Cornel Gingărașu

Cornel Gingărașu

Este important de realizat că, în timp ce un pisoi individual poate fi prezentat pentru investigaţie, încercarea de a găsi o cauză specifică poate fi dificilă, deoarece majoritatea cazurilor sunt multifactoriale. Adesea, doar luând o istorie completă a pisoiului, a restului aşternutului său, a naşterii lor, a sănătăţii mamei lor şi a sănătăţii generale din crescătorie, poate fi determinată adevărata natură a problemei. Pe termen lung, ar putea fi necesar să se abordeze o serie de factori pentru a reduce mortalitatea generală în cadrul unei crescătorii de animale.

Cauzele pisicilor „palizi” sau bolnavi:
- Factori legaţi de naştere (anoxie, traumatisme, hipotermie);
- Anomalii congenitale;
- Greutate mică la naştere;
- Mediu neadecvat (temperatură, umiditate, igienă, supraaglomerare, manipulare excesivă);
- Nutriţie necorespunzătoare;
- Izoeritroliza neonatală;
- Infectii (virale, bacteriene, parazitare).

Pisoii bolnavi trebuie detectaţi şi trataţi din timp, deoarece starea lor de sănătate se poate deteriora rapid. Toţi nou-născuţii trebuie observaţi îndeaproape şi, fără manipulare excesivă, verificaţi pentru defecte congenitale şi monitorizaţi pentru creşterea în greutate. Eşecul de a lua în greutate în 24 de ore necesită atenţie. Pisicile normale mănâncă sau dorm 90% din timp în primele 2 săptămâni. Din păcate, nou-născuţii tind să manifeste răspunsuri limitate la boală, astfel încât semnele lor de prezentare sunt rareori indicative pentru o anumită afecţiune. Indiferent dacă le este foame sau sunt bolnavi, de obicei plâng excesiv şi/sau nu reuşesc să alăpteze. Semnele comune ale bolii includ slăbiciune, hipotermie, letargie, nelinişte şi/sau regurgitare a laptelui. Pisicile bolnave răspund prost la mediul lor şi au de obicei fie abdomene foarte subţiri din cauza lipsei de hrană, fie abdomene foarte umflate din cauza înghiţirii de aer. Ei zac adesea separaţi de ceilalţi pisoi şi sunt ignoraţi de pisica mamă. Pisicii bolnavi trebuie trataţi imediat, deoarece fac faţă foarte prost anorexiei sau hipotermiei. Ei şi mama lor ar trebui să fie examinaţi.

Examinare fizică directă

Examinarea unui pisoi conştient poate fi dificilă, deoarece se mişcă adesea şi poate fi agresivă dacă este slab socializat. Acestea ar trebui evaluate pentru:
- Greutatea şi starea corpului şi semne de traumă, defecte congenitale sau boală. În timp ce unele defecte congenitale, cum ar fi palatul despicat sau „atrezia anusului” ar trebui să fie uşor evidente, altele, cum ar fi defectele congenitale ale inimii, sunt evidente doar la o examinare post-mortem atentă sau după investigaţii ulterioare. Este important să fiţi conştienţi de schimbările normale legate de vârstă şi să nu suprainterpretaţi constatările normale, de exemplu, instabilitatea articulaţiei neonatale sau suflurile cardiace. Blana trebuie verificată pentru calitate, curăţenie şi paraziţi. Toracele şi capul trebuie verificate pentru forma şi senzaţia normală; bătăi ale inimii aprox. 200-220 bătăi pe minut; respiraţie aprox. 15-35 pe minut. Abdomenul trebuie să se simtă uşor plin, nu umflat, strâns sau gol. Intestinele şi vezica urinară ar trebui să se simtă moi, mobile şi nedureroase. Extremităţile ar trebui să fie roz pal (eritemia extremităţilor este adesea asociată cu sepsis).
- Ochii şi nasul. Ochii pisoiului ar trebui să se deschidă între zilele 5-14; o tulburare uşoară este normală şi ar trebui să dispară rapid. Deşi o cantitate mică de scurgeri lipicioase nu reprezintă o preocupare majoră, este rău să fie pleoapele închise, umflate sau acoperite cu puroi.
- Gingiile. Până la vârsta de aproximativ o săptămână, nou-născuţii sănătoşi au gingii roz închis sau roşii. Nou-născuţii bolnavi au adesea gingii palide, cenuşii sau albăstrui.
- Cordonul ombilical. Acesta ar trebui să fie uscat şi fără scurgeri şi, în mod normal, cade între 3-7 zile. Este îngrijorător dacă este încă umed, dureros, inflamat sau descarcă.
- Defecare şi urinare. Deoarece stimularea zonei perineale la pisoii cu vârsta  sub 3 săptămâni are ca rezultat defecare şi urinare, această tehnică poate fi utilizată pentru a căuta prezenţa diareei sau a constipaţiei (prezente la  aprox. 60% dintre pisoii bolnavi) şi pentru a verifica culoarea urinei.

Duminică, 22 mai 2022, a fost ultima zi a Festivalului Internaţional de Animaţie „Gulliver”. Cea de-a XXVII-a ediţie a Festivalului, care s-a desfăşurat în perioada 19-22 mai 2022, a încântat publicul cu spectacole inedite, alături de trupe de renume din ţară şi din străinătate. În completarea spectacolelor desfăşurate la Sala Mare a Teatrului Dramatic, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gulliver” a desfăşurat un amplu program cu activităţi interactive, cu acces gratuit, în Grădina Publică. Vă prezentăm, în imagini - VEZI Galeria de imagini de mai jos! ↓ -, cum a arătat ultima zi de Festival.

Duminică, 22 mai 2022, la Sala Sporturilor din Galaţi a avut loc Danube Dance Fest, ediţia a V-a. Concursul de formaţii, solo, duet, trio şi cvartet a fost un adevărat spectacol, iar noi vă prezentăm, în Galeria de imagini de mai jos! ↓, imagini de senzaţie de la competiţie.

A început Festivalul Internaţional de Animaţie „Gulliver”, iar noi vă prezentăm, în Galeria de imagini de mai jos! ↓, cum a arătat prima zi a evenimentului în Grădina Publică.
Reamintim că Festivalul se desfăşoare la Galaţi, în perioada 19-22 mai 2022. Toate detaliile legate de programul activităţilor le găsiţi în articolul "Festivalul Internaţional de Animaţie „Gulliver” revine! Activităţi interactive, cu ACCES GRATUIT, în Grădina Publică".

În weekendul care tocmai a trecut, NOAPTEA MUZEELOR 2022 a acaparat Galaţiul, iar gălăţenii au avut parte de un maraton expoziţional nocturn. Muzeele din Galaţi şi-au deschis porţile sâmbătă noapte şi i-au aşteptat pe vizitatori cu multe surprize, iar noi vă prezentăm - în Galeria de imagini de mai jos! ↓ - câteva imagini de la evenimentele din oraş.

Autoproclamatul Principe al Sealand-ului, Roy Bates a murit la vârsta de 91 de ani pe 9 octombrie 2012 - suferea de boala Alzheimer. Fiul său Michael, se numeşte acum Prinţ de Sealand. Michael Bates locuieşte în Suffolk (UK), unde el şi fiii săi conduc o afacere de pescuit numită Fruits of the Sea.
Povestea începe în 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Fortul Roughs (uneori numit Turnul Roughs) a fost construit de Regatul Unit ca unul dintre unităţile militare ce trebuiau să apere căile maritime vitale împotriva aeronavelor germane. Acesta a constat dintr-o bază de ponton plutitor cu o suprastructură de două turnuri goale unite printr-o punte pe care se puteau adăuga alte structuri. Fortul a fost remorcat într-o poziţie deasupra bancului de nisip Rough Sands, unde baza sa a fost inundată în mod deliberat pentru a-l scufunda pe poziţia finală. Aceasta se află la aproximativ 7 mile marine (13 km) de coasta Suffolk-ului. Unitatea a fost deservită de 150-300 de militari al Marinei Regale: ultimul personal cu normă întreagă a plecat în 1956.
Fiecare naţiune are origine complicată, iar cea a lui Sealand este mai bizară decât majoritatea. În 1965, Paddy Roy Bates, un fost maior al armatei britanice, a organizat postul de radio Essex. Această staţie de radio pirat era situată în larg pe Knock John, un alt fort naval dezafectat lângă HM Fort Roughs. Dat fiind popularitatea staţiilor ilegale offshore la acea vreme, guvernul Marii Britanii a lansat apoi Legea privind infracţiunile de radiodifuziune marină din 1967. Avea un singur scop: să le închidă pe toate.
Văzând o oportunitate, Bates şi-a mutat operaţiunea pe HM Fort Roughs - mai departe în mare şi, mai important, în apele internaţionale. La fel ca Knock John, era fără chiriaşi şi în stare de paragină - şi indiferent la contextul legal, Bates şi-a asumat controlul avanpostului chiar în Ajunul Crăciunului 1966. Nouă luni mai târziu, pe 2 septembrie 1967, l-a declarat Principatul Sealand - un gest romantic de ziua soţiei sale, Joan. La scurt timp, întreaga familie s-a mutat în noua lor ţară.
La apogeul său, la începutul anilor '70, Sealand avea 50 de oameni care locuiau pe platformă, inclusiv familia, prietenii şi personalul de întreţinere. Cert este că independenţa nu este ieftină. Pentru a finanţa costurile operaţionale ale Sealand - inclusiv doi angajaţi de securitate cu normă întreagă care locuiesc în micronaţiune pe tot parcursul anului - magazinul online Sealand vinde tricouri, ştampile şi titluri Sealand de lord, lady, baron sau baroneasă care costă 29,99 lire sterline.
Desigur, nici normele vamale şi de imigrare obişnuite nu se aplică. Este posibil să vizitaţi acest loc doar cu o invitaţie oficială din partea prinţului Michael (fiul lui Roy Bates), care vine rar aici, iar în afară de personalul de pază, nimeni nu locuieşte în prezent în cea mai mica ţară din lume.
Asta e frumos la micronaţiuni. Modul în care parodiază fastul naţionalismului real este fabulos. Ca exemplu, Sealand primeşte peste 100 de e-mailuri pe zi, cu solicitări de la cetăţeni din toată lumea, dornici să-şi arate fidelitate steagului Sealand.
„Povestea noastră încă excită oamenii”, a concluzionat Prinţul Michael. „Nu trăim într-o societate în care oamenilor le place să li se spună ce să facă şi toată lumea iubeşte ideea de libertate. Spiritul uman are nevoie de teritorii pline de inspiraţie ca al nostru - şi nu există multe locuri ca acesta în care să mai existe.”
În viaţa familiei princiare Bates, un lucru a rămas liniştitor de constant: Sealand încă stă în picioare, veghind în tăcere Marea Nordului. Pentru noi ceilalţi, este un loc atât de aproape de Marea Britanie şi totuşi atât de departe - o altă destinaţie din această lume atât de extraordinară şi diversă. VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓

Rechinii-balenă Rhincodon typus sunt cele mai mari specii de animale acvatice (condriticieni), deoarece unele exemplare pot măsura până la 20 de metri lungime. Sunt emblematice pentru frumuseţea organismelor marine, dar şi pentru fragilitatea lor în faţa activităţilor antropice. Rechinul-balenă este considerat cel mai mare peşte viu de pe Pământ astăzi. Se hrăneşte prin aspirarea planctonului şi a peştilor cu gura sa supradimensionată. Lista Roşie a IUCN clasifică R. typus drept specie în pericol de dispariţie, iar numărul acestor giganţi planctivori continuă să scadă, în ciuda reglementării stricte din 2003 a comerţului cu carne şi înotătoare. Ipoteza ciocnirilor acestor animale cu navele mari tocmai a fost evaluate pe scară largă, iar rezultatele sunt publicate în PNAS.
Autorii studiului au reuşit să urmărească mişcările mai multor rechini-balenă, pe care i-au comparat cu rutele maritime ale cargourilor. Ei indică faptul că 92% din suprafaţa apelor folosită de R. typus este frecventată şi de aceste nave şi că aproape 50% din adâncimea folosită de aceşti rechini este comună şi cu cea a acestor nave.
Zonele unde rechinii-balenă mor cel mai adesea din cauza coliziunilor sunt în Atlanticul de Nord, incluzând şi golfurile de coastă.
Înregistrările  de poziţie ale acestor locuitori ai apelor par să indice că trupurile s-au scufundat pe fundul oceanului după ce  au fost afectaţi de o ciocnire navală. Aceasta ar explica faptul că numărul de R. typus continuă să scadă în ciuda măsurilor de protecţie şi fără ca trupurile victimelor să fie găsite. Biologii solicită implementarea unor măsuri de protecţie împotriva acestor coliziuni, într-o lume în care traficul maritim continuă să crească. VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓

Ce frumos ar fi fost să-l vadă cineva pe Ion Creangă la vizionarea spectacolului Teatrului Gulliver şi mai ales să-i audă comentariile sale inteligent-poznaşe legate de acest proiect. Căci marele povestitor, după un oarecare moment de uimire, ar fi apreciat producţia originală a unui Harap Alb „reloaded” în stil digital.
Pe arhicunoscuta temă a luptei dintre bine şi rău, echipa teatrului condusă de regizorul Ştefan Lupu construieşte o naraţiune fragmentată, dar coerentă şi fluidă, folosindu-se de elemente cultural diverse, ca muzica hip-hop, costume steampunk, dans şi măşti cu cap de cal, simbolistică psihanalitică clasică, utilizată cu succes chiar şi de Jean Cocteau, în celebrul său film „Testamentul lui Orfeu”. Lumea în care se petrece acţiunea este una miraculoasă, dominată de hiperbolizare - oglindire exagerată, carnavalescă şi fabuloasă a realităţii, ce provoacă o reacţie particulară spectatorilor, aceştia acceptând îmbrăţişarea unor convenţii diferite decât cele ale lumii reale, raţionale.
De remarcat adaptarea excelentă a textului facută de Daniel Chirilă, ce oferă amplitudinea răspunsurilor pentru spectatorii de toate vârstele, totul colorat şi luminat de scenografia Ralucăi Alexandrescu şi aranjamentele video semnate Andrei Cozlac. Adrian Nour şi-a asumat misiunea compoziţiei muzicale.
Fabuloşii eroi care au urcat pe scenă sunt actorii Adrian Nour, Andrei Midişan, Andrei Ciugulea, Miruna Dobrotă, Ramona Păuc, Nicoleta Miru, Valeria Taban, Cosmin Cosma, Gina Geru, Eduard Şişu, Andrei Dombrovschi, Ciprian Braşoveanu.
O piesă de teatru de mare succes ce umple sălile la refuz şi pe fondul de „play again” aminteşte de cuvintele lui Ion Creangă: „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este”. VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓

Joi, 05 Mai 2022 10:41

Cum transpiră câinii?

Încet, încet ne apropiem de vară. Vremea devine caldă, plimbările împreună cu animalele dragi se lungesc, câinii aleargă şi se bucură de soare şi de iarbă. Însă există şi primejdii în timpul anotimpurilor fierbinţi, probleme ale câinilor care implică reglarea temperaturii corporale.
Oamenii au glande sudoripare presărate pe toată pielea. Aceste formaţiuni anatomice minuscule servesc la eliminarea transpiraţiei pentru a răcori corpul. Câinii au un tip de glande sudoripare numite glande merocrine, care sunt situate numai în tălpi. Totuşi aceste animale transpiră extrem de puţin prin pernuţele din tălpi. Având o densitate redusă de glande sudoripare, alte mecanisme naturale de răcire sunt mai importante decât transpiraţia. În acelaşi timp dacă apare un miros neplăcut al pielii câinilor, nu este de vină o transpiraţie abundentă.
Forma principală de termoreglare la câini este gâfâitul. Când un câine respiră accelerat, căldura se elimină din corp servindu-se de pierderea de umiditate în zonele limbii, gurii şi gâtului. Pe măsură ce expiră în timpul gâfâitului, aerul umed se evaporă şi printr-un mecanism fizic simplu, scade temperatura.
O altă formă de termoreglare este vasodilataţia, care este o mărire în volum a vaselor de sânge periferice. Vasodilataţia permite unei cantităţi mai mari de  sânge cald să se apropie de suprafaţa pielii. Cu cât acest sânge este mai aproape de suprafaţa corpului, în primul rând pe zona facială şi urechi, cu atât un câine se poate răcori  mai bine.
Mirosul intens sau neplăcut al pielii câinelui nu arată o transpiraţie excesivă ci mai degrabă o boala de piele sau un dezechilibru metabolic. Uneori, dacă rinichii nu pot elimina toxinele din corp, acestea se acumulează în piele, oamenii putând percepe ceea ce se numeşte un miros urinos, amoniacal. În aceste situaţii este de mare ajutor laboratorul de analize ale sângelui care stabileşte nivelul de normalitate ale funcţiilor renale sau hepatice.
Faptul că glandele sudoripare nu sunt importante pentru organismul canin provine din istoria speciei. Câinii sălbatici fiind vânători nu puteau să miroasă a transpiraţie pentru că prada simţea de la depărtare haita flămândă şi se refugia în goană.
În plus, răcorirea prin transpiraţie însemna o pierdere de lichide accentuată, adică o deshidratare periculoasă, sursele de apă nefiind bogate în savana unde trăia strămoşul câinelui domestic.
Înţelegerea modului în care câinii se răcoresc şi ştiind ce se întâmplă atunci când se supraîncălzesc, vă poate ajuta să aveţi grijă de companionul credincios atunci când temperaturile cresc. Asigură-te de comfortul lui Rex, Pufi sau Azor şi că ei se pot bucura de zilele calde la fel de mult ca tine!

Sâmbătă, 23 Aprilie 2022 21:22

Diversitatea tradiţiilor de Paşte în lume

Pentru că Isus a învins moartea, putem avea speranţă în această viaţă şi în veşnicie.  Tradiţiile noastre pascale conţin ouă, slujbe bisericeşti şi mâncare din miel, însă creştinii de pe alte meleaguri sărbătoresc adesea Paştele diferit.

PACIFIC

Pacificul găzduieşte mii de insule mari sau mici, cum ar fi  Australia şi Noua Zeelandă. Acolo ceremoniile pascale au loc în toamnă . Mulţi rezidenţi din Noua Zeelandă  se bucură de o masă cu chifle fierbinţi în timpul Paştelui. Marea vânătoare de iepuraşi de Paşte din Noua Zeelandă presupune  “curăţarea” terenurilor agricole de „dăunători invazivi”, peste 500 de vânători concurând pentru râvnitul trofeu şi premiul în bani de 3.500 USD. Cu peste 10.000 de iepuri care îşi întâlnesc Creatorul în fiecare an, iepuraşul de Paşte ratează în mod real acest colţ din Noua Zeelandă.

În timp ce mulţi asociază Paştele cu  iepuraşii drăgălaşi,  australienii gonesc acest simbol din festivităţile lor , deoarece micii blănoşi sunt consideraţi a fi dăunători. În schimb, ei se folosesc pentru a celebra, un animal australian pe cale de dispariţie numit “bilby”. Are urechi lungi şi arată aproape cu un iepure, aşa că este denumit  „Bilby de Paşte”.

Săptămâna Paştelui este plină de activităţi bisericeşti în Vanuatu, care este un arhipelag situat în Pacificul de Sud. Aceste activităţi includ slujba răsăritului în dimineaţa de Paşte şi respectarea Vinerii Mare  ca sărbătoare oficială.

AFRICA

Paştele este sărbătorit pe scară largă în bisericile din toată Africa, din joia dinaintea Paştelui (numită „Joia Mare”) până în Duminica Paştelui. Bisericile sunt adesea decorate cu pânze care au fluturi, flori şi multe altele pe ele. Serviciile bisericeşti sunt cele mai importante părţi ale Paştelui în întreaga regiune, iar oamenii participă la privegherile de Paşte pentru a sărbători învierea lui Isus.

În noaptea dinaintea Paştelui, creştinii au o priveghere care începe sumbru  dar când vine dimineaţa, izbucneşte dans şi muzică.

În Etiopia, bisericile creştine sărbătoresc Faskia, care reprezintă cele 55 de zile premergătoare Paştelui. Faskia este mai important  decât Crăciunul, oamenii petrecând 55 de zile postind.

În Africa de Sud, a doua zi după Paşte, este recunoscută oficial drept „Ziua familiei” încă din anii ‘90. Iniţial, sărbătoarea se numea „Lunea Paştelui” şi a fost concepută pentru ca oamenii să-şi revină după festivităţile din weekendul Paştelui. Astăzi, vacanţa oferă familiilor şansa de a petrece timp împreună.

ASIA

Paştele este o sărbătoare religioasă majoră în Filipine, care găzduieşte peste 7.000 de insule! În această ţară, în timpul Paştelui au loc două procesiuni - bărbaţii sunt într-o procesiune şi urmăresc o imagine a lui Isus înviat din morţi, în timp ce femeile alcătuiesc o altă procesiune şi o urmează pe mama lui Isus, Maria, care poartă un văl negru. În cele din urmă cele două grupuri se întâlnesc la biserică, apoi fetele care sunt îmbrăcate în îngeri, îşi dau jos vălul  (numit lambong) şi la masă. Mii de oameni urmăresc recrearea, cunoscută sub numele de Riturile de Post San Pedro Cutud, din provincia Pampanga, în care credincioşii sunt bătuţi în cuie pe cruci pentru a-şi ispăşi păcatele sau pentru a se ruga . Penitenţii se oferă voluntar să aibă cuie lungi  bătute în palme şi picioare de oameni îmbrăcaţi în centurioni romani. Ei sunt daţi jos de pe cruce doar după ce se simt curăţaţi de păcatele lor.Practica, despre care se crede că datează din anii ‘50, include  şi alţi penitenţi care se flagelează folosind beţe de bambus legate de o frânghie.

Nefiind o ţară creştină, India marchează perioada pascala ca pe un „festival de primăvară”. Mulţi indieni  cumpără ouă decorate elaborat şi le oferă copiilor lor drept cadou.

În China, Paştele este sărbătorit doar de către catolici, ortodocşi şi bisericile creştine consacrate. Unii chinezi au preluat unele dintre obiceiurile tradiţionale pentru copii, cum ar fi “vânătoarea de ouă” de Paşte pentru distracţie. Dar modul în care este sărbătorit Paştele în China variază foarte mult.

Bisericile  vor sărbători cu sloganuri de hârtie roşie numite ch?nlián, precum şi muzică şi decoraţiuni , fiind practicate multiple botezuri.

În Hong Kong, Paştele este sărbătorit mai mult. Acest lucru se datorează parţial tradiţiilor lor mai englezeşti dar şi pentru că există un număr mai mare de creştini. Duminica Paştelui şi lunea următoare sunt sărbători legale în Hong Kong, iar majoritatea întreprinderilor şi departamentelor guvernamentale sunt închise. Se practică mese speciale servite în stil de sărbătoare şi divertismente pentru copii.

Ciocolata nu este de mare folos în junglele vaporoase din Papua Noua Guinee, aşa că arborii de Paşte din faţa bisericilor sunt împodobiţi cu beţişoare de tutun şi ţigări. Acestea se înmânează după slujbă.

EUROPA

Oamenilor din Germania le place să decoreze de Paşte! Ei împodobesc chiar crengi de copac cu ouă vopsite sau purtând haine tradiţionale viu colorate.

În Polonia, familiile se reunesc în Duminica Paştelui pentru a sărbători în jurul unui mic dejun săţios. Dar cea mai faimoasă parte a ceremoniei este babka, o pâine care are în mod tradiţional stafide şi o glazură subţire deasupra.

În Lunea Paştelui, în Franţa, se întâmplă ceva unic. Voluntari din oraşul francez Bessi?res se adună pentru a găti o omletă uriaşă. Mii de ouă sunt sparte şi gătite pentru a crea acest fel de mâncare uriaş.Tradiţia spune că Napoleon şi armata sa călătoreau într-o zi prin sudul Franţei şi s-au oprit în acest orăşel. Acolo au mâncat omlete, iar lui Napoleon i-au plăcut atât de mult încât le-a ordonat orăşenilor să-şi adune ouăle şi să facă o omletă uriaşă pentru armata sa-o tradiţie de sărbătoare din 1973. Tot în Franţa apar „cloches volantes” sau „cloches de Pâques” împreună cu iepuraşul de Paşte, care aduce ouăle. Odată ce clopotele au început să sune, începe vânătoarea de ouă de Paşte  sau „chasse aux oeufs” . Mâncarea tradiţională se învârte în jurul mielului, brânzei, cartofilor şi ciocolatei.

Deloc surprinzător, Papa conduce sărbătorile de Paşte în Italia, ţinând o liturghie uriaşă în Vinerea Mare la Bazilica Sf. Petru, unde se sărbătoreşte Via Crucis. În timpul liturghiei, pe cerul nopţii se ridică un crucifix uriaş făcut din torţe aprinse.

În Florenţa, Duminica Paştelui este marcată de Scoppio del Carro, un obicei vechi de secole în care un vagon antic uriaş şi elaborat plin de artificii este aprins de o rachetă în formă de porumbel după ce a fost transportat într-o mică piaţă  de oameni îmbrăcaţi în secolul al XV-lea şi care cu boi.

În toată Italia, pe parcursul a trei zile, au loc procesiuni religioase în care oamenii se îmbracă în costume antice şi defilează prin pieţele publice  cu statui şi ramuri de măslin. Una dintre cele mai populare alimente din peninsulă în această perioadă este “Colomba di Pasqua”, o prăjitură tradiţională care seamănă cu un cozonac.

În Europa Centrală şi de Est există o tradiţie străveche care îi îndeamnă pe oameni să încerce să se ude unii pe alţii cu găleţi de apă, mai ales în în Lunea Paştelui.

Cunoscut sub numele de Smigus-dyngus (lunea umedă) în Polonia, Udarea de luni în Ucraina, Udarea în Republica Cehă sau Slovacia şi stropirea în Ungaria, ritualul apei azvârlite de flăcăi pe fete, presupune că stimulează fertilitatea, apa având un efect de curăţare şi regenerare pentru începutul de an de an.

Una dintre cele mai unice şi mai interesante tradiţii de Paşte vine din Norvegia. Alături de alte sărbători, mai tradiţionale, este obişnuit ca toată lumea să citească sau să urmărească un mister al crimei. Exemplele includ poveştile Agathei Christie – la televizor sau într-o carte. Reviste şi alte publicaţii vor tipări, de asemenea, jocuri whodunit pe care cititorii vor încerca să le descifreze şi să descopere cine este vinovatul.Poveştile se vor desfăşura deseori pe tot parcursul săptămânii, misterele fiind vorba despre oraş care duce până la Paşte. Până luni, festivităţile s-au încheiat şi crima a fost rezolvată. Deşi această tradiţie poate fi puţin ciudată, este una dintre cele mai incluzive şi este bucurată deopotrivă de oameni religioşi şi non-religiosi.

O tradiţie din Cehia şi Slovacia este “biciuirea” simbolică a femeilor pe stradă cu ramuri uşoare de salcie. Nu este intenţionat să fie dureros, se presupune că le ajută pe femei să-şi păstreze tinereţea, sănătatea şi fertilitatea pe tot parcursul anului.

Într-un ritual popular vechi de secole, care arată remarcabil de asemănător cu Halloween-ul, copiii  din Finlanda şi Suedia se îmbracă în “Vrăjitoare de Paşte” (p?skkärring) şi merg din uşă în uşă în cartierele lor în speranţa că vor primi ciocolată.Tinerii poartă batice decorate, îşi pictează feţele şi poartă mănunchiuri de crenguţe de salcie decorate, picturi şi desene pe care le schimbă cu dulciuri.

AMERICA

Diversitatea culturală face să existe  o mulţime de tradiţii şi sărbători de Paşte foarte  diferite.

În Bermude, oamenilor le place să ridice zmeie în Vinerea Mare. Tradiţia a început  când un profesor a vrut să-şi ajute elevii să înveţe  şi să înţeleagă înălţarea la ceruri. Aşa că a luat un zmeu împodobit cu chipul lui Isus şi l-a lăsat să se înalţe spre cer. 

În Columbia, Duminica Paştelui  nu este petrecută cu multă pompă dar  Săptămâna Mare este sărbătorită pe scară largă în toată ţara, mulţi oameni fiind liberi de la serviciu, fiind o perioadă de vacanţă. 

În Statele Unite, Paştele este sărbătorit în mod tradiţional cu slujbe la biserică, ouă de plastic, vopsirea ouălor adevărate şi consumul multor dulciuri.  Americanii au cheltuit  2,6 miliarde de dolari pe bomboane în 2018, potrivit Federaţiei Naţionale de Retail. 

În Mexic, Paştele sau „Pascua” este una dintre cele mai importante  sărbători religioase. Ritualurile sunt un amestec de tradiţii creştine combinate cu cele autohtone. Celebrarea perioadei Semana Santa (Săptămâna Mare) începe cu  Duminica Floriilor până în Duminica Paştelui (Pascua). Duminica Floriilor este sărbătorită cu ofrande creative şi cruci din Frunze de palmier ţesute. Coroane vegetale sunt  atârnate de uşile caselor pentru a îndepărta răul.Multe tradiţii mexicane de Paşte sunt derivate din sărbătorile spaniole.

În Romania şi Olanda există tradiţia ciocnirii ouălor vopsite în roşu. Regula jocului este simplă. Omul ţine un ou fiert tare şi bate oul celuilalt participant   intenţionând să-l spargă , fără a-l sparge pe al său. Ca în orice alt joc, au fost şi subiecte de înşelăciune : au fost raportate ouă cu miez delemn, ciment, alabastru şi chiar marmură. Oul a fost un simbol al renaşterii, adoptat de primii creştini ca simbol al învierii lui Isus la Paşti. Lovirea ouălor era practicată în Europa medievală, înca din secolul XIV. 

În limba engleza se numeşte  jarping ,egg fight, egg knocking, egg pacqueing, egg box sau egg chucking, Există chiar şi un Campionat Mondial de Jarping organizat în Hartlepool (Anglia) în fiecare an.

Pagina 1 din 19