, reprimarea corupţiei a devenit în România aproape o chestie de rutină. Cu un parchet special, independent şi tenace, în fruntea campaniei, ţara face progrese dramatice în ceea ce priveşte tragerea la răspundere a elitelor exact în aceeaşi măsură ca şi în cazul oamenilor de rând.
România este considerată de mult vreme una dintre cele mai corupte ţări din Europa, ieşind pe ultimul loc între statele UE (la egalitate cu Grecia, Italia şi Bulgaria) în Indicele Perceperii Corupţiei pe 2014, realizat de Transparency International.
Totuşi, ca parte a ascensiunii ţării în UE, la care a aderat în 2007 împreună cu vecina Bulgaria, României – unde corupţia ajunge la toate nivelurile societăţii – i s-a cerut să-şi cureţe ograda.
“A început pentru că am avut combinaţia corectă de presiune externă din partea Comisiei Europene şi presiunea internă din partea populaţiei”, a declarat Laura Ştefan, expert anticorupţie şi fostă directoare în cadrul Ministerului Justiţiei din România. Totuşi, ea adaugă că: “Atunci când a început, nu exista încredere în stat. Mulţi oameni erau sceptici şi a fost nevoie de mult timp şi de o mulţime de cazuri mari pentru a convinge oamenii.”
În 2003, ţara înfiinţa DNA, un parchet specializat însărcinat cu lupta împotriva corupţiei în general şi a corupţiei din instituţiile statului. Iniţial DNA a vizat personaje mărunte, însă în câţiva ani ajunsese să ţintească mult mai sus, iar numărul persoanelor condamnate pentru corupţie la nivel înalt, definită ca fiind cazurile în care prejudiciul depăşeşte 10.000 de euro (11.300 dolari), a crescut corespunzător.
Anul trecut, în România au fost condamnaţi pentru corupţie 11.138 de indivizi, între care politicieni, afacerişti, judecători şi procurori, în comparaţie cu 155 în 2006. Printre ei se numără 24 de primari, cinci foşti parlamentari, doi foşti miniştri, un fost premier, pentru a nu mai vorbi de şapte judecători şi 13 procurori. Printre condamnaţi există politicieni de toate culorile, ceea ce înseamnă că nu s-a ţinut cont de apartenenţa lor politică.

Ţinte de calibru mare

Anul acesta titlurile din presă au continuat să se aglomereze. Recent, Monica Iacob Ridzi, fost ministru al sportului şi tineretului, a fost condamnată la cinci ani de închisoare pentru abuz de putere şi corupţie. Câteva zile mai înainte, un fost ministru al transporturilor fusese şi el întemniţat, fiind condamnat la doi de închisoare pentru că luase mită de mai multe ori când se afla în funcţie, inclusiv sub forma unei case construite gratuit pentru mama lui.
În aceste zile televiziunile de ştiri ale României sunt obsedate de rapida cădere în dizgraţie a Elenei Udrea, un parlamentar cochet, fost ministru al turismului şi, recent, candidat la preşedinţie (a terminat pe locul patru), care a fost arestată la mijlocul lui februarie, fiind acuzată de spălare de bani, trafic de influenţă şi luare de mită în mai multe rânduri. Analiştii au avut o zi minunată atunci când Udrea a cerut permisiunea de a-şi renova şi redecora celula în care era ţinută în arest preventiv.
Aproximativ 7% dintre politicienii aleşi în 2012 au fost condamnaţi sau sunt în prezent anchetaţi pentru corupţie, conform estimărilor. Rata de succes a DNA în instanţe trece de 90%. Cea mai importantă condamnare obţinută de DNA până acum este cea a fostului premier Adrian Năstase (2000-2004), condamnat la patru ani după gratii în ianuarie 2014 pentru mită şi şantaj.
“Chiar acum, este urât, dar este un semn de progres, arată că există voinţă”, apreciază Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene, un grup de reflecţie din Bucureşti.

Contrareacţie

Acest progres nu a fost însă lipsit de o contrareacţie. Procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi-a văzut viaţa personală atacată cu regularitate în presă, mai ales de către acele instituţii deţinute de sau având legături cu potentaţii care fuseseră vizaţi de anchetele DNA. Anul trecut ea a dat în judecată pentru calomnie o televiziune care o acuzase că ia mită.
Însă aceste acuzaţii publice par să fi avut prea puţin impact asupra popularităţii de care se bucură DNA şi însăşi Kovesi; de fapt, unii au sugerat că DNA ar fi acum pe locul patru între instituţiile în care românii au cea mai mare încredere, după biserică, armată şi serviciile secrete.
Într-un comunicat publicat în ianuarie, pentru a coincide cu ultimul raport UE privitor la corupţie, Frans Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene, scria că: “România este pe drumul corect şi trebuie să se ţină de el. Combaterea corupţiei rămâne cea mai mare provocare şi cea mai mare prioritate.”
Toate îngrijorările care au mai rămas sunt legate de acţiunile parlamentului, care a mai încercat în trecut să limiteze amploarea anchetelor.
Deşi politicienii afirmă, cel puţin public, că sprijină DNA, în parlament au existat tentative de a-i proteja pe oficialii aleşi de investigaţii şi de trimiterea în judecată.
În decembrie 2013, într-o zi care avea să fie numită Marţea Neagră, parlamentul a votat un proiect de lege care le-ar fi conferit imunitate oficialilor aleşi. Comunitatea internaţională a reacţionat în forţă, după cum au făcut-o şi mulţi români, care au ieşit în stradă în semn de protest, astfel că măsurile au fost ulterior abrogate.

Nu mai sunt de neatins

În noiembrie, la doar câteva zile după ce un candidat anticorupţie câştigase alegerile prezidenţiale din România, parlamentarilor li s-a cerut din nou să voteze o lege ce ar fi proclamat o amnistie controversată. Noua lege ar fi deschis calea eliberării din închisoare a oricărui deţinut care ispăşea o pedeapsă mai mică de şase ani, pentru infracţiuni fără violenţă – ceea ce înseamnă că majoritatea condamnaţilor pentru corupţie ar fi făcut parte din acest grup.
De această dată votul a fost aproape unanim împotriva legii.
Şi dacă n-ar fi existat semne suficiente că nimeni nu mai este la adăpost de investigaţii, acestea au apărut în ultimele săptămâni, când mai întâi Udrea, fostul candidat prezidenţial, a fost arestată, iar apoi Iulian Herţanu, cumnatul prim ministrului României Victor Ponta. Herţanu este acuzat de implicarea într-o infracţiune de delapidare cu un prejudiciu de aproximativ 1,75 milioane de euro.
“Zona celor care sunt de neatins s-a făcut în timp mai mică şi mai mică. Oamenii văd pentru prima dată că dacă furi mergi la închisoare, indiferent cine ai fi. Aşa ar trebui să stea lucrurile, dar noi trebuie să ne menţinem avântul”, a punctat experta Laura Ştefan.

O reducere a TVA la 9% pentru lapte şi produsele lactate va fi luată în considerare după ce fermierii şi producătorii vor ajunge la un consens, a declarat, joi, ministrul Finanţelor Publice, Darius Vâlcov. \"Singurul motiv pentru care laptele nu a fost introdus în prima variantă a Codului Fiscal a fost acela că fermierii nu au dorit acest lucru. Au susţinut producătorii un lucru şi fermierii alt lucru. Se pare că acum au ajuns la un consens sau încearcă să ajungă la un consens. Există mai multe posibilităţi şi, în următoarea prezentare a Codului, dar şi în dezbaterea din Parlament, dumnealor să ajungă la un consens pentru că, practic, din alimentele de bază doar laptele a fost scos pe acest singur considerent\', a explicat Vâlcov.
Întrebat care va fi impactul bugetar dacă TVA se va reduce şi în cazul laptelui, ministrul Finanţelor a precizat că acesta nu va fi unul foarte mare. \"Impactul bugetar nu este foarte mare, dar nu vrem să creăm în piaţă aceste dezechilibre şi contre între diferiţi actori. În momentul în care vom avea un consens, aşa cum am avut la carne şi celelalte produse, vom lua în considerare această propunere. Până atunci, nu ar fi corect să facem acest lucru\", a subliniat şeful de la Finanţe.
Potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal, aflat în dezbatere publică, cota standard de TVA urmează să scadă de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 şi la 18% de la 1 ianuarie 2018. De asemenea, pentru carne, legume, peşte şi fructe cota de TVA urmează să fie redusă la 9%. Pe de altă parte, accizele la carburanţi vor fi reduse, iar accizele la cafea, bijuterii, arme de vânătoare şi muniţia aferentă, vehiculele cu o capacitate a motorului mai mare de 3.000 de centimetri cubi, iahturi şi motoare de barcă vor fi eliminate.
Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL) a transmis, joi, o scrisoare către ministerele Finanţelor şi Agriculturii, dar şi la Parlament, în care solicită reducerea TVA la 9% şi la lapte şi produse lactate, considerând discriminatorie scăderea taxei doar pentru unele alimente. \"Reducerea TVA la lapte şi produse lactate va diminua comerţul cu produse lactate nefiscalizate, va creşte calitatea nutritivă şi siguranţa alimentară pe filiera laptelui, având un beneficiu final semnificativ asupra coşului zilnic al consumatorului român. Reafirmăm poziţia noastră care pledează pentru un nivel scăzut al TVA, de 9%, pentru lapte materie primă şi produse lactate şi eliminarea, prin acest mod, a oricărei discriminări între alimente de bază şi, implicit, între consumatori, în condiţiile în care fiecare dintre acestea trebuie să îşi găsească locul într-o nutriţie echilibrată şi să contribuie la starea de sănătate a populaţiei\", a declarat preşedintele APRIL, Dorin Cojocaru.
Într-un comunicat remis, joi, Agerpres, APRIL, ca reprezentant al industriei de procesare a laptelui, solicită completarea proiectului de Cod Fiscal cu introducerea cotei reduse de 9% şi la lapte crud, lapte pasteurizat, produse şi subproduse lactate, precum şi la derivatele acestora. Prin ordin comun al ministrului Finanţelor Publice şi ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se prevăd codurile NC ale produselor care se încadrează în această categorie.
De asemenea, asociaţia patronală consideră că introducerea laptelui şi a produselor lactate printre alimentele care vor beneficia de reducerea la 9% a cotei TVA va corecta o mare eroare ce s-ar putea reflecta negativ asupra viitorului industriei laptelui din România şi al consumatorilor.

Radarele sunt amplasate pe raza judeţului Galaţi după cum urmează: în Galaţi - str. Siderurgiştilor, Domnească, Brăilei; pe D.N. 25 - Şendreni, Piscu; pe D.N. 26 - Tămăoani, Slobozia Oancea; pe D.E. 581 - Cosmeşti; pe D.J. 251 - Smârdan, Cuza Vodă.

Starleta americană Kim Kardashian va susţine un recital de pian în luna mai, în ciuda faptului că a început abia de curând să studieze partiturile pentru acest instrument muzical, informează contactmusic.com.
Vedeta americană, în vârstă de 34 de ani, a început recent să ia cursuri de pian cu apreciata pianistă rusă Oksana Kolesnikova, care are propria şcoală de muzică în Beverly Hills, California, în urma unei recomandări ce i-a fost făcută de bunul ei prieten, producătorul muzical Kenny \"Babyface\" Edmonds.
În ciuda faptului că a început de foarte puţină vreme să studieze pianul, Kim Kardashian intenţionează să îşi surprindă familia şi prietenii apropiaţi în luna mai, când va susţine un scurt recital cu ocazia serbării anuale organizate la acea şcoală de muzică. Potrivit unei surse, Kim Kardashian a decis să ia lecţii de pian cu Oksana Kolesnikova, după ce sora ei mai mare, Kourtney Kardashian, i-a oferit un pian drept cadou de Crăciun. Aceeaşi sursă a dezvăluit pentru TMZ.com că vedeta americană exersează foarte mult în această perioadă şi a luat foarte în serios acest curs de pian. În copilărie, Kim îl urmărea adeseori pe tatăl ei - Robert Kardashian, în prezent decedat - cântând la pian.
Kim Kardashian a declarat de curând pe Twitter că în această perioadă învaţă să cânte la pian una dintre piesele soţului ei, rapperul Kanye West. \"Îi voi face o surpriză lui Kanye, învăţând să cânt unul dintre cântecele sale. El nu prea frecventează reţelele de socializare, aşadar nu va şti că eu am publicat acest mesaj\", a declarat vedeta americană într-un mesaj publicat pe Twitter săptămâna trecută.
Kim Kardashian, protagonista reality show-ului \"Keep Up with the Kardashians\", este actriţa de reality show cel mai bine plătită din televiziunea americană, câştigurile ei financiare ridicându-se la peste 6 milioane de dolari în 2013. Kim Kardashian şi rapperul Kanye West au o relaţie din 2012, iar fetiţa lor, North, s-a născut la jumătatea lunii iunie 2013. Vedeta de televiziune şi rapperul american s-au căsătorit pe 24 mai 2014 la Florenţa.

Crocodilii sunt animale solitare şi foarte teritoriale, ceea ce face ca ei să fie des implicaţi în lupte pentru apărarea spaţiului în care trăiesc. Asta le produce şi răni foarte grave, dar în ciuda habitatelor infestate de bacterii în care se scaldă, rănile li se vindecă repede şi uşor datorită sistemului imunitar extraordinar pe care îl au. Cercetătorii consideră că acest lucru ar putea fi o sursă pentru crearea unei noi generaţii de antibiotice.
Elementul cheie al sistemului imunitar al acestor reptile sunt enzimele din sânge combinate cu nişte substanţe antimicrobiene numite peptide de tip CAMP. Enzimele pot acţiona singure împotriva a 23 de tipuri de bacterii şi dau rezultate chiar şi în cazul virusului HIV. Dar dacă sunt combinate cu peptidele CAMP, acţiunea lor are succes şi împotriva bacteriei E.coli, a septicemiei, intoxicaţiilor alimentare sau a infecţiilor cutanate.
45 de peptide au fost identificate până acum la o singură specie de crocodil. Următorul pas este explorarea altor reprezentanţi din familia crocodilienilor pentru a vedea ce fel de imunitate au. Oamenii de ştiinţă spun că este posibil să descopere noi peptide antimicrobiene care pot contribui la crearea de noi antibiotice.
Noile substanţe antibiotice sunt greu de identificat pentru că ele sunt prezente în complexe din natură. Mai întâi trebuie stabilit care este potenţialul unei astfel de substanţe, apoi ea este izolată şi testată în condiţii de laborator. Pentru prima dată în ultimii 25 de ani a fost identificat recent un nou antibiotic care a fost descoperit în mostre de pământ. Acest lucru s-ar putea repeta dacă studierea sângelui de crocodil va da rezultatele scontate.

Românii de odinioară, la fel ca şi strămoşii lor geto-daci, aveau faţă de moarte o atitudine destul de diferită faţă de a românilor din prezent. Departe de a fi fatalişti sau a se lăsa doborâţi de pierderea definitivă a persoanelor dragi, românii au dezvoltat o mitologie şi un cumul de cunoştinţe de-adreptul extraordinare şi în mare parte originale, legate de momentul Marii Treceri. Un popas modest în lumea fascinantă a vechilor credinţe româneşti cu privire la moarte, este mai mult decât revelator în această direcţie.

Semnele morţii

La români, poporul crede că nu este bine să-ţi cercetezi sau chiar „iscodeşti” moartea. Acest tip de curiozitate a fost dintotdeauna oprit, nefiiind încurajat în comunitatea satului autohton. Cu toate acestea, în mod paradoxal, sau nu, folclorul românesc şi tradiţiile noastre abundă literalmente de sute de semne prevestitoare sau mai bine spus procedee de divinaţie populare prin care se încearcă aflarea momentului sosirii Doamnei în Negru.
Folclorişti de renume, precum Simeon Florea Marian, Arthur Olinescu, Tudor Pamfile şi Ion Ghinoiu, au cules de-a lungul timpului în toate provinciile istorice ale ţării, sute, ba chiar mii de semne prevestitoare de moarte, superstiţii referitoare la moarte şi bocete.
O simplă reamintire a celor mai importante semne prevestitoare arată deopotrivă importanţa pe care au acordat-o românii fenomenologiei morţii, precum şi bogăţia şi creativitatea imaginarului colectiv autohton pe care o are acesta faţă de interpretarea faptelor şi întâmplărilor cotidiene cu încărcătură magico-religioasă.

50 de tradiţii şi superstiţii la români legate de moarte

1.Visatul de arături sau morminte proaspăt săpate.
2.Cântarea cocoşească a găinilor.
3.Nu se stinge lumânarea în noaptea de Crăciun, căci va muri cineva apropiat.
4.Când boul îngenunchează la carul de nuntă.
5.Când cade bradul miresei este semn de moarte.
6.Când apar noiţe negre pe unghii.
7.Când cei doi viitori soţi îşi dau mâna în faţa altarului din biserică, acela dintre ei care are palma mai rece va muri primul.
8.Dacă femeia trece peste un mormânt, riscă să-i moară fătul.
9.Acul rupt să nu-l arunci, ci să-l înfigi undeva, altfel îţi moare un copil.
10. Îngroparea mortului să nu se facă lunea, căci moartea se întoarce repede.
11.Când este senin şi însorit la înmormântare, sufletul mortului este liniştit şi împăcat; din contră, când este ploaie, vânt şi frig, sufletul celui înmormântat este trist că pleacă din această lume.
12.În casa în care zace cineva de boală grea, dacă se bat şi se muşcă mâţele, bolnavul va muri negreşit.
13.Când cucul cântă lângă casă şi este un bolnav în ea, acela va muri.
15.Când ginerele nu râde la nuntă, este semn de moarte.
16. Să nu mergi cu spatele, că-ţi mor părinţii.
17.Să nu dai cu mătura prin pat, că-ţi moare un copil.
18.Cine găseşte bani îngropaţi, acela va muri repede.
19.Bărbaţii nu trebuie să cânte sau să recite bocetele spuse de babe la înmormântare, căci îşi cheamă singuri moartea.
20. Când un om este bolnav tare, se pun mai multe rămurele de Lemnul Domnului să mocnească la foc într-o oală cu apă neîncepută. Dacă până a doua zi apa este roşie, bolnavul va muri, dacă este albă, omul se va însănătoşi.
21.Dacă în timpul unui ospăţ de botez, cuiva îi pică din mână cuţitul care se înfige în podea, copilul proaspăt botezat va muri de moarte violentă.
22. După ce mirii s-au cununat, dacă unul din ei pierde ceva pe drumul spre casă, acela nu va trăi mult.
23. Dacă cineva s-a îmbolnăvit greu şi s-a întors singur cu faţa la perete, acela îşi simte sfârşitul aproape, dacă însă s-a întors cu faţa în casă, atunci se va însănătoşi.
24.Când un bolnav se împărtăşeşte şi anafura cade deasupra vinului în linguriţă, bolnavul se va face sănătos, iar de cade la fund, omul va muri.
25.Cine a avut pe lumea aceasta mai multe femei, pe lumea cealaltă va trăi cu cea dintâi, iar celelalte vor sta în urma ei.
26. Cel ce va muri tânăr, pe lumea cealaltă va fi tot tânăr, iar cel ce va muri bătrân, tot bătrân va fi pe veci.
27.Nu trebuie să se bocească pe timpul nopţii.
28.Oala în care s-a fiert apa pentru scăldătoarea morţilor se sparge sau se îngroapă. Nu trebuie deloc folosită apoi la gătit.
29.La moartea cuiva, copiii trebuie opriţi să plângă prea mult, căci pe lumea cealaltă trebuie să-şi bea lăcrămuţele.
30.Ca să poată muri mai repede cel care se chinuieşte de boli năpraznice, i se pun sub cap vreji de mazăre.
31.Când un bolnav se chinuie mult înainte să moară, este semn bun, căci acela are păcate pe care acum le ispăşeşte, în loc să se chinuie pe lumea cealaltă, unde-i mult mai greu.
32.Unui mort i se leagă o para de argint de degetul cel mic de la mâna dreaptă, sau i se pune un ban de metal în palma dreaptă, ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă.
33.Dacă cineva a murit cu ochii deschişi, aceluia i se închid pleoapele ca să nu vadă jalea celor dragi.
35.Haiducii, tâlharii, soldaţii şi toţi bărbaţii care poartă arme, dacă visează că li s-a rupt sabia sau cuţitul şi li s-a sfărâmat ciomagul şi baltagul, este semn că în scurtă vreme o să moară în luptă.
36.Cântecul cucuvelei pe casă, gard, cumpăna fântânei din apropierea unei case în care zace un bolnav este semn sigur de moarte.
37.Nu se scoate din pământ mătrăguna găsită în grădina vreunei gospodării, căci moare fata sau gospodina casei aceleia.
38.Când cade icoana sau oglinda dintr-o casă şi se sparg, e semn că va muri cineva din acea casă.
39.Dacă lumânarea de cununie se rupe în timpul nunţii, unul dintre miri va muri curând.
39.Mireasă cu mireasă nu trebuie să se întâlnească la cununie, căci una dintre ele va muri negreşit.
40.Când se stârneşte câteodată din senin furtună, vânt sau viscol, este semn că a fost ucis om nevinovat.
41.Dacă un mort are faţa veselă, e semn că a fost deja bine primit pe lumea cealaltă.
42.Se crede că cine visează că a căzut în prăpastie, acela va muri.
43. Se crede că copiii care se nasc sâmbăta mor mai curând decât ceilalţi prunci.
44.Când unui copil îi ies primii dinţi pe falca de sus, acela are să trăiască mult, când îi ies primii dinţi pe falca de jos, copilul va trăi mai puţin.
45.În casa în care a murit cineva, nu se mătură până la înmormântare, căci este rău să mai moară cineva din casă.
46.Să nu se scalde nimeni acolo unde se întâlnesc două ape, căci e rău de moarte.
47.Când ginerele nu se rade la nuntă, e semn că va muri curând.
48.Când un copil doarme cu fundul în sus, cobeşte a moarte.
49.Se crede că acela care a auzit vitele vorbind sau a văzut cerul deschizându-se nu va trăi mult.
50.Până ce mortul este înmormântat, acesta trebuie privegheat în fiecare noapte de către rude şi prieteni, altfel vine diavolul şi-i fură trupul, căci diavolul susţine că trupurile tuturor oamenilor sunt ale lui, deoarece el a adus din fundul apei lutişorul din care Dumnezeu a făcut pământul şi mai apoi omul. După miezul nopţii, cei ai casei aduc plăcinte, colaci şi rachiu ca să nu adoarmă cei ce priveghează.

Cum cred românii că arată moartea

În trecutul îndepărtat, în toate societăţile primitive, moartea nu era deloc personificată. Însă mai târziu, în majoritatea culturilor arhaice, moartea era fie asociată unei divinităţi malefice (cum era zeul Seth la vechii egipteni), fie a devenit ea însăşi o temută zeitate negativă. Motivul era cum nu se poate mai simplu: oamenii au crezut că această forţă supranaturală căreia nu i se puteau opune, şi care trimitea în nefiinţă pe oricine, mai ales pe cei dragi, nu putea fi în esenţă decât o zeitate rea.
La geto-daci, la fel ca la toate populaţiile străvechi indo-europene, moartea împrumuta probabil multe dintre atributele Zeiţei Mamă, astfel se explică parţial de ce dacii nu se temeau de moarte, şi erau chiar veseli în acele momente, convinşi fiind că prin graţia Marii Zeiţe treceau în alte lumi.
Vedem deci cum moartea devine o adevărată zeiţă antropomorfă a Panteonului stră-românesc, o zeiţă care îndeplineşte voia lui Dumnezeu şi împlineşte asfel regulile divine ale existenţei. Aşa a ajuns să fie uneori numită Zâna Bătrână, Sfânta Moarte, şi chiar are unele paralele cu Maica Precista şi Sfânta Vineri.
Dacă studiem îndeosebi textele bocite la înmormântările din lumea satului în regiunile Olteniei, Banatului şi Transilvaniei, vedem că moartea are o înfăţişare antropomorfă, prototip al complexului cultural indo-european, precum şi atribuţii de pasăre de pradă, atribuţii specifice neoliticului Vechii Europe.
La români, noţiunea de moarte are în limba noastră două sensuri distincte dar asemănătoare: anume de fenomen biologic al încetării al tuturor funcţiilor vitale, precum şi personificare a divinităţii care ia sufletul tuturor vieţuitoarelor.
Foarte interesant este faptul că, asemenea bolilor năpraznice cum erau ciuma şi holera, la români moartea este de genul feminin, dovadă clară a reminiscenţei credinţelor precreştine în imaginarul colectiv românesc.
Însă cu timpul, mai ales după creştinarea populaţiei autohtone daco-române, imaginea neolitică a morţii, care până atunci fusese o zeiţă a regenerării lumii, vindecătoare de boli (avem încă multe descântece şi blesteme în care este invocată moartea pentru ca ea să ucidă bolile şi necazurile) şi aducătoare de odihnă, a devenit nu doar la noi, dar la toate popoarele indo-europene o reprezentare mitică cumplită şi înfiorătoare: urâtă, înveşmântată în negru, cu oasele la vedere şi cu coasa în spate.
Din motive evidente, marea zeiţă neolitică a regenerării şi morţii submina autoritatea divinităţilor masculine care i-au luat locul, precum Zeus, Dumnezeu Tatăl şi apoi Fiul lui Dumnezeu. Fire atentă, ţăranul român a observat că trupul neînsufleţit, scăpat de suferinţele care-i provocau decesul, căpăta deseori după momentul morţii o seninătate şi împăcare deplină care contrasta puternic cu momentele de agonie anterioare. În folclorul şi tradiţiile noastre se vorbea deseori chiar despre o aşa numită „frumuseţe a mortului”, şi chiar de surâsul acestuia.
În străvechile noastre tradiţii populare, moartea este mai puţin neagră şi malefică decât am putea bănui. Sentimentul de frică şi vinovăţie, exacerbat de creştinism, a dus la apariţia imaginii unei babe hidoase şi înspăimântătoare, care are o coasă şi obligă omul să bea dintr-un pahar o băutură indescriptibil de amară, apa morţii. Pornind de la aceste momente, şi tradiţiile româneşti au început să se refere la moarte ca o femeie bătrână, însă neobosită, numită deseori „Despletita”, „Grăbita” sau „Dânsa”, conform unor cutume arhaice care dictează că niciodată nu trebuie să numeşti Moartea sau Răul, căci astfel ei te aud şi apar...
Conform aceleiaşi bogate mitologii româneşti, moartea este una dintre ursitoare, mai precis aceea care prezice când anume va muri noul-născut.În legendele noastre, moartea a trăit iniţial în Ceruri, însă mai târziu, din cauza nesupunerii ei, a fost alungată pe Pământ. Casa unde locuieşte moartea este plină de ghemuri mai mari sau mai mici, sau de lumânări aprinse. Când se termină aţa ghemului sau se mistuie ceara lumânării fiecărui om, acela moare.
O altă poveste autohtonă ne spune că pe vremuri moartea umbla la vedere printre oameni şi-i înfricoşa; atunci, un cioban viteaz a bătut-o şi alungat-o. Atunci Dumnezeu a decis să o facă invizibilă, pentru ca oamenii să nu ştie când le-a sosit ceasul morţii.

Moartea în acţiune: permisiune, despărţire şi trecere

Ca figură în plină acţiune proprie menirii sale, moartea sugrumă, taie cu coasa sau cu paloşul, trage cu arcul sau oferă paharul morţii care conţine o băutură atât de amară încât conform unei tradiţii aproape uitate, craniul lui Adam întrebat de Hristos dacă-şi mai aminteşte de acea băutură, răspunse: „Amăreala acelei băuturi o mai simt şi azi în dinţi”. Cu altă ocazie, se mai povesteşte că după ce Iisus a readus la viaţă un om mort după 30 de ani, acel om l-a rugat pe Mântuitor să-l lase printre cei morţi, pentru a nu trebui să mai bea o dată paharul amar al morţii.
Conform tradiţiilor mistico-religioase româneşti, moartea este prinsă şi supusă de Sfântul Haralambie, care o leagă şi o ţine de păr şi-i dă drumul în lume numai la porunca lui Dumnezeu.
În urma creştinării românilor, moartea apare deseori în mitologia noastră ca subsidiară sau egală a Arhanghelului Mihail. O poveste veche autohtonă ne spune că odată, demult, tatăl unui nou născut căuta pe cineva să-i boteze copilul. El n-a dorit să ia Dreptatea ca naş, deoarece ea nu-i dreaptă cu toţi oamenii. În schimb a cerut ca naş Moartea sau pe Arhanghelul Mihail, pentru că aceştia se poartă la fel cu cel sărac sau bogat, prost sau învăţat, tânăr sau bătrân, ţăran sau împărat. După ce Moartea a acceptat să-i boteze copilul, acesta primi din partea cumplitei entităţi, ca dar de botez, harul şi meseria de medic.
În creştinismul ortodox, moartea este o punte de trecere din viaţa vremelnică pământească în viaţa eternă. Deci moartea este o punte de trecere extraordinar de importantă înspre dimensiunea din care niciun credincios nu ar mai putea face vreun efort pentru propria sa mântuire. Este o aşteptare a Judecăţii de Apoi şi a învierii celor drepţi. La români, ca la majoritatea celorlalte popoare europene, se observă că singurul remediu contra morţii totale (a trupului şi a sufletului) este dragostea care învinge moartea prin continuitarea vieţii în plan material, şi învinge de asemenea moartea în plan spiritual, când prin intermediul dragostei omului, acesta este iertat de păcate şi se mântuieşte.
În multe basme româneşti, moartea este luată în râs: e închisă într-un sicriu sau e aşezată pe un scaun de unde nu se poate desprinde, decât în urma unor mari promisiuni, şi adesea este păcălită de eroul principal. Un capitol deosebit de interesant şi chiar unic al mitologiei şi practicilor româneşti legate de moarte şi înmormântare este reprezentat de aşa numitele Cântece ale Zorilor, cântece funerare pline de sfaturi pentru sufletul decedatului, cântece care nu au nimic comun cu bocetele şi plânsete.
Fără a forţa prea mult termenii, dacă se vorbeşte de o Carte Egipteană a Morţilor sau o Carte Tibetană a Morţilor, Cântecele Dalbului de Pribeag sau Cântecele Zorilor pot fi considerate oricând o adevărată Carte Românească a Morţilor.

Într-o anumită perioadă, mustaţa a fost emblema ofiţerilor mândri, dar iată că în ultimii ani popularitatea ei şi a accesoriilor pentru dichisire a podoabei faciale a început să crească din nou. Bărboşii şi mustăcioşii sunt din nou o prezenţă cotidiană, vedetele de la Hollywood se întrec în stiluri care mai de care mai masculine. Puţini ştiu poate că, în epoca victoriană, în Anglia exista chiar un model de ceaşcă…pentru mustaţă, concepută special pentru a evita neplăcerile.
Ceşcuţa avea un design aparte, fiind prevăzută cu o margine interioară care împiedica udarea mustaţei în momentul în care sorbeai din ea. Chiar dacă acum pare ceva inedit, demn mai degrabă de un cadou trăznit, pe vremea aceea era un obiect nelipsit în înalta societate engleză.
Portretele din epoca victoriană înfăţişează adesea bărbaţi care poartă o mustaţă impresionantă, foarte la modă pe atunci. Mai mult decât atât, între anii 1860 – 1916, mustaţa era obligatorie în rândul ofiţerilor britanici, fiind considerată un semn de autoritate. Mulţi dintre ei aveau nevoie de o rutină zilnică de îngrijire, folosind ceară pentru a o aranja sau chiar vopsea, pentru a o pune mai mult în evidenţă.
Tot acest “styling” trebuia protejat cumva în momentul în care mâncau sau beau şi aşa a apărut ideea unei ceşti…pentru mustaţă. Harvey Adams este ceramistul englez căruia îi este atribuit acest merit. Succesul ceşcuţei a fost fulminant şi piaţa a început să abunde de astfel de produse. Nu au fost produse însă ceşti pentru stângaci, aşa că aceştia aveau un căpăcel separat, inspirat de modelul ceştii lui Adams, pe care îl potriveau pe marginea vasului din care trebuiau să soarbă.
Inventarea aparatului de ras la începutul secolului 20 a adus multe schimbări în moda masculină şi, treptat, mustaţa nu a mai fost un accesoriu prea popular. Vânzările de ceşcuţe speciale au scăzut şi ele, iar până în 1930, obiectul a dispărut complet de pe piaţă.

Moscova a depus eforturi în ultimii ani pentru a-şi spori influenţa în Europa Centrală, iar criza din Ucraina a mărit interesul Kremlinului faţă de regiune, însă limitele economice şi geopolitice ale Rusiei îi depăşesc ambiţiile în regiune, comentează agenţia de analiză Stratfor.
Rusia vrea să-şi folosească legăturile politice şi comerciale pentru a submina instituţiile occidentale şi pentru a aduce Europa Centrală mai aproape de interesele sale. De la izbucnirea conflictului ucrainean, Moscova a devenit şi mai interesată de câteva state central-europene, respectiv Ungaria, Slovacia şi Cehia, care se străduiesc să menţină un echilibru între Rusia şi Occident.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, are programată o vizită în Slovacia în aprilie, preşedintele rus, Vladimir Putin, a vizitat Ungaria la jumătatea lui februarie, iar Kremlinul şi-a consolidat relaţiile şi cu preşedintele ceh Milos Zeman.
Europa Centrală este importantă pentru Rusia datorită localizării sale geostrategice, la marginile estice ale Uniunii Europene şi NATO. Aceste state au imperative geografice diferite faţă de vecinii lor de la periferia Rusiei şi sunt mai deschise la posibilitatea consolidării relaţiilor cu Moscova. Spre deosebire, apropierea geografică de Rusia determină Polonia să evite relaţiile politice sau comerciale cu Moscova şi să fie mai dispusă să se apropie de Occident. România, care are ieşire la Marea Neagră şi se învecinează cu Republica Moldova, o fostă republică sovietică cu o regiune separatistă susţinută de ruşi, este o ţară care a oscilat istoric între Rusia şi Occident. Dar acum, din cauza provocărilor geopolitice şi temerilor faţă de influenţa rusă, a virat spre Occident.
Însă alte ţări din Europa Centrală sunt mai departe de Rusia şi, pentru că se confruntă cu riscuri de securitate mai mici din partea ruşilor, au şanse mai mari de a crea un echilibru între Moscova şi Occident. Înainte de izbucnirea conflictului ucrainean, Rusia a profitat de criza financiară din UE pentru a-şi spori prezenţa comercială în Europa Centrală, mărindu-şi astfel şi influenţa în regiune. În plus, Rusia şi-a folosit serviciile de informaţii şi a sprijinit grupuri de extremă-dreapta în acelaşi scop.
Conflictul din Ucraina a determinat Rusia să-şi intensifice eforturile în regiune. În timp ce România şi Polonia cer o prezenţă sporită a NATO în regiune, Moscova încearcă să se asigure că ţări ca Ungaria, Slovacia şi Cehia nu susţin iniţiativele românilor şi polonezilor. De asemenea, Kremlinul speră ca statele central-europene, alături de Grecia şi Cipru, să blocheze adoptarea unor noi sancţiuni în UE împotriva ruşilor.
Însă constrângerile Rusiei sunt tot mai mari, criza financiară cu care se confruntă ţara determinând Moscova să-şi reducă cheltuielile în statele central-europene şi să-şi canalizeze atenţia spre piaţa internă. În timp ce unele fonduri vor fi alocate principalelor obiective geopolitice ale Rusiei, în special crizei din Ucraina, cheltuielile în alte zone ar putea fi limitate. Astfel, problemele cauzate de criza financiară din Rusia şi de provocările geopolitice vor limita abilitatea Kremlinului de a-şi îndeplini ambiţiile în Europa Centrală, o regiune în care ţările oscilează constant între Occident şi Moscova.

Pagina 3 din 252