Nelu Stamate

Nelu Stamate

Un proiect ambiţios de secvenţiere genetică, PathoMap, a reuşit descoperirea a peste 15.000 de forme de viaţă microscopice în New York. Jumătate dintre acestea sunt bacterii, dar secvenţirea ADN a demonstrat că foarte multe specii sunt necunoscute. În cadrul proiectului, cercetătorii de la Weill Cornell Medical College au preluat mostre de pe băncile, barierele şi aparatele din 466 de staţii de metrou, fiind identificate în total 15.152 de forme de viaţă microscopice. Jumătate dintre aceste bacterii nu au putut fi însă identificate, pentru că baza de date genetică este încă suficient dezvoltată. De exemplu, dacă un cercetător nu ar cunoaşte secvenţierea ADN a unui gândac de bucătărie, nu ar avea cum să identifice corect mostra de ADN care provine de la această insectă.
Interesant este însă că la metroul din New York au fost descoperite mostre de ADN non-microbian. De exemplu, a fost identificat ADN-ul unui castravete. Este posibil însă să fi fost vorba de o altă plantă, care a fost trecută de programul calculatorului sub termenul generic de castravete, deşi este vorba de altă specie.
Ciudăţeniile rezultate din acest proiect nu se opresc însă aici. Au apăut multe identificări greşite, ale unor specii care nu au cum să existe la metroul din New York: diavolul tasmanian, iakul din Himalaya şi musculiţa de fructe mediteraneană.
Dincolo de aceste probleme, proiectele care au menirea să identifice microbiomul dintr-un oraş sunt foarte importante. Datorită lor, cercetătorii pot să afle cum circulă agenţii patogeni.

Cercetarea ştiinţifică a rezolvat o sumedenie dintre probleme umanităţii, însă numeroase fenomene continuă să le dea bătăi de cap profesioniştilor. De ce căscăm, cum funcţionează memoria, de fac unii oameni combustie spontană - sunt doar câteva dintre misterele care nu pot fi încă explicate.

De ce căscăm?

Cercetătorii au formulat mai multe teorii despre motivul care ne face să căscăm. Unele dintre acestea, care pot fi confirmate cu ajutorul unor teste în laborator, sunt ceva mai plauzibile decât altele. Oamenii ar căsca pentru a reduce temperatura creierului şi a-i optimiza astfel performanţa. Similar ventilatorului unui computer, căscatul este un mecanism de a ”ventila” şi reporni creierul. Potrivit acestei teorii, căscatul ar fi contagios pentru a menţine vigilenţa şi siguranţa unui grup. Atunci când un membru al grupului cască, semnalând o slabă performanţă a creierului, întregul grup cască pentru a genera un ”boost” cognitiv colectiv.
Căscatul ar fi contagios, potrivit altei teorii, pe fondul unei empatii subconştiente faţă de cei care cască. Oamenii de ştiinţă nu sunt siguri care variantă este cea corectă.

De ce fac oamenii combustie spontană?

Prima combustie spontană documentată a fost consemnată în secolul al XVII-lea, fiind vorba despre un cavaler italian care a izbucnit în flăcări după ce a băut vin. De-a lungul secolelor au fost raportate în jur de 120 de cazuri de combustie spontană, însă, în multe cazuri fiind vorba despre fumători, acestea au fost atribuite unei surse externe de foc.
O teorie ar fi acumularea de metan în intestine şi aprinderea acestuia de un amestec de enzime.

De ce funcţionează efectul placebo?

Atunci când este testat un nou medicament, un grup de control primeşte un placebo, o pastilă fără ingrediente active. De multe ori, însă, persoanele care au primit placebo susţin că simt efectele acestor pastile. Unele studii au arătat că sănătatea oamenilor care au luat placebo s-a îmbunătăţit obiectiv, efectele pastilelor fiind similare cu cele ale medicamentelor reale. Alte studii arată că beneficiile ar fi pur subiective. Oamenii cred că se simt mai bine, indiferent de îmbunătăţirea efectivă a stării de sănătate.

Cum funcţionează memoria?

Cercetătorii au crezut o perioadă lungă de timp că memoria este stocată într-un grup de neuroni situaţi fie în hipocampus, fie în neocortex. Anul trecut, oamenii de ştiinţă de la MIT au reuşit să confirme această teorie, determinând mai mulţi şoareci de laborator să ţină minte sau să uite anumite evenimente, activând sau dezactivând neuronii asociaţi memoriei. Această descoperire este o piesă esenţială a puzzle-ului, însă pentru a accesa o anumită amintire, creierul trebuie să ştie să acceze un anumit grup de neuroni. Felul în care reuşeşte să facă acest lucru rămâne însă un mister.

De ce se opresc din creştere organele umane?

Fiecare mamifer porneşte de la o singură celulă şi ajunge să ”crească” alte mii de miliarde de celule noi. În general, există un control asupra numărului şi dimensiunii celulelor, a ţesutului şi a organelor, însă uneori ceva se întâmplă şi se poate ajunge la dezvoltarea unei forme de cancer sau la lungimi diferite a membrelor. Oamenii de ştiinţă nu ştiu care este mecanismul de transmitere a semnalul de ”stopare a creşterii” organelor.
Patru proteine par a regla această creştere. Acestea ”călătoresc” pe calea Salvador-Warts-Hippo. Semnale transmise pe această cale opresc creşterea anumitor organe, însă originea lor rămâne un mister pentru oamenii de ştiinţă.

Capacităţile cognitive ale omului, prin care acesta se distanţează mult chiar şi de cele mai apropiate rude actuale ale sale din regnul animal – maimuţele antropoide – s-ar putea datora unei singure gene, absolut specifică oamenilor, arată un studiu recent. Gena a fost identificată la omul modern (Homo sapiens), la omul de Neanderthal şi la o altă specie umană dispărută, numită omul din Denisova (sau denisovan), dar nu şi la cimpanzei. Gena a permis dezvoltarea zonei numite neocortex, care a ajuns să conţină, la om, mult mai mulţi neuroni decât la orice altă specie, inclusiv maimuţele antropoide. Această genă pare să fie responsabilă de dezvoltarea creierului uman până la parametrii actuali şi de evoluţia prin care s-a ajuns de la maimuţe antropoide primitive la omul actual, înzestrat cu un limbaj şi o cultură complexe - un proces care a durat milioane de ani.
Studiul a fost condus de Marta Florio, specialist în biologie celulară şi moleculară la Institutul Max Planck pentru studiul biologiei moleculare, celulare şi al geneticii din Dresda, Germania.
Acum cca. 3,8 milioane de ani, Australopithecus afarensis, un strămoş primitiv al omului, avea un creier cu volumul de numai 500 cm cubi, aproximativ o treime din volumul cerebral al omului actual. Acum 1,8 milioane de ani, Homo erectus avea un creier cu volum dublu faţă de cel al australopitecului şi trăia în grupuri sociale mai complexe, folosea unelte şi întrebuinţa focul. Oamenii moderni (în sens anatomic) Homo sapiens şi „verii” lor dispăruţi, omul de Neanderthal şi omul din Denisova, aveau creiere cu volumul de aproximativ 1.400 cm cubi, cea mai mare creştere înregistrându-se în zona numită neocortex, care conţine un număr foarte mare de neuroni şi este sediul unor funcţii avansate precum limbajul şi gândirea logică.
Autorii studiului au analizat un tip de celule progenitoare neuronale, o categorie de celule stem din care se formează, în cursul dezvoltării embrionare, neuronii. La şoareci, de exemplu, aceste celule se divid o singură dată şi apoi se transformă în neuroni. În schimb, la om, aceleaşi celule se divid de multe ori înainte de transformarea lor finală, rezultând astfel un număr imens de neuroni.
Cercetătorii au analizat genele care erau activate, la şoareci şi la oameni, în stadiul cel mai intens al dezvoltării creierului. Au descoperit că o anumită genă, numită ARHGAP11B, era puternic activată în celulele progenitoare neuronale de om, dar nu era prezentă şi în cele de şoarece. Acest fragment de ADN făcea cândva parte dintr-o genă mult mai mare, dar, cumva, a fost duplicat (au apărut copii ale sale), iar fragmentul duplicat a fost inserat în genomul uman. Cercetătorii au inserat şi activat acest fragment de ADN în creierul şoarecilor. Deşi aceste animale au în mod normal un neocortex neted (fără circumvoluţiuni) şi slab dezvoltat, la şoarecii la care a fost inserată gena umană neocortexul s-a dezvoltat mai mult, conţinând un număr mai mare de neuroni şi prezentând chiar o tendinţă de a forma circumvoluţiuni („cutele” sau „încreţiturile” caracteristice creierului animalelor mai evoluate, ca şi omului – o configuraţie care permite acumularea mai multor neuroni într-un volum mic de spaţiu). Cercetătorii nu au testat inteligenţa şoarecilor, pentru a vedea dacă a sporit, dar aceasta este o potenţială direcţie de cercetare pentru viitor, a declarat Marta Florio.
Comparând genomurile mai multor specii de mamifere, cercetătorii au confirmat că gena ARHGAP11B, existentă la omul actual, era prezentă şi la neaderthalieni şi denisovani, dar că ea nu există la alte mamifere, precum şoarecii şi cimpanzeii.
Această constatare sugerează că gena a apărut curând după ce ramura evolutivă a oamenilor s-a desprins de cea a cimpanzeilor şi că tocmai această genă a netezit drumul spre dezvoltarea rapidă a creierului uman.
Totuşi, această schimbare genetică probabil nu explică pe deplin inteligenţa superioară a omului modern, spun cercetătorii. Şi alte specii de oameni – precum neanderthalienii – aveau creiere mari, dar inteligenţa remarcabilă a speciei Homo sapiens ar putea fi legată mai curând de modul în care celulele creierului îşi formează şi desfiinţează conexiunile neuronale, în decursul timpului.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalul Science.

Plecarea top-modelelor Doutzen Kroes şi Karlie Kloss de la firma Victoria\'s Secret a scos la iveală faptul că nu erau plătite atât de bine cum se credea. Contractele nu mai sunt ceea ce au fost odinioară. Potrivit unor surse, sumele cu şase zerouri de altădată au ajuns acum la 70.000 de euro pe an. Pentru două top-modele foarte bine plătite, cum sunt Kroes şi Kloss, a primi o astfel de sumă de la o firmă care le impune diete riguroase şi exclusivitate nu mai era convenabil, relatează ziarul El Pais.
Dacă lucrurile merg prost pentru astfel de top-modele consacrate, pentru debutante situaţia este şi mai sumbră. Asociaţia Model Alliance, însărcinată cu protejarea drepturilor angajatelor din acest sector, a realizat un studiu potrivit căruia 47% din manechinele care debutează pe principalele podiumuri ale Fashion Week (New York, Londra, Milano şi Paris) nu mai au şanse să mai defileze a doua oară.
\"Când nu sunt bani, fata este cea care iese în pierdere, nu agenţia\", scrie pe pagina sa Sarah Ziff, fondatoare a Model Alliance. Semnalul de alarmă a fost dat în 2012. Debutanta Haley Hashbrook a povestit ziarului WWD că pentru o prezentare de modă la Marc Jacobs a fost plătită nu cu bani, ci cu haine. Firma a răspuns că de multe ori fetele sunt plătite astfel, însă după scandalul din reţelele de socializare s-a revenit la practica de a le oferi bani.
Sumele pentru o prezentare de modă la New York pentru o casă celebră variază între 600 şi 800 de euro dacă este vorba de manechine care au ajuns la rangul de top. Când este vorba de prezentări ale unor firme independente, tarifele scad considerabil, iar plata se realizează în articole vestimentare. La Londra, potrivit British Fashion Council, salariul variază de la 120 la peste 30.000 de euro, dacă sunt manechine cunoscute de la mărci de prestigiu.
În Spania, cifrele sunt similare, cataloagele fiind uneori mai rentabile decât defilarea pe podium. În cazurile în care organizaţia nu plăteşte cheltuielile de deplasare, agenţiile suportă deplasările şi taxiurile până când pot restitui banii. Cu astfel de remuneraţii şi ţinând cont că multe fete nu reuşesc în acest domeniu, apar unele semne de întrebare. Au rămas departe vremurile când Linda Evangelista afirma nonşalant că nu se dă jos din pat pentru mai puţin de 10.000 de dolari.

Încă din vremurile străvechi, oamenii au încercat să îşi mărească apetitul şi performanţele sexuale cu ajutorul unor licori cu proprietăţi \"magice\", consumând diverse fructe sau unele organe ale animalelor. Cu toţii am auzit vorbindu-se despre proprietăţile afrodisiace ale scoicilor. Cercetătorii au ajuns însă la concluzia că există şi alte alimente afrodisiace pe care le poţi cumpăra oricând din supermarket.

1. Pepenele verde
Cercetătorii susţin că pepenele verde are un efect similar cu cel al unei pastile de Viagra. Consumul acestui fruct ajută la relaxarea vaselor de sânge şi îmbunătăţeşte circulaţia.

2. Cafeaua
Cofeina din cafea stimulează creşterea ritmului bătăilor inimii. Un nou studiu, realizat pe şoareci, a arătat că o ceaşcă de cafea ar putea să ducă la creşterea apetitului sexual în rândul femeilor.

3. Mierea
Mierea conţine bor, element chimic care ajută la reglarea nivelului de estrogen şi de testosteron. Mierea reprezintă, totodată, un stimulent natural excelent dacă vrei să ai mai multă energie.

4. Ciocolata
Ciocolata neagră induce sentimentul de plăcere prin creşterea nivelului de dopamină din organism.

5. Avocado
Avocado era considerat un aliment afrodisiac încă de pe vremea aztecilor. Nutriţioniştii spun că nivelul ridicat de vitamina E din avocado ajută la menţinerea apetitului sexual, la creşterea vigorii şi a nivelului de energie din organism.

Paracetamolul, administrat în doze zilnice, a fost asociat cu un risc sporit de infarct, accident vascular cerebral şi moarte subită, se afirmă într-un studiu de amploare realizat recent în Marea Britanie, informează dailymail.co.uk. Potrivit acestei cercetări ştiinţifice, pacienţii cărora le-au fost prescrise doze mari de paracetamol pentru perioade îndelungate prezintă un risc cu 63% mai mare de moarte subită. Riscul de a suferi un infarct sau un accident vascular cerebral era cu 68% mai ridicat, iar aceleaşi persoane se confruntă cu un risc cu 50% mai mare de a avea ulcer sau hemoragii stomacale.
Medicii consideră că paracetamolul este un medicament mai sigur decât aspirina, care poate să provoace hemoragii la nivelul stomacului, şi decât ibuprofenul, care a fost anterior asociat cu infarctul şi accidentul vascular cerebral. Cu toate acestea, cercetătorii britanici, care au realizat o meta-analiză, pe baza unor studii anterioare realizate pe 666.000 de pacienţi, spun că riscurile provocate de administrarea acestui medicament au fost subestimate şi au solicitat o revizuire majoră a normelor medicale recomandate. Ei cred că paracetamolul ar putea determina o serie de boli întrucât previne acţiunea unei enzime în organism - COX-2.
Oamenii de ştiinţă de la Institutul de reumatologie şi medicină muscoscheletală din Leeds au analizat opt studii conţinând informaţii despre pacienţi care au luat paracetamol în fiecare zi vreme de 14 ani, pentru diverse boli, precum artrită şi dureri de spate cronice. Savanţii britanici au monitorizat însă şi pacienţi care au luat acest medicament mult mai rar sau chiar aproape deloc.
Statistic, un bărbat din şase şi o femeie din zece vor muri din cauza unor infarcte, accidente vasculare cerebrale şi complicaţii ale unor boli cardiace.
Paracetamolul este unul dintre cele mai frecvente analgezice folosite în Marea Britanie, unde 22,5 milioane de reţete ce conţin acest medicament sunt emise în fiecare an. Alte 200 milioane de cutii de paracetamol sunt vândute fără reţetă. Un studiu realizat în 2013 de cercetătorii de la Universitatea Oxford a avertizat că la fiecare 1.000 de pacienţi care iau ibuprofen, trei vor suferi un infarct pe parcursul anului următor, iar unul dintre acestea va fi fatal.

Bijuteriile din aur pot provoca depresia la persoanele care le poartă o perioadă îndelungată de timp, susţin cercetătorii din Canada, care au efectuat un studiu despre efectul bijuteriilor din aur asupra sănătăţii psihosomatice a persoanei care poartă aceste bijuterii. Specialiştii canadieni au ajuns la concluzia că aurul şi bijuteriile din aur pot provoca dezvoltarea unor afecţiuni psihice, inclusiv depresia. Oamenii de ştiinţă au stabilit că acest metal preţios are capacitatea de a influenţa negativ asupra sistemului nervos. În timpul testelor efectuate, cercetătorii canadieni au stabilit că de fapt contactul dintre piele şi bijuteriile din aur au o influenţă negativă asupra psihicului, generând o stare inexplicabilă de nelinişte şi de încetinire a proceselor metabolice. Persoanele care au un psihic instabil riscă atunci când poartă timp îndelungat bijuterii din aur să facă depresie. Bolnavilor epileptici nu li se recomandă să poarte bijuterii din aur. Sclipirea şi strălucirea bijuteriilor pot provoca uneori un atac de panică la anumite persoane. Cercetătorii explică că de vină sunt reacţiile chimice care se produc în timpul contactului pielii cu aurul. În momentul în care aurul intră în contact cu pielea, el elimină o substanţă chimică care are un efect nociv asupra sănătăţii omului. Mult mai periculos este aurul în cazul bărbaţilor, afectându-le funcţiile sexuale. Doamnele nu sunt însă ameninţate din acest punct de vedere, bijuteriile din aur le tonifiază organismul, relatează Planet Today. Pentru a evita consecinţele nefaste asupra sănătăţii psihice, este recomandat să nu renunţăm de tot la bijuteriile din aur, ci să le scoatem în timpul nopţii.

Toţi dentiştii recomandă folosirea aţei dentare în completarea periajului, dar nu toată lumea ştie când e momentul potrivit pentru a o utiliza: înainte sau după ce ne-am spălat pe dinţi? Iată opinia profesională a unui medic specialist.
Curăţaţi-vă dinţii cu aţă dentară înainte de a vă spăla pe dinţi, recomandă Matthew Nejad, medic stomatolog California şi profesor la Ostrow School of Dentistry, din cadrul University of Southern California. Folosirea aţei dentare înaintea periuţei de dinţi ajută la detaşarea resturilor de alimente şi a plăcii bacteriene dentare (o peliculă de microorganisme) care se acumulează între dinţi şi sub gingii, astfel încât periajul ulterior le înlătură mai uşor. Eliminarea resturilor de mâncare şi a plăcii bacteriene este un factor-cheie în prevenirea apariţiei cariilor, a bolilor gingivale şi a mirosului neplăcut al respiraţiei.
Periuţa de dinţi nu ajunge în toate locurile ascunse dintre dinţi (mai ales la persoanele care au dinţii înghesuiţi), aşa că folosirea aţei dentare este o operaţiune importantă în cadrul igienei zilnice a dinţilor. American Dental Association recomandă folosirea aţei dentare cel puţin o dată pe zi; încă şi mai bine ar fi ca această operaţie să fie făcută înainte de fiecare spălare pe dinţi. Efectele pozitive ale acestei activităţi merită cu prisosinţă cele 30 de secunde în plus pe care le necesită manevra.

Maros Sefcovic este oficial comisar european pentru politica energetică comună. Colegul său Miguel Arías Canete este de asemenea comisar pentru întregul sector energetic european. Doar că deocamdată nu există niciun fel de politică energetică comună. Există doar o piaţă a energiei în UE, dar fiecare stat în parte decide în privinţa propriului sector energetic şi îşi decide singur politica energetică.
Mai mult, piaţa europeană a energiei este azi mai divizată ca oricând. Marile state au abordări radical diferite: Franţa se bazează pe energia atomică, în timp ce Germania sprijină de mai mulţi ani sectorul energiilor regenerabile. Reţelele de distribuţie sunt organizate la nivel naţional iar când o ţară are nevoie de surplus energetic din afară, îl achiziţionează practic în calitate de cumpărător individual. Ceea ce face aprovizionarea cu energie scumpă şi ineficientă. Potrivit comisarului Canete, \"Europa pierde anual până la 40 de miliarde de euro pentru că nu dispune de o piaţă comună a energiei\".

Diminuarea influenţei ruseşti

Dar această divizare nu înseamnă doar irosire de resurse, ci şi dependenţă. Statele remarcă acest aspect mai ales atunci când există probleme cu furnizorii, de exemplu cu Rusia. Această ţară este de departe cel mai important furnizor de gaz al Europei. Acoperă cam o treime din cerere. Anumite ţări, precum Bulgaria şi ţările baltice, sunt însă total dependente de importurile de gaz din Rusia.

Când va închide Rusia iar robinetul cu gaz?

Conflictul dintre Rusia şi Ucraina a înrăutăţit lucrurile. Ucraina transportă prin conductele sale cam jumătate din gazul rusesc destinat UE. Încă înainte de anexarea Crimeei de către Moscova şi de începerea luptelor din estul Ucrainei, între Moscova şi Kiev au existat tensiuni privind preţul gazului, taxele de transport şi datoriile Ucrainei. Din când în când, problemele au escaladat iar consecinţele au fost resimţite direct de UE. În aşa fel încât aprovizionarea cu gaz rusesc a devenit pentru Uniune o chestiune de interes strategic. Toate acestea sunt motive pentru ca statele membre să pună bazele unei politici energetice comune.

Rute de transport energetic mai directe prin Europa

Comisarul Sefcovic a descris pe scurt amploarea acestei iniţiative: \"Trebuie să reîncepem practic de la zero pe piaţa energiei electrice, să reconstruim din temellii întreaga piaţă a curentului electric.\" Potrivit proiectului prezentat de cei doi, aprovizionarea cu energie pentru cetăţeni va trebui să devină \"sigură, sustenabilă, competitivă şi convenabilă ca preţ.\" Una din căile de atingere a acestui obiectiv este diversificarea furnizorilor. În acest sens este vizată extinderea colaborării cu ţări producătoare de gaz ca Norvegia, SUA, Algeria şi Turkmenistan. Achiziţionarea în comun a gazului va duce la scăderea preţurilor şi va creşte cota de gaz lichefiat, care poate fi transportat cu petroliere. Iar în cazul curentului electric se vor crea reţele de transport mai directe prin Europa. De exemplu, energia solară produsă în regiunea Mediteranei va fi direcţionată spre nordul Europei, în timp ce energia eoliană de la Marea Nordului va pleca spre sud.
Cel mai prost la nivelul interconectării reţelelor de distribuţie stau statele baltice, ţările insulare, precum Marea Britanie, Malta, Cipru, Irlanda, dar şi Peninsula Iberică.

Neînţelegeri în privinţa rolului energiilor nepoluante

Eurodeputaţii germani ecologişti şi social-democraţi critică documentul european pentru că acesta ar neglija sectorul energiilor curate. Acestea ar juca doar un rol secundar în planurile Comisiei, după cum s-a exprimat Martina Werner, responsabila pe energie a SPD. Şefa grupului parlamentar ecologist Rebecca Harms se plânge de asemenea că \"economisirea de energie, eficientizarea şi energiile regenerabile nu fac nici de aceastăă dată parte din strategia centrală elaborată de Bruxelles\". Harms mai spune că, pentru a reduce dependenţa de Rusia, UE vrea să sporească colaborarea cu ţări nedemocratice.
În privinţa energiei atomice, Comisia rămâne neutră. Lasă la latitudinea ţărilor membre alegerea surselor de energie.

Preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, avertizează ca Spania nu poate vorbi de o ieşire din criza economică, în condiţiile în care rata şomajului rămâne ridicată. Într-un interviu acordat cotidianului El Pais, Jean-Claude Juncker a mai afirmat că partide precum Syriza din Grecia sau Podemos din Spania oferă un diagnostic real al problemelor din Europa, dar, prin propunerile lor, ar putea bloca defintiv proiectul european.
În privinţa Spaniei, preşedintele Comisiei Europene afirmă că numărul şomerilor tineri este prea mare, la fel şi rata şomajului, de aceea nu se poate spune că perioada crizei s-a încheiat. Corect este, declară Juncker, să spunem că dificultăţile grave persistă până când şomajul va coborî la un nivel normal. “Suntem în mijlocul crizei, deci nu s-a încheiat”, afirmă oficialul. Referindu-se la Grecia, preşedintele Comisiei consideră că premierul Tsipras a pus întrebările corecte, dar alegerile nu schimbă înţelegerile deja făcute cu zona euro. În acelaşi interviu, şeful Comisiei mai recunoaşte că troica ar trebui să dispară şi că programele de reduceri bugetare nu au implicat o evaluare a impactului social în fiecare ţară.
Vorbind despre propunerile Marii Britanii, Juncker mai declară că circulaţia liberă a persoanelor în Europa este o chestiune pe care nu o negociază şi se declară surprins că ţările din est şi din sud, precum Spania, nu reacţionează mai ferm pentru a combate ideea de limitare a anumitor drepturi propuse de Londra. În problema imigraţiei, liderul Comisiei Europene afirmă că înţelege că unele ţări doresc să lupte împotriva abuzurilor, dar răspunsul nu este în schimbarea regulilor europene, ci a legislaţiei fiecărei ţări în parte.

Pagina 2 din 252